Endocrinologia, unul dintre cele mai
dinamice domenii ale medicinii, este tema interviului acordat revistei Medica
Academica (februarie 2013) de prof. dr. Mihail Coculescu, de la
Institutul Naţional de Endocrinologie „C. I. Parhon“ Bucureşti. Hormonii, spune
acesta, sunt substanţe proprii organismului uman, care, transformate în
medicamente, în viitor pot vindeca trupul şi chiar sufletul. Modul în care
influenţează funcţia neuronilor şi psihicul este studiat de
neuroendocrinologie, domeniu al cărui viitor, spune profesorul, este
psihoneuroendocrinologia. Timp de opt ani, profesorul Coculescu s-a ocupat de
problemele internaţionale ale UMF „Carol Davila“ şi a implementat programele
educaţionale Tempus şi Erasmus, printre primele granturi obţinute prin competiţie
în medicină. În prezent, este preşedintele Secţiei de medicină fundamentală din
cadrul Academiei de Ştiinţe Medicale.
O soluţie simplă şi diplomatică în
rezolvarea cazurilor de malpraxis aflăm din acelaşi număr al revistei. Medierea
are o durată mult mai redusă decât concilierea sau arbitrajul şi nu implică
niciun risc pentru părţile implicate. Procedura a devenit obligatorie în
cazurile de malpraxis începând cu 1 februarie 2013, dată până la care legea a
permis părţii prejudiciate să se adreseze direct instanţei. Medierea poate avea
loc între două sau mai multe părţi, cu ajutorul unei terţe persoane specializate,
în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi cu liberul
consimţământ al părţilor, cu respectarea libertăţii, demnităţii şi a vieţii
private a acestora. Mediatorul are îndatorirea să depună toate diligenţele
pentru ca părţile să ajungă la un acord reciproc convenabil, într-un termen
rezonabil. Părţile aflate în conflict pot fi asistate de avocat sau de alte
persoane, în condiţii stabilite de comun acord. Procedura se finalizează, după
caz, prin încheierea unei înţelegeri între părţi, în urma soluţionării
conflictului, prin constatarea de către mediator a eşuării medierii sau prin
depunerea contractului de mediere de către una dintre părţi.
Medicina legală este cea mai complexă dintre
disciplinele medicale, spune prof. dr. Vladimir Beliş în interviul publicat în
numărul din martie a.c. al revistei, apărându-şi parcă pasiunea, nedreptăţită
de prejudecăţi. Aflăm de aici că printre planurile sale se află şi găsirea unei
soluţii legislative pentru promovarea instituţiei expertului independent în
medicină legală, după modelul statelor vestice, şi facilitarea procesului de
soluţionare a reclamaţiilor de malpraxis. Totodată, fostul director de la IML
este de părere că medicina legală este o specialitate grea, chiar dură în
anumite momente; „Trebuie să ai o înclinaţie şi să îţi placă să o practici“,
mai crede profesorul. Nu există specialitate medicală în care să ai contact cu
toate specialităţile, ca în cazul medicinii legale, mai spune vicepreşedintele
Colegiului Medicilor Bucureşti.
Mai aflăm, dintr-un articol care citează
agenţia de ştiri Anatolia, că Turcia câştigă 850 de milioane de dolari anual
din turismul medical. Aflată la porţile Europei, ţara începe să îşi facă un
nume ca destinaţie pentru turismul medical, în special în domeniile chirurgiei
plastice, stomatologiei şi tratamentelor de fertilitate. Dacă, până în 2003,
sistemul sanitar din Turcia era centralizat, programul de reformă a pus
accentul pe creşterea contribuţiei mediului privat la îngrijirile de sănătate şi
extinderea accesului populaţiei la serviciile sanitare, iar supraaglomerarea
din spitalele de stat a făcut ca îngrijirile medicale private să se dezvolte
extensiv în ultimul deceniu. Cele mai multe spitale private au acum contracte
cu diverse companii de asigurări, iar calitatea îngrijirilor a crescut, prin
competiţie, şi în spitalele de stat.
