Pentru că este cartea unui singur poem, care seamănă şi nu seamănă cu „If“, dar poemul este tradus în 42 de limbi. Primul gând e unul nu tocmai favorabil, dar frecvent astăzi la noi toţi şi socotit, tocmai din acest motiv, ca fiind „de bun simţ“: „Oare autorul – autoarea, în cazul de faţă – crede că a ouat un ou de aur, pe care trebuie să-l prezinte neîntârziat, cu surle şi trâmbiţe întregului mapamond?“. Prefaţa, cuvintele explicative, mulţumirile sunt reluate şi ele în limbi străine. Multilingvismul apare pretenţios şi ostentativ. Apoi începi să citeşti. Şi afli. Poeta se numeşte Elena Liliana Popescu. A studiat matematica. Poemul acesta l-a publicat pentru prima dată, cu zece ani în urmă, într-un volum intitulat „Cânt de iubire – Song of Love“. Cititorii l-au remarcat, mulţi dintre ei l-au citat cu diferite prilejuri sau – gest empatic de o semnificaţie aparte – unii, peste 40 la ora actuală, l-au tradus într-o limbă apropiată inimii lor. Impresionată de gestul care nu era un exerciţiu oarecare, autoarea a republicat poemul, împreună cu primele 42 variante lingvistice aparţinând unor traducători poeţi, oferind acum această creaţie colectivă şi altor posibili degustători. (...)