Scrisă în anul 1929, de Alexandru Kiriţescu, „Gaiţele” sau „Cuibul de viespi” (cum s-a numit iniţial), o savuroasă, dar și feroce satiră a moravurilor provinciale românești, a avut mare succes încă de la apariţie. De atunci și-a continuat mersul triumfal, oferind generaţiilor de actori excelente roluri, cu care au înveselit stagiune de stagiune publicul spectator, în interpretări care mai de care mai interesante și mai pline de adevăr. Desigur, lumea evocată în piesă, practic, nu mai există astăzi, dar unele obiceiuri – pofta de bârfi, de a arunca sudalme mahalagești, de a critica, de a eticheta, de a învinui – se practică și în prezent. La antipodul lumii „Gaiţelor” se află lumea mai curată, mai sensibilă a Margaretei. Aceasta aspiră la puritate, la cinste, la sinceritate și mai ales la iubire, pe care, într-o lume plină de infinite prefăcătorii, nu o poate obţine și atunci sucombă, gest ce a trezit criticile tuturor celor care au analizat piesa.

Gelu Colceag, regizorul spectacolului actual, jucat în Sala Mare a Teatrului Naţional, a ales calea cea sigură de succes spre care se îndreaptă de fapt liniile directoare majore ale piesei: realismul caricatural. Mai toţi interpreţii, mai puţin Tudor Aaron Istodor, joacă într-un fel de falset, îngroșând, uneori până la limita permisă, caracterele personajelor. Mai toţi se agită, ţipă, zbiară, se bulucesc, iar unii chiar se bat, mimând durerea, supărarea, disperarea.

Un tur de forţă

Campioana acestei mari agitaţii este Maia Morgenstern, interpreta Anetei Duduleanu, care realizează un tur de forţă, acoperind mai toate caracteristicile personajului, mai puţin umorul. Cel mai bine îi ies scenele de cabotinism ale personajului, dovedind încă o dată că e o mare artistă. Adriana Trandafir, altfel artistă redutabilă, transformă personajul Fräulein într-un fel de șef de lagăr de concentrare, sărăcindu-l de o minimă umanitate. Gabriel Fătu (Ianache) și Ionuţ Ciocia (Georges) evoluează cu umor și dezinvoltură, căutând să dea umanitate personajelor caricaturizate de autor. Restul actorilor din distribuţie, Carmen Tănase (Zoia), Virginia Rogin (Lena), Manuela Hărăbor (Colette), dovedesc că au o bună școală de teatru, regizorul oferindu-le scene solo la care obţin aplauzele publicului. Diana Cavallioti (Wanda), într-un rol ofertant, a arătat prea puţin din misterul personajului, scenele seducerii lui Mircea Aldea fiind lipsite de eleganţă.

Destul de interesante sunt scenografia Imeldei Manu și costumele Inei Colceag și ale Geaninei Punkosti.