Toate restricţiile și constrângerile ultimilor doi ani, acum abolite, au făcut ca pe 14 mai 2022 să avem parte de o adevărată explozie de propuneri culturale, în cel mai frumos sens al cuvântului. În București, a fost înregistrat recordul istoric al instituţiilor participante, peste 60 de repere figurând pe harta NM.

Între activităţile speciale organizate cu ocazia celei de-a 18-a ediţii a NM, am remarcat câteva care prezentau o tendinţă comună, deși aveau în spate echipe și amplasări diferite. Fără ca pandemia să se fi încheiat în mod formal, se simte totuși nevoia de a lăsa în urmă cele mai dificile momente de adaptare provocate de aceasta, nevoie reflectată și în propunerile expoziţionale. Reţeaua Naţională a Muzeelor din România, coordonatoarea NM, ne invită la al doilea episod al Muzeului Pandemiei, până la 29 iunie a.c., la ARCUB Gabroveni. De această dată tema este violenţa domestică, agravată în perioada de lock­down. Instalaţiile create, însoţite de înregistrări audio și mărturii scrise, ne oferă o parte din dimensiunea fenomenului și servesc, totodată, ca instrument terapeutic.

Călătorie în jurul lumii

La Palatul Suţu, expoziţia de fotografie „Almost. O călătorie în jurul lumii la Viena”, semnată Wojciech Czaja, stă mărturie felului în care un călător pasionat a reușit să găsească o cale de a evada mental dintr-un spaţiu limitat, plimbându-se în propriul oraș, cu intenţia declarată de a găsi similitudini cu alte meleaguri. Cadrele surprinzătoare extrase de fotograf ne poartă imaginar pe întregul mapamond fără a părăsi, în fapt, capitala austriacă, și pot fi văzute în continuare, până la 26 iunie.

Un alt proiect în care nevoia de vindecare se manifestă prin recunoașterea unor fapte din trecut și prin asumarea lor conștientă a fost Muzeul Abandonului, găzduit fizic, special pentru NM, de Seneca Anticafe, dar care poate fi explorat liber pe pagina de internet dedicată. Adunând mărturii fizice, ulterior digitalizate, ale condiţiilor uneori inimaginabile în care a funcţionat Căminul-Spital Sighetu Marmaţiei, iniţiativa își dorește să aducă în atenţia publicului una dintre multele devieri ale comunismului, fenomenul abandonării copiilor, precum și felul inuman în care aceștia erau trataţi în instituţiile care ar fi trebuit să îi protejeze.

În concluzie, un gând referitor la atmosfera pe care am perceput-o mergând pe străzile bucureștene. Au fost cozi la muzee și aglomerări în zonele de spectacole stradale, însă nu chiar cum eram obișnuiţi. Cumva, părea că toţi doreau mai degrabă să se afle pur și simplu afară, în mișcare, dovedind că sunt vii și există. În aer se simţea o anumită tensiune, ca un fel de încrâncenare, foarte diferită de tihna și relaxarea ce defineau astfel de nopţi în trecut.