Dosarele
prevenţiei sunt puncte trigger (dureroase)
în politicile de sănătate, atât la nivel conceptual, cât şi organizatoric.
Conceptele clasice de prevenţie primară şi secundară sunt cele mai explicite,
în timp ce prevenţia terţiară tinde să capete şi alte nuanţe: selectivă,
indicată, programată/ţintită, case-finding,
autoprevenţie etc. Din punct de vedere organizatoric, există numeroase dileme:
cine şi ce fel de prevenţie să facă – este doar apanajul profesioniştilor din sănătate
sau este un proces multidisciplinar cu valenţe sociale şi responsabilităţi
individuale, unde începe şi 
unde se sfârşeşte prevenţia, ştiut fiind că multe
aspecte considerate preventive ar face mai degrabă parte din conceptul de
îngrijire de bună calitate.
Schimbări
în nivelul de trai, la nivel mondial, au declanşat în multe ţări „epidemia de
obezitate“. După o statistică OMS în rândul ţărilor anglofone, Australia se
situează pe locul al treilea, după SUA şi Noua Zeelandă, cu o prevalenţă
crescută a surplusului corporal la adulţi, aproape de 70%. O cincime din adulţi
şi un sfert din copii sunt obezi şi prognozele prevăd creşteri semnificative
în următorii zece ani, dacă nu se vor lua măsuri adecvate. Odată cu creşterea
prevalenţei obezităţii, a crescut alarmant şi numărul persoanelor depistate cu
diabet de tip 2, boală cronică foarte costisitoare, cu efecte degenerative
considerabile, mai ales pe termen lung. Principala cauză a surplusului de
greutate este stilul de viaţă nesănătos, excesul de calorii (prin consum
exagerat de fast-food şi răcoritoare zaharate), combinat cu lipsa de mişcare.
Măsurile
luate de guvernul australian în ultimii ani se referă la subvenţii pentru scăderea
preţurilor la legume şi fructe, programe de activităţi fizice şi intervenţii
chirurgicale specifice. Primele rezultate au arătat menţinerea la acelaşi nivel
a obezităţii în rândul copiilor. Dar autorităţile sunt convinse că este nevoie
de mai mult pentru a se obţine cele mai bune rezultate şi că prevenirea obezităţii
este problema şi responsabilitatea fiecăruia. Cu alte cuvinte, autoprevenţia trebuie
încurajată în rândul populaţiei, cu orice ocazie.
În
fiecare an, începând din ultima decadă a lunii ianuarie, are loc, la Melbourne,
turneul grand slam de tenis Australian Open. Mari iubitorii ai
tenisului de câmp, australienii participă în masă la acest eveniment. Timp de
două săptămâni, oraşul Melbourne, având în mijloc parcul sportiv din care domină
arena Rod Laver, respiră şi trăieşte numai pentru tenis. Turneul din acest an a
acordat multă atenţie promovării tenisului ca exerciţiu fizic în rândul populaţiei
de toate vârstele şi cu diferite grade de dizabilitate.
Cardiotenisul
este o metodă de fitness în grup, originară din Florida (SUA), care are ca scop
arderea caloriilor (se pot „arde“ între 300 şi 800 de calorii pe oră),
antrenarea cordului şi îmbunătăţirea condiţiei fizice. Se practică timp de o oră,
în grup de opt-zece persoane, sub îndrumarea unui trainer şi pe muzică incitantă (120–150 bpm). Participanţilor li
se monitorizează bătăile cardiace (zona de confort 65–85%). Pe parcursul trainingului, se utilizează mingi de
tenis 
cu presiune redusă şi diferite echipamente pentru activităţi aerobice de
10–25 secunde, cum ar fi „scările de agilitate“ (agility ladders). Pentru un rezultat maxim, se recomandă două-trei
şedinţe de cardiotenis pe săptămână.
Comparativ
cu alte metode de exerciţiu fizic, cardiotenisul este considerat de specialişti
(printre care antrenorii celor mai buni sportivi din tenisul de câmp) drept o
metodă rapidă şi distractivă de reducere a caloriilor, de îmbunătăţire a mobilităţii
şi de reducere a stresului.
La
Australian Open din 2013, cardiotenisul a fost oferit spectatorilor ca metodă
de amuzament şi pentru a arde caloriile acumulate după statul îndelungat pe
scaun. În jocul virtual Burn it, două
persoane s-au putut întrece în arderea caloriilor, într-un joc virtual de tenis
(cu racheta în mână, în faţa unui ecran). Participanţii şi-au putut trimite
imaginile pe Facebook via Open Interactive, o iniţiativă de social media încercată pentru prima oară
într-un turneu de grand slam.
Pentru
o naţie iubitoare de tenis şi cu terenuri pentru a practica acest sport în
fiecare localitate, cardiotenisul ar putea fi una dintre metodele utile în
combaterea obezităţii în rândul populaţiei. Cum ar putea scăpa într-un mod plăcut
de surplusul de calorii alte naţii mai puţin familiarizate cu tenisul – este un
subiect de brainstorming pentru
politicieni şi pentru cei care s-au decis să-şi îmbunătăţească stilul de viaţă.
