Rutina profesională ne împiedică deseori să gândim şi să emanăm precepte filozofice legate de practica medicală pe care am învăţat-o şi o aplicăm fiecărui pacient. Doar o minoritate, formată mai ales din cercetători dedicaţi ştiinţelor de bază, alocă timpul şi energia necesare pentru a pune întrebări fundamentale – şi uneori chiar găseşte răspunsuri, iniţial teoretice, dar care pe parcurs capătă aplicaţii extrem de importante în activitatea cotidiană.

   De exemplu, oare de ce căile digestive superioare au o poziţie anterioară (faţă de cele respiratorii) în partea lor cranială, dar se plasează în continuare posterior de laringe şi de trahee? Iată o întrebare pe care nu mulţi medici şi-au pus-o, chestiunea având, fără discuţie, în momentul de faţă, o importanţă eminamente teoretică. Nici măcar medicii anestezişti n-au avut curiozitatea să se întrebe de ce pentru a intuba traheea e nevoie de a introduce, de cele mai multe ori, sonda/tubul pe cale orală, cavitatea bucală fiind un organ cu dublu rol, ea reprezentând (împreună cu cavitatea nazală) nu numai partea cranială a căilor respiratorii, ci şi (sau mai ales) porţiunea cranială a tubului digestiv.

  Profesorul Peter Biro, de la Clinica Universitară Zürich, Elveţia, originar din Oradea, este cel care în paginile revistei ISRAEL MEDICAL ASSOCIATION JOURNAL (IMAJ), nr. 1/2011 încearcă să dea un răspuns corect la întrebarea de mai sus, bazându-se nu numai pe ipoteze filozofice, ci mai ales pe noţiuni ştiinţifice care aparţin mai puţin medicinii şi mai mult biologiei şi zoologiei comparate. Biro e medic anestezist, unul din cei mai cunoscuţi specialişti europeni în domeniul intubaţiei traheale dificile şi iniţiatorul unui program didactic de însuşire a tehnicilor de intubaţie în cazuri extreme. Cu alte cuvinte, nu e de mirare că întrebarea de tip filozofic a fost iniţiată şi, cred eu, perfect rezolvată de un medic anestezist specialist în problema intubaţiei dificile.(...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.