Am citit enunţul
din titlu într-o carte a lui Richard Denny, acel „guru al motivării din Marea
Britanie“, cum îl caracteriza Daily Mail.
El crede că bunii organizatori (managerii) nu mai obţin astăzi rezultate pentru
că nu-şi motivează în suficientă măsură oamenii. Se manifestă acut nevoia de
lideri, care să nu se mai bazeze exclusiv pe forţa fizică a angajaţilor sau pe
pregătirea lor intelectuală, ci în primul rând, pe „forţa motivaţională“. Aici
apare problema diferenţei dintre manipulare şi motivare. O găsim la noi acasă,
pe clătinătorul teren mediatic, unde a manipula înseamnă a reuşi să determini
pe cineva să facă ce vrei tu, iar a motiva înseamnă să-l determini să facă ce
vrea el. În acest context, publicitatea are un comportament ciudat: ne
manipulează prefăcându-se că ne motivează.
…La OTV – alt
fenomen ciudat: publicitatea nu recurge doar la spoturi, ci foloseşte intens
emisiuni întregi de câte o jumătate de oră sau peste, pe care le difuzează „în
buclă“, două trei emisiuni la rând, în aceeaşi zi, cu aceiaşi interlocutori,
care sunt un fel de struţo-cămile, adică managero-lideri. Iată, de pildă, o
doamnă înfiptă, cu o evoluată viziune sistemică (pentru dânsa nu mai există ţesuturi,
organe, aparate, ci numai sisteme: „sistemul digestiv“, „sistemul respirator“),
vorbeşte cu vocale alungite şi face o publicitate încrucişată: cu un ochi la
cabinetul dânsei de reflexoterapie şi cu altul la o firmă de turism care o
poartă cu succes în toată lumea (îşi ia la revedere cu „Vă salut din
Barcelona!“). Ce legătură este între cele două? Legătura este doamna. Îi citează
pe chinezi, care spun că „surâsul pleacă de la picioare“ (pe ecran apar tălpi –
zona de elecţie pentru reflexoterapie). Ne recomandă somn odihnitor, duş
relaxant, gândire pozitivă. Aflăm că există o „sănătate naturală“ (de dobândit în
unitatea naturistă care poartă numele dânsei şi e repetată nonstop), pe lângă,
probabil, o sănătate ceva mai dubioasă.
Alt exemplu, tot de la OTV: o blonduţă vioaie
stă de vorbă cu un doctor tânăr, I. Balint, care nu are alt cusur decât acela că
pronunţă „ţesute“ în loc de ţesuturi, la o emisiune intitulată „Cafeneaua
sufletelor“. O temă de mare interes: „pH-ul“. Explicaţii excelente privind
echilibrul acido-bazic, acidoza, stilul de viaţă, efortul fizic care strică
echilibrul, hrana acidifiantă, cu cele două organe vitale care ne scapă de
acidoză: rinichii şi plămânii. De aici, atenţia e deviată tot mai accentuat către
telespectatorii nerăbdători să cumpere ceva. Ei află cum se pot îmbolnăvi din
pricina unui pH scăzut. Că suprasolicitarea ţesuturilor care înlătură acidoza
duce la apariţia celulelor canceroase, a hiperglicemiei, a problemelor renale.
Un pH normal este, prin urmare, dovada unui organism sănătos. Cum se poate
asigura un pH normal? Evident, cumpărând produsul căruia liderul şi
prezentatoarea îi fac, tot nonstop, reclamă.
Constatăm
că sunetul are fluctuaţii. Din păcate, motivele sunt tehnice, nu umane. Deci nu
putem aplica, pentru variaţie, analiza ştiinţifică a non-verbalului fluctuant,
potrivit principiului: „Când cineva coboară vocea înseamnă că vrea ceva, când o
ridică – e semn că nu are ce-şi doreşte“. Evadăm, în schimb, de la pisălogelile
reclamelor nonstop, citind şi recitind laitmotivul cu anunţul „umanitar“ din
josul ecranului: „Câine mic, coadă tăiată, recompensă mare“. 
