Despre optimismul prudent şi evoluţia
principalilor indicatori ai endemiei tuberculoase în anul 2012, în România
discută Gilda Popescu, Domnica Chiotan, Nicoleta Cioran, Cristian Didilescu, înnr.
2/2013 al revistei Pneumologia.
Implementarea Programului de control al tuberculozei pe termen mediu, începând
din 1997, sub auspiciile OMS şi sub coordonarea MS, a constituit garantul
realizărilor obţinute, rata de succes terapeutic a cazurilor-sursă depăşind
constant 80%. Incidenţa globală a TB (cazuri noi şi recidive) a scăzut în
ultimii 10 ani cu 42%. Eliminarea tuberculozei ca problemă globală de sănătate
publică – definită de StopTB Partnership ca reducerea până în 2050 a incidenţei
bolii la un caz la un milion de locuitori pe an – presupune eforturi concertate
ale tuturor părţilor implicate. Succesul poate fi asigurat numai dacă va exista
o finanţare corespunzătoare a celor trei factori decisivi pentru realizarea
dezideratului: un tratament mai rapid al bolii, un test rapid şi ieftin şi un
vaccin eficient.
Irina Strâmbu şi Ioan Paul Stoicescu şi-au
propus evaluarea costurilor medicale directe ale bronhopneumopatiei cronice
obstructive pe 12 luni – prin însumarea tuturor evenimentelor medicale legate
de boală în ultimul an: exacerbări tratate în spital sau ambulatoriu,
tratamente cronice, consultaţii. Nu au fost incluse oxigenoterapia de lungă
durată la domiciliu, consultaţiile la medicul de familie, cheltuielile de transport
şi costurile indirecte. Informaţiile au fost obţinute pe baza unui chestionar
aplicat la 85 de pacienţi (vârsta medie 62,5 ani), contactaţi în Institutul
„Marius Nasta“. Costurile medicale directe ale BPOC pe 12 luni pentru un
pacient au fost estimate la 1.457 de euro, din care 83% reprezentau exacerbările
şi 17% costul bolii stabile. Aşadar, sunt necesare strategii cost-eficiente
pentru prevenirea exacerbărilor, pentru redistribuirea resurselor şi îmbunătăţirea
calităţii vieţii acestor pacienţi.
Despre
hiperinflaţia pulmonară – mecanismul principal al scăderii toleranţei la efort
a pacienţilor cu BPOC – discută Daniela Gologanu. Scăderea toleranţei la efort
la aceşti pacienţi este rezultatul implicării a trei mecanisme: limitarea
ventilatorie, disfuncţia musculară şi cea cardiovasculară (aportul inadecvat de
oxigen la nivel tisular). Limitarea ventilatorie se datorează combinaţiei
dintre creşterea necesarului ventilator şi scăderea capacităţii ventilatorii.
Necesarul ventilator creşte prin agravarea la efort a dezechilibrelor ventilaţie-perfuzie,
iar scăderea capacităţii ventilatorii este rezultatul reculului elastic scăzut şi
al obstrucţiei dinamice. Se produce astfel o limitare a fluxului expirator,
care duce la ineficienţa activităţii musculaturii expiratorii şi la hiperinflaţie
dinamică. Hiperinflaţia dinamică este o consecinţă a anomaliilor structurale
din BPOC ce produc tulburări mecanice care limitează ventilaţia. Efectele
negative ale hiperinflaţiei: scăderea abilităţii volumului curent de a creşte
corespunzător la efort, cu limitare mecanică a ventilaţiei; scăderea capacităţii
funcţionale a musculaturii inspiratorii (prin creşterea încărcăturii elastice,
cu oboseală musculară şi creşterea travaliului respirator); hipoxemie şi retenţia
de CO2 la efort; afectarea funcţiei cardiace la efort, prin scăderea
întoarcerii venoase şi a debitului cardiac. Ea are şi efecte benefice,
facilitând expirul prin creşterea fluxului expirator maxim. Evaluarea
hiperinflaţiei pulmonare este un instrument util pentru mai buna caracterizare
a efectelor bolii şi pentru urmărirea răspunsului la intevenţiile terapeutice
asupra toleranţei la efort a pacienţilor cu BPOC.
Dispozitivele utilizate în ventilaţia
non-invazivă în sindromul de apnee în somn care asociază BPOC şi/sau obezitate
morbidă sunt trecute în revistă de Ştefan Dumitrache-Rujinski, George Călcăianu
şi Miron Bogdan.
Seyed Mohsen Mirhosseini şi colab. (Iran)
prezintă un caz de hidatidoză cardiacă şi subliniază rolul ecografiei
transesofagiene în evaluarea nodulilor pulmonari bilaterali. Este vorba de o
pacientă de 17 ani, cu acuze respiratorii nespecifice şi istoric de chisturi
hidatice pulmonare. Ecocardiografia transesofagiană a evidenţiat multiple
chisturi hidatice cardiace în ventriculul drept. Pacienta a fost supusă
chirurgiei cardiace deschise pentru îndepărtarea chisturilor şi a primit
postoperator, timp de doi ani, tratament cu albendazol şi biltricidă. Un caz
rar şi interesant de coexistenţă a adenopatiilor mediastinale de etiologii
diferite semnalează Anca Macri, Ancuţa Constantin, Ion Cordoş şi Radu Stoica.
Pacienta, în vârstă de 52 de ani, avea sarcoidoză şi hemangiom pulmonar
sclerozant.
