În prezent, asistăm în toate domeniile
medicale la o explozie informaţională care duce frecvent la o veritabilă
„prăpastie“ între cunoştinţele medicului practician şi noile descoperiri.
Monografia Oncogeneza virală este – aşa cum afirmă şi autorii: prof.
dr. Petre Calistru, prof. dr. Radu Iftimovici, prof. dr. Ileana
Constantinescu şi dr. Petru Adrian Muţiu, personalităţi marcante ale
medicinii româneşti, cu o vastă experienţă medicală şi de cercetare ştiinţifică
– o punte informaţională „peste distanţele care despart cercetarea fundamentală
oncovirusologică de nevoia medicilor practicieni de a fi în permanenţă
documentaţi asupra progreselor biomedicale, a inserţiei şi aplicabilităţii
acestora în viitor“.
Cartea oferă cititorului informaţii despre
oncogeneză, date istorice extrem de interesante, multe dintre ele necunoscute
publicului medical, noţiunile fundamentale privind oncogeneza, dar şi cele mai
noi date despre acest proces complex. Volumul are peste 450 de pagini şi este
structurat în opt capitole, fiecare capitol fiind o sinteză reuşită a cunoştinţelor
clasice şi a celor mai noi achiziţii în domeniu.
Capitolul intitulat Rememorări istorice:
de la discrazia canceroasă la oncogeneza plurifactorială prezintă primele
ipoteze ştiinţifice asupra naturii şi genezei bolii neoplazice, dar şi istoria
celor patru viziuni asupra carcinogenezei; este o excelentă descriere a
istoriei bolii canceroase şi o trecere în revistă a numeroşilor cercetători
implicaţi în diferitele etape ale descifrării bolii. Ciclul celular şi
sistemul său de reglare, premisă a înţelegerii procesului de carcinogeneză prezintă
reperele istorice şi datele actuale privind desfăşurarea ciclului celular. În
Capitolul ADN şi ARN, ţintele predilecte ale factorilor carcinogeni
(intrinseci şi extrinseci), autorii abordează pe larg, inclusiv din punct
de vedere istoric, teme de importanţă majoră în carcinogeneză, precum structura
şi funcţiile sistemului ereditar, erorile din procesul de replicare ADN,
mecanismele moleculare de reparare ADN şi boala canceroasă. Un alt capitol este
dedicat apoptozei, inclusiv strategiilor virale de întârziere sau inhibare a
acesteia. În următoarele două capitole – Contribuţia oncovirusologiei la
descifrarea mecanismelor moleculare ale carcinogenezei şi Aspecte ale
proceselor imunitare implicate în oncogeneza virală – autorii prezintă atât
datele clasice, fundamentale, cât şi cele mai noi date privind oncogeneza
virală. În ultimul capitol, Virusuri cu potenţial oncogen pentru om, sunt
prezentate cele mai importante virusuri din această categorie, prezentate atât
din punct de vedere istoric, cât şi epidemiologic, patogenic, diagnostic etc.
Deşi în literatura ştiinţifică de
specialitate din ţările avansate au apărut, după 1990, mai multe monografii
dedicate relaţiei virusuri–cancer, în scrisul medical românesc, asemenea
lucrări de sinteză au lipsit. Cancer şi virusuri de Şt. S. Nicolau (unul
din precursorii virusologiei oncologice) şi Elisabeta Năstac a apărut acum mai
bine de 60 de ani, într-o epocă în care genetica moleculară era la începuturile
ei. De atunci, viziunea s-a schimbat radical, odată cu punerea în evidenţă a
relaţiei dintre oncogene şi acizii nucleici virali.
Este drept să menţionăm că, în ultimii ani,
au apărut unele lucrări de sinteză asupra carcinogenezei (inclusiv virale), dar
acestea sunt la un nivel greu accesibil medicilor nespecialişti. Cartea de faţă
are tocmai meritul de a încerca o apropiere a cuceririlor subtile de genetică
moleculară cu nivelul de cunoştinţe al medicului obişnuit, cel care doreşte să
se informeze fără să facă o îndelungată şi deloc uşoară ucenicie în genetica
celulară şi moleculară. Tocmai din acest motiv, cartea este pigmentată cu
aspecte de istorie medicală, cu portretele cercetătorilor care s-au distins în
domeniu şi cu numeroase scheme color, clar explicitate.
Cartea a apărut la Editura Academiei
Române, în condiţii grafice impecabile. Prin conţinutul său şi modul de
prezentare a datelor, monografia este deosebit de utilă unui număr mare de
medici de diferite specialităţi, care pot astfel să-şi completeze şi
actualizeze cunoştinţele dobândite anterior. Lucrarea trebuie să fie prezentă
în biblioteca tuturor celor interesaţi de noutăţi şi doritori că cunoască cât
mai mult despre acest subiect.
