Cu cele 23 de proze scurte din volumul DEBUT ÎNTĂRZIAT (ediţia a III-a, editura Dacia XXI, 2011), dl dr. Virgil Enătescu se înscrie în vasta falangă a scriitorilor medici, de la V. Voiculescu la Ion Vianu.

   Primele două bucăţi, „Debut întârziat“ – care dă şi titlul volumului – şi „Un pseudonim literar“ sunt un fel de prefaţă-argument, lămurindu-ne în legătură cu aplecarea sa către scris: „Faptul că trecutul meu era încărcat de amintiri şi întâmplări ce stârneau interesul unui auditoriu heterogen, de multe ori captivat de povestirile mele, constituia un imbold puternic spre scris, cu atât mai mult că, nu o dată, mi s-a sugerat acest lucru. Evenimentele trăite în copilărie şi adolescenţă, apoi la maturitate, s-au închegat într-un şuvoi ce şi-a găsit albia curgerii către lume şi propriul eu mai târziu, în mod natural, „fără rezerve, sofisticări, alambicări sau autocenzurări lingvistice rigide“. Aşa se face că renunţă la îndemnul unui amic îngrozit de critica literară, de a publica sub pseudonim şi, lăsând posterităţii aprecierea scrierilor sale, hotărăşte să semneze cu numele întreg.

   Într-o altă succintă scriere („Genul de proză foarte scurtă“), autorul motivează conţinutul lapidar al textelor din volum citând exemplul unui confrate – autor de lucrări ştiinţifice – care, urmărind ecoul lucrărilor lui în rândul cititorilor, ajunge la concluzia plină de evidentă ironie că doar genul scurt – „chiar foarte scurt“ – este gustat astăzi. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.