Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Proiecte editoriale despre Chirurgia Marelui Război

Viața Medicală
Cătălin Botoșineanu luni, 4 aprilie 2022, ora 11:07

Semnalez în rândurile de față două volume, editate prin strădania domnului dr. Richard Constantinescu, cunoscut istoric al medicinei și al personalităților care au ilustrat Facultatea de Medicină a Universității din Iași.

Aceste volume sunt:

- Mihai Ștefănescu-Galați, Răniți și ranițe. Chirurgia Marelui Război, ediție îngrijită, note și prefață de Richard Constantinescu;

- Mihai Ștefănescu-Galați, Amintiri din Marele Război, ediție îngrijită și prefațată de Richard Constantinescu (Editura „Gr. T. Popa”, Iași)

Sper ca soluția semnalării împreună a lucrărilor să-și găsească justificarea în cele prezentate mai jos, textele fiind intim legate de povestea care le unește.

În prima carte ni se dezvăluie entuziasmul unui medic la debutul războiului, care aștepta să-și facă datoria și care a găsit de cuviință să scrie îndrumări pentru proiectata chirurgie de război. Apoi, la finalul conflagrației, își fac locul amintiri deznădăjduite care parcă doreau să accentueze senzația foștilor combatanți ce conștientizau acut faptul că „războiul nostru nu și-a găsit rapsozii”.

„Goarna n-a găsit modulațiile pe care le găsește lira” – era o constatare lucidă a doctorului Ștefănescu-Galați, care ne avertiza că o istorie a războiului nu poate fi una doar din perspectivă militară.

În manifestările omagiale, în care parcă nu putem privi decât eroizând efortul românesc de război, reevaluarea gândurilor medicului Mihai Ștefănescu-Galați, pe alocuri extrem de critice la adresa autorităților militare și medicale, devine un efort salutar. Amintirile sale nu sunt doar simple impresii în jurul unor chestiuni de igienă sanitară.

Având în spate experiența de doi ani ca medic de ambulanță și de spital militar, reflecțiile acestuia se constituie, poate, în cea mai bună analiză a gândirii militare românești din perspectiva asigurării nevoilor medicale ale trupei și ale populației civile din zona de încartiruire.

Profesorul Richard Constantinescu a asumat un adevărat proiect editorial și istoriografic deopotrivă, iluștrii săi antecesori fiind scoși efectiv la lumină. Volumele despre Grigore T. Popa sau despre Nicolae Leon au beneficiat și de aportul unor surse inedite păstrate de urmașii familiilor.

Din această perspectivă, punerea în circulație a unor arhive personale inedite, identificarea și salvarea altora considerate pierdute devine o întreprindere de pionierat în spațiul medical ieșean. 

De data aceasta, în atenția editorului a intrat un medic uitat, profesorul Facultății de Medicină Mihai Ștefănescu-Galați. Titular al Catedrei de urologie, al doilea fondator al disciplinei la noi în țară, după profesorul Herescu de la București, personalitatea doctorului Ștefănescu-Galați are relevanță, prin volumele prezente, din perspectiva aportului medicilor militari la conturarea memoriei Marelui Război. 

M. Stefanescu Galati
 Mihai Ștefănescu-Galați

De altfel, personalitatea lui Ștefănescu-Galați a fost una multiplă. Profesor, din 1915, al Facultății de Medicină din Iași, medic al Spitalului „Sf. Spiridon”, spiritus rector al urologilor interbelici, scriitor de talent, apropiat de cercul revistei Viața Românească, Ștefănescu-Galați a făcut parte din categoria celor care și-au asumat ca deviză de viață munca: „dacă nu sapi adânc, nu capeți rod de seamă”.  

Născut la Galați, în 1874, va urma cursurile secundare la Liceul Național din Iași, cele universitare la Facultatea de Medicină din București. După absolvire, alege să devină medic la spitalele unor orașe mici din Moldova, adept convins al rolului medicinei sociale.

Se întoarce la București, unde se va specializa în disciplina urologie, după care, în 1915, vine la Iași, slujind câteva decenii Facultatea de Medicină. Moare în 1945, în capitală, acolo unde alege să fie incinerat.

În perioada Marelui Război, Ștefănescu-Galați a fost medic militar, inițial pe ambulanțele din primele linii, urmând armatele în luptele din anul 1916, din Transilvania și apărarea capitalei, apoi, în 1917, este avansat la gradul de colonel și numit șef al spitalului mobil din cadrul Diviziei a 9-a. S-a ilustrat în lupta contra tifosului în zona cuprinsă între Tecuci și Nămoloasa.

Inițial, textele medicului Mihai Ștefănescu-Galați au apărut, în 1916, la debutul războiului și, respectiv, în 1921, când s-au decantat amintirile din timpul conflagrației.

Rațiunea acestor reeditări a aparținut profesorului Richard Constantinescu, care a înțeles că personalitatea medicului Ștefănescu-Galați ar fi fost fracturată dacă nu s-ar fi publicat simultan ambele volume. Tot profesorului Constantinescu îi aparține soluția acordării unor noi titluri, probabil pentru o mai bună receptare și publicitate editorială.

Primul volum, Răniți și ranițe, are o introducere intitulată Lacrima potrivită, cu o cercetare extrem de atentă a editorului și care a condus, inevitabil, la îndreptările biografice cuvenite lui Ștefănescu-Galați. Volumul este conceput, și botezat în acest fel, ca o călăuză a medicilor în război.  

Amintiri din Marele Razboi cop 1
Amintiri din Marele Război, copertă

Autorul nu era un debutant în ale chirurgiei, medicul Ștefănescu-Galați, colaborator vechi al Revistei științelor medicale, fiind consacrat deja în lumea științifică medicală și având experiența de medic pe ambulanță în războaiele balcanice.

Având în spate o documentare serioasă, în literatura franceză, engleză și germană, medicul Ștefănescu-Galați găsește de cuviință să reunească într-un îndrumar toate noutățile legate de tratarea plăgilor provocate în război.  

Cartea nu se rezumă doar la chestiuni referitoare la tehnica medicală, ci propune un adevărat program de restructurare a serviciului sanitar, și, în mod special, al ambulanțelor sanitare, numite inspirat de Ștefănescu-Galați „avangarda sănătății”. 

Mobilul real al acestor reflecții îl constituia, de fapt, luciditatea și tăria de a spune lucrurilor pe nume, asemeni unei „vederi după natură”, doctorul neezitând să-și dojenească colegii medici pentru lipsa de autoritate în fața superiorilor militari, inclusiv pentru lașități financiare sau chiar medicale. În numele „chemării de a lecui”, Ștefănescu-Galați a considerat necesar să își „spună cuvântul”, un articol dur pe această temă fiind publicat în revista Viața Românească, în 1913. 

Amintiri din Marele Razboi cop 2
Amintiri din Marele Război, copertă

O lectură atentă a îndrumărilor din volum, dar mai ales a lipsurilor identificate în organizarea posturilor de prim ajutor, a ambulanțelor divizionare, a spitalelor mobile, a formațiunilor sanitare din urmă, sau a celor din țară, ne poate oferi explicații solide asupra multor „morți inutile” din timpul conflagrației. Mai ales că, ne avertiza doctorul Ștefănescu-Galați, „sacrificiul lor nu a fost trecut în bugetul morții”.

Amintirile din Marele Război – al doilea volum – sunt izvorâte din sentimentul „caliciei sufletești cu care am ieșit din război” și a faptului că unele dintre predicțiile sale s-au adeverit. Rememorările doctorului Ștefănescu-Galați sunt foarte dure pentru cei puțin obișnuiți cu reflecțiile lucide asupra anilor conflagrației.

De altfel, chiar autorul le-a simțit uneori „prea crude”. În primul rând, adept al adevărurilor medicale, doctorul deplânge victimele epidemiilor. Ne spune deschis că pentru unele dintre acestea exista o cale de salvare, dar orbirea și lașitatea factorilor militari și medicali i-au condamnat din start. 

Raniti si ranite cop 1
Răniți și ranițe

Comandanții militari au înțeles greu că tifosul era o boală de poliție sanitară, nicidecum una căreia i se putea prescrie terapii medicale. Din acest motiv, cumulat cu lipsa zonelor de carantină, libertatea trupelor de a se mișca și cantona în sate, îngrămădirea mult prea multor divizii pentru refacere între Siret și Prut, la nord de Vaslui, au făcut ca măsurile de prevenție să fie minime în prima parte a anului 1917.

Nu se ferește să-și eticheteze colegii medici, mulți ezitând în ceasul cel mare să-și facă datoria în cadrul spitalelor militare. I-a indicat pe cei care au preferat să rămână la Iași, ori să se refugieze la Odesa sau Paris, aceste dezertări și altele, descrise chirurgical în carte, „constituind coborârile pe care le-a adus războiul”.

Amintirile lui Ștefănescu-Galați se constituie într-o frescă greu de evitat de istoriografia războiului, mai ales că, în opinia sa, concluziile conflagrației „nu trebuie trase numai după faptele de arme”.

Era deplin conștient că, „în materie de ideal național, ar trebui să plutim în sfere ceva mai înalte”. La fel de rece susținea că izbânzile cele mari, din 1918, le-am reușit „fără armată”, a se citi, cred, fără lupte dure pe front ca cele din 1916.

Raționamentul său îl ducea la concluzia că „legi mai tari decât orice arme conduc destinele popoarelor”. Astfel, amintirile sale nu sunt doar simple constatări, ci pot fi lecturate în cheia unor „nădejdii viitoare” asupra învățămintelor faptelor din război, sau, parafrazându-l pe doctorul Ștefănescu-Galați, cum anume s-a răspuns la „chemarea țării”.

Felicitări editorului și Universității de Medicină „Grigore T. Popa” din Iași pentru susținerea unor asemenea proiecte editoriale și pentru dorința de a salva parte din patrimoniul memorial al lumii medicale ieșene. 

Dr. Cătălin Botoșineanu, doctor în istorie, Arhivele Naționale ale României

Etichete: Richard Constantinescu marele razboi chirurgie de razboi medic militar Mihai Stefanescu-Galati spital militar

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.