S-a
vorbit foarte mult în ultima vreme, şi cu îndreptăţită justificare, despre
domnitorul Constantin Brâncoveanu şi despre fiii şi sfetnicul său, care şi-au
pierdut capul la Istanbul în august 1714, ajungând astfel să fie recunoscuţi,
peste veacuri, drept Sfinţi Martiri ai ortodoxiei româneşti. Împlinirea a trei
secole de la acest dramatic moment al istoriei noastre a prilejuit organizarea
a numeroase manifestări, atât culturale cât şi religioase, care au culminat la
jumătatea acestei luni cu ample procesiuni şi slujbe religioase, între biserica
Sf. Gheorghe Nou, unde odihnesc sfintele moaşte ale voievodului-martir, şi
Palatul Mogoşoaia, ctitoria şi locul său de adăstare din timpul vieţii.
Însă
Constantin Brâncoveanu a rămas în istorie şi în conştiinţa noastră şi pentru
alte înfăptuiri, care au marcat un punct de cotitură în arta şi arhitectura românească.
Se cuvenea astfel ca omagierea lui să aibă şi această dimensiune artistică şi
culturală, care i-a fost cât se poate de dragă. În acest context, organizată de
Muzeul Municipiului Bucureşti, este deschisă până la 10 septembrie expoziţia de
artă plastică „Ofrandă Sfinţilor Brâncoveni“, semnată de Miruna Budişteanu. Locul desfăşurării, cum nu se poate mai
inspirat, Palatul Voievodal Curtea Veche, în care domnitorul a sălăşluit adesea
şi unde se păstrează încă ceva din spiritul său. Galeriile beciului domnesc,
oferind o atmosferă ce aminteşte de bisericile paleocreştine atât prin aşezarea
subterană, cât şi prin înfrumuseţarea nu cu fresce, ci cu „perdele“, după cum
spunea acad. Răzvan Teodorescu la vernisaj, au fost ideale pentru punerea în
valoare a lucrărilor de mari dimensiuni ale Mirunei Budişteanu, asemenea
perdelelor din vechime. Acestea păreau că acolo îşi aveau locul dintotdeauna,
amplasate cu discreţie pe şi printre bătrânele arcade, profitând din plin de
spaţiul generos, special parcă pentru a fi savurate pe îndelete.
Fără
să se folosească de ilustrări explicite ale temei alese, picturile, executate în
tempera, smalţuri lichide şi grafit pe materiale moderne (pergament şi
multimedia vellum), care le conferă o transparenţă şi o senzaţie de
imaterialitate deosebite, reflectă viziunea artistei asupra sacrificiului Brâncovenilor
şi a ataşamentului lor faţă de credinţa ortodoxă. Trecând prin expoziţie,
percepem totuşi elemente decorative care ne duc cu gândul la arta brâncovenească:
elemente de cult religios, reprezentări ale Sfintei Fecioare, ale Mântuitorului
Hristos şi ale Crucii sale, ale îngerilor, stilizate, metaforizate, sugestii de
mari catedrale pline de sufletele credincioşilor de acum şi dintotdeauna…
Folosind culori vii, fără să facă economie de auriu sau argintiu, parcă pentru
a marca strălucirea epocii lui Brâncoveanu, ori dimpotrivă, limitându-se la
nuanţe de gri, pentru a ne face să ne concentrăm asupra esenţelor, asupra a
ceea ce este cu adevărat important în această lume, şi poate şi în cealaltă,
Miruna Budişteanu ne transportă undeva dincolo de timpul prezent, într-un loc
care pentru fiecare dintre privitori este altul şi merită descoperit.