Gianni Riotta s-a născut la Palermo în 1954. A făcut studii de logică la Universitatea din Palermo şi de jurnalism la Columbia University din New York. A lucrat pentru diverse ziare la Roma, fiind apoi trimis special al cotidianului „Corriere della Sera“ la New York. În prezent, este editorialist la acest ziar, predă ştiinţele comunicării la Universitatea din Bologna. (...)
A fost directorul telejurnalului TG 1 al canalului public de televiziune RAI. Din martie 2009, este directorul general al cotidianului economic „Il sole 24 ore“. Cărţi publicate: Cambio di stagione (1991), o culegere de proză scurtă, căreia i-au urmat romanele Ultima dea (1994), Ombra (1995), toate apărute la Editura Feltrinelli, apoi Principe delle nuvole (1997) şi Alborada (2003), la Editura Rizzoli.
Istoria, cu întregul ei cortegiu de ideologii şi doctrine, în cazul de faţă epoca fascismului mussolinian şi anii imediat de după eliberarea Italiei, este adevărata protagonistă a prozei autorului italian. Ea se însoţeşte cu destinele şi existenţele acelor oameni care încearcă să făurească Istoria sau să o schimbe. Nu lipseşte, bineînţeles, motorul de care istoria are nevoie pentru a merge înainte, altfel spus, războiul, bătăliile, conflictele, într-un cuvânt violenţa oarbă dezlănţuită de om, cu tot ceea ce derivă din ea.
PRINŢUL NORILOR (Editura Rao, 2009), al treilea roman semnat de Gianni Riotta, şi al cărui titlu este o aluzie directă la celebrul vers baudelairian din „Albatrosul“, „pare să dea forma cea mai desăvârşită numeroaselor solicitări existenţialiste reieşite din povestirile debutului“ (Giuseppe Saja). Tradus în principalele limbi europene, a fost selecţionat drept cartea anului 2001 de către Bol.com în Marea Britanie, iar în 2002 a fost distins cu Premiul european „Florio Award“.
Personajul-cheie al naraţiunii, colonelul Terzo, teoretician al artei militare, e convins că strategia marilor bătălii (de la războaiele punice până la participarea Italiei mussoliniene la campaniile din a doua conflagraţie planetară), concentrată într-un Manual al vieţii strategice pe care îl redactează (idee fixă, hobby, punct de sprijin), precum şi într-o Enciclopedie a bătăliilor, comandată lui de însuşi Galeazzo Ciano, personaj oficial al regimului, este o metodă infailibilă nu doar pentru comportamentul nostru în viaţa de zi cu zi, ci şi pentru a stabili în ce proporţie războiul şi viaţa ţin de domeniul Fatalităţii.
Carlo Terzo evoluează sub imperiul unei anxietăţi mână-n mână cu tandreţea, discreţia, speranţa şi luciditatea. Spirit reflexiv şi introspectiv, se confruntă odată pentru totdeauna cu „inutilele ruine“ ale propriei vieţi. În tot acest timp, el nu încetează să creadă că prin studierea războiului (spre deosebire de cel mai bun prieten al său care va fi trimis pe frontul rusesc, unde îşi va da viaţa în chip eroic), va putea să prevadă şi să înţeleagă resortul ascuns al mersului lumii şi totodată al minţii şi sufletului indivizilor, devenind astfel invulnerabil faţă de durere şi destin.
Abia când va coborî între oameni adevăraţi, Emma, Salvatore Dragonara, Fiore etc., Carlo Terzo îşi va da seama în ce imensă iluzie şi recluziune voluntară trăise. Ceea ce părea o burgheză excursie turistică în Catania, la poalele muntelui Etna, va constitui revelaţia nucleului epico-dramatic al romanului lui Gianni Riotta, apărut în traducerea subsemnatului: un inedit eşantion de istorie italiană (frescă, peisaje, moravuri, scene de masă, de viaţă şi moarte, atrocităţile războiului, un discret filon poetic) care se distinge prin scriitura clasică şi insolita forţă de a atrage (emoţiona) cititorul de partea unor personaje memorabile.
