Pe
lângă necazurile provocate de iarnă şi tot cortegiul ei de probleme care nu ne
mai lasă nici să vedem partea frumoasă „de sezon“, cei curajoşi au fost invitaţi
să urmărească reluarea producţiei cu Mefistofelede Boito la Opera Naţională Bucureşti, montată cu mult succes în anii ’90
la Iaşi, „împrumutată“ în 2004 la ONB. Acum, deşi nu am înţeles dacă rămâne
definitiv sau este tot… „în vizită“ în Capitală, realizatorii – regizoarea Anda Tăbăcaru-Hogea, care între timp a
devenit director al Studioului Experimental de Operă şi Balet „Ludovic Spiess“
la teatrul liric bucureştean pe care scenograful Cătălin Ionescu-Arbore îl
conduce, în calitate de director – au readus spectacolul în lumina
reflectoarelor, din distribuţia anterioară regăsindu-se acum doar basul Mihnea Lamatic; în rest, debuturi
surprinzătoare, unele inspirate, altele… Cu certitudine însă, preluarea
baghetei de către Tiberiu Soare este
un real câştig, ceea ce se simte, de fiecare dată, în sonoritatea şi construcţia
unitară a partiturii. O punere în scenă care, aşa cum afirmam încă de la
premiera ieşeană, în urmă cu 13 ani, merită din plin să fie văzută – în ce
priveşte aspectul vocal-interpretativ, vor aprecia (sau nu) melomanii.
Se
observă însă, în politica de PR a ONB, o schimbare în maniera de adresare,
apropiindu-se mai curând de revistele mondene, anunţând, spre exemplu, că
„pentru a oferi ocazia unui număr cât mai mare de spectatori să se bucure de un
spectacol extraordinar de operă – Mefistofele
–, Opera Naţională Bucureşti propune publicului o promoţie de nerefuzat! Pentru
fiecare bilet cumpărat, va fi oferit unul gratuit, de aceeaşi valoare. Promoţia
este valabilă pentru cea de-a doua reprezentaţie a producţiei Mefistofele, programată sâmbătă, 18
februarie, ora 18,30. (…) Superproducţia Mefistofeleînseamnă peste 200 de interpreţi, decoruri monumentale, costume
impresionante, jocuri de lumini, toate pe scena Operei!“. Formulări şi mai
„inedite“ s-au regăsit în comunicatele de presă referitoare la diverse
debuturi, dar cu destule contradicţii, pentru că, deşi baritonul Daniel
Filipescu este solist al Operei Naţionale de peste un deceniu, biroul de presă
lansează în mass-media marea noutate că acesta… debutează pe scena ONB
(precizând, totodată, că este solist al teatrului din… 1999)! Sub titlul „Bariton
la Operă, actor în spectacole pentru copii: Daniel Filipescu debutează pe scena
ONB“, citim că „Daniel Filipescu şi-a început cariera la Opera Comică pentru
Copii, acolo unde a avut şansa să înveţe tainele actoriei de la celebra Stela
Popescu“. În treacăt fie spus, cel puţin ca denumire, acel ansamblu este tot
Operă… Pe aceeaşi linie mai „lejeră“, anticipând spectacolul, citim că „din
agricultor premiat la congrese internaţionale de profil a devenit bariton
aclamat pe scene internaţionale – baritonul Vasile Chişiu debutează în Rigoletto pe scena ONB“, textul
informând publicul că „este omul care ne-a demonstrat că niciodată nu e prea
târziu pentru a-ţi îndeplini un vis. (…) În anul 1996, Vasile Chişiu a fost
desemnat cel mai tânăr fermier din România, premiu oferit de Fundaţia
«Fermier». Ulterior, a fost invitat la diferite congrese internaţionale de
profil, iar cel de la
Bruxelles din anul 1997 i-a marcat începutul unei alte
vieţi: «Fiecare participant trebuia să-şi promoveze ţara, iar eu m-am îmbrăcat
în costum naţional, am cântat cântece populare (deja aveam lansat un CD). Am
cântat şi O sole mio, dar nu ştiam
prea bine cuvintele, îl văzusem la televizor pe Pavarotti şi mi-a rămas în
minte. La finalul melodiei, jurnaliştii de la televiziunea Rai Uno au venit la mine, au făcut o plecăciune şi mi-au spus:
felicitări, maestro! Apoi, ceilalţi consilieri europeni mi-au spus că eu
trebuie să devin solist de operă, nu trebuie să-mi irosesc talentul. Şi aşa am
făcut, la începutul anului 2000, am renunţat la agricultură», a declarat Vasile
Chişiu. La insistenţele cântăreţei de muzică populară Lucreţia Ciobanu, Vasile
Chişiu a început să se pregătească pentru admiterea la Conservator“. Şi în 2005
a devenit solist al ONB, absolvind Universitatea Naţională de Muzică un an mai
târziu. Cât despre „aclamarea“ pe scenele internaţionale… Mă îndoiesc că mai
există vreo Operă din lume care să apeleze la o astfel de „reclamă“ – evident,
în măsura în care se respectă cu adevărat şi nu doreşte să se coboare la „atracţia“
tabloidelor.
Ciudăţeniile
(observate şi acceptate tacit de forurile de decizie) continuă şi în ce priveşte
Forumul Muzical Român, care, fondat şi condus de… fondatorul şi directorul
Operei pentru copii – Smaranda Oţeanu –, având sediul oficial în locuinţa acesteia,
a acordat, şi în acest an, premii (şi) celor implicaţi direct în activitatea
acelui ansamblu sau chiar membrilor forumului… Să mai spun că festivitatea a
avut loc în sediul renovat al… Operei Comice pentru Copii?…
Trecând
însă la activitatea din ţară, se remarcă, printr-o coincidenţă, reluarea operei
mozartiene Don Giovanni la Opera din
Iaşi, iar duminica aceasta (12 februarie), premiera cu acelaşi titlu la Opera
din Timişoara! Dacă referitor la montarea semnată de Beatrice Rancea se
precizează că „spectacolul nu este recomandat minorilor sub 16 ani“, la teatrul
liric de pe Bega, Marina Emandi-Tiron
păstrează tradiţia clasică, pe care, evident, o poate urmări publicul de orice
vârstă, fără asemenea restricţii.
Avem
deci destule tentaţii în lumea teatrului liric – totul este să ne lase vremea să
ajungem în sala de spectacol…
