La final de an am primit la redacţie o
revistă pe numele ei Sănătatea noastră, nr. 1/2014. Şi nu
ştim cui se adresează. Publicaţia se descrie ca fiind de informare, opinie şi
consultanţă în probleme de sănătate mintală, emoţională, erotică şi biologică.
Este scrisă în culorile roz, albastru şi verde (paginile scrise cu roz au
titlul albastru şi combinaţiile continuă). Coperta, mai potrivită publicaţiilor
de fashion, menţionează un preţ de
7,7 lei, în timp ce la pagina 4 scrie cu verde pe alb că revista se distribuie
prin abonamente şi „gratuit în reţeaua farmaciilor Hofigal şi Plafare“ (menţionăm
aici că publicaţia gratuită Hofigal are o ţinută decentă şi un conţinut
consistent şi util). Revenind la „Sănătatea noastră“, după surpriza cromatică,
ne-au atras atenţia fotografiile. O poză cu Daniela Nane ilustrează un articol
despre o femeie romă care luptă să-şi croiască un drum în viaţă, în cadrul
rubricii „Educaţie, spirituală“ (virgula nu ne aparţine). „Destăinuirile unei
nimfomane“, material programat sub formă de foileton, este însoţit de
fotografii ale unor top-modele internaţionale. Un material din secţiunea
„Infirmităţi ale sufletului“ ne provoacă imaginaţia cu povestea unei femei
devenită voyeuristă la bătrâneţe, după ce îşi surprinde ginerele „în toată
splendoarea“ cu cea mai bună prietenă a ei. Pozele nu aveau cum să lipsească,
cu menţiunea „Foto: Arhiva redacţiei, fotografii folosite doar în scop
ilustrativ“. Ei bine, din arhiva redacţiei au fost alese o fotografie tip anii
’80 cu un cuplu de tineri anonimi şi o poză cu Nina Cassian, probabil în
postura bătrânei voyeuriste…
Trecem peste şocul vizual şi peste abundenţa
de virgule plasate între subiect şi predicat, între predicat şi complementul
direct. Să presupunem că un scop bun scuză mijloacele unei reviste informative
care se distribuie, probabil, gratuit. Însă şi textele creează confuzie.
Astfel, articolul „Un părinte bine informat nu trebuie să aducă pe lume un
copil cu malformaţii congenitale!“ analizează riscul infecţiei cu
citomegalovirus în sarcină; articolul recomandă, pe lângă testare precoce, şi
respectarea unor măsuri igienice în timpul sarcinii, iar exemplele sunt următoarele:
mama „să se abţină să guste biberonul, alimentele sau să sugă lingura cu care mănâncă
bebeluşul, să nu utilizeze obiectele lor de toaletă, să evite să-l sărute pe
buze“. Fără comentarii. În articolul intitulat „Copil supraponderal încă de la
naştere! Cauza? Diabetul zaharat – în perioada gravidităţii mamei“ se fac
câteva recomandări pentru viitoarele mămici (mişcare, dietă şi igienă).
Articolul se încheie abrupt cu următoarea concluzie: „Iată de ce o relaţie
apropiată şi plină de dragoste este extrem de importantă în familia modernă“.
Textele sunt redactate pe baza unor materiale
originale scrise de medici colaboratori şi de directorul editorial, Maria Şerban,
psihopedagog şi „psiholog cu competenţe în sexologie“. Există şi articole
decente, dar credem că nici acestea nu îşi ating scopul în totalitate (dacă
scopul este acela de a informa corect). De exemplu, nu sunt explicate formulări
precum „regim alimentar de cruţare a esofagului“ sau „soluţii neutralizante“.
Materialele care se referă la „sănătatea mintală, emoţională şi erotică“ sunt
în majoritatea lor semnate de directorul editorial. Autoarea deschide revista
cu un editorial pătimaş, în care compară trecutul bun cu prezentul rău:
prezentul înseamnă manele (şi primim spre exemplificare versuri de manele), „făcături“,
„bodegi“, „porno, prostie, tupeu, fariseism, religie pervertită, Machiavelism, şomaj,
anchete, nenorociri, nefericire…“. Totul pe metoda alb-negru, clişeistică,
tocmai bună pentru menţinerea unei sănătăţi
mintale şi emoţionale. „Doamne, în ce junglă trăim!“, exclamă în final
directorul editorial.
Ne-am întrebat dacă să scriem această
recenzie sau nu, dar considerăm că o revistă scrisă împreună cu medici trebuie
să urmărească nişte standarde de calitate, în beneficiul publicului cititor,
trebuie să îşi propună să-şi educe cititorii dincolo de interesele comerciale şi
de abordarea mai mult sau mai puţin tabloidă. Altfel, ne putem gândi că revista
urmăreşte mai degrabă să-şi tulbure cititorii şi să-i recruteze apoi ca pacienţi,
prin intermediul adresei de email oferite cu generozitate.
