Între 18 şi 22 iunie 2009 s-a desfăşurat, la Toronto, al XXVI-lea Congres Internaţional de Chimioterapie şi Infecţii, organizat de International Society of Chemotherapy (ISC). Manifestarea a fost una dintre cele mai importante reuniuni ştiinţifice medicale în domeniu din acest an, reunind specialişti din peste 70 de state de pe toate continentele. A fost abordată o gamă largă de probleme vizând deopotrivă noi medicamente antiinfecţioase şi utilizarea performantă a celor existente.
Între 18 şi 22 iunie 2009 s-a desfăşurat, la Toronto, al XXVI-lea Congres Internaţional de Chimioterapie şi Infecţii, organizat de International Society of Chemotherapy (ISC). Manifestarea a fost una dintre cele mai importante reuniuni ştiinţifice medicale în domeniu din acest an, reunind specialişti din peste 70 de state de pe toate continentele. A fost abordată o gamă largă de probleme, vizând deopotrivă noi medicamente antiinfecţioase şi utilizarea mai performantă a celor existente.
Multe lucrări s-au referit la relaţiile farmacocinetică–farmacodinamie (PK/PD), considerate esenţiale pentru utilizarea cu succes a chimioterapiei antiinfecţioase. S-au făcut referiri privind calea de administrare şi utilizarea acestor medicamente la copil, la persoanele obeze, la bolnavii renali şi hepatici.
Relaţia dintre doză şi eficienţa terapeutică, ca şi relaţia dintre durata tratamentului antiinfecţios şi rezultatele ce se obţin au fost îndelung şi din multiple unghiuri de vedere discutate. Mai multe lucrări au arătat faptul că o terapie antibacteriană, pentru un timp mai scurt, dar cu doze mai mari poate avea rezultate la fel de bune (sau chiar mai bune) decât un tratament îndelungat, cu doze mai mici. Astfel, un tratament cu levofloxacină 750 mg/zi timp de cinci zile în infecţii cu H. influenzae sau S. pneumoniae are rezultate la fel de bune ca şi tratamentul cu doză de 500 mg/zi, timp de zece zile. Scurtarea timpului de tratament antibacterian nu este indicată la pacienţii imunodeprimaţi sau cu o stare foarte gravă, dar este posibilă în multe alte cazuri. Din punct de vedere economic, reducerea raţională a timpului de tratament concomitent cu creşterea dozei este avantajoasă. Relaţia PK/PD la pacienţii cu sepsis a fost abordată de F. Scaglione (Italia).
Referitor la utilizarea simulării Monte Carlo, atunci când există date directe prea puţine obţinute de investigator, G. Drussano (SUA) a arătat că metoda este viabilă, oferă indicaţii corecte, dar are anumite limite de care trebuie să ţinem seama.
P. Tulkens (Belgia) a tratat problema acumulării unor antibiotice intracelulare, arătând avantajele ce le au în această direcţie ketolidele. A fost prezentată o nouă fluoro-ketolidă – CEM-101 – cu o potenţă şi o acumulare intracelulară superioară celei a telitromicinei. Comparativ cu unele dintre cele mai performante antibiotice actuale, cum sunt azitromicina şi claritromicina, CEM-101 atinge o concentraţie intracelulară de două ori mai mare, fiind activă faţă de Staphylococcus aureus, Listeria monocytogenes şi Legionella spp.
S. Zelenitskz (Canada) a arătat avantajul unui raport AUC/MIC cât mai mare în cazul utilizării terapeutice a fluorochinolonelor. Pentru optimizarea terapiei cu ciprofloxacină, de exemplu, ar trebui ca acest raport să fie de 250, valoare dublă faţă de valorile atinse în prezent în practica clinică.
Mai multe simpozioane au abordat problema rezistenţei microbiene la antibiotice, una dintre problemele majore ale medicinii contemporane, iar ISC a constituit un grup de lucru consacrat acestui domeniu. Ian Gould (Marea Britanie) şi Po-Ren Hsueh (Taiwan) au adus date despre extinderea rezistenţei bacteriene la glicopeptide. G. Cornaglia (Italia) a adus argumente asupra creşterii rolului metalo-beta-lactamazelor în dezvoltarea rezistenţei bacteriene, iar G. Rossolini (Italia) a indicat mecanismele prin care se dezvoltă rezistenţa bacteriană la carbapeneme prin mecanism nemediat de carbapenemaze.
În cazul stafilococilor meticilinorezistenţi (MRSA) rezistenţi şi la vancomicină şi la linezolid, au fost analizate posibilităţile de folosire a altor antibiotice cu o utilizare mult mai redusă în prezent, cum ar fi: dalbavancina, oritavancina, televancina, daptomicina, tigecilina. Fiecare dintre aceste medicamente are avantaje şi dezavantaje notabile. În cazul oritavancinei, s-au adus noi argumente pentru mecanismul ei dublu de acţiune, adică prin transglicozilare şi prin efect de transpeptidază. Dintre medicamentele noi, o atenţie deosebită a fost acordată radezolidului, care are acelaşi mecanism de acţiune şi acelaşi spectru antibacterian cu linezolidul, dar are unele proprietăţi farmacocinetice mai favorabile (F. Van Bambeke, Belgia).
O perspectivă terapeutică nouă în terapia infecţiilor ca bacterii gram-negative este aceea de a utiliza substanţe care să blocheze sistemul de secreţie tip III (T3S), sistem necesar pentru invazia celulei umane şi pentru producerea unor modificări patologice de către unele dintre aceste bacterii. A fost sintetizat un blocant cu structură peptidică a acestui sistem (J. Mahony, Canada). Simpozionul a prilejuit şi prezentarea unor lucrări de metaanaliză care au infirmat unele convingeri curente existente în lumea medicală, dar nesusţinute de medicina bazată pe dovezi (EBM). Astfel, s-a demonstrat că moxifloxacina nu prezintă nici un avantaj faţă de terapia convenţională în pneumonia comunitară (Community Acquired Pneumonia – CAP).
Consumul de antibiotice este tot mai atent monitorizat în diferite ţări şi considerăm că şi în România trebuie să se întâmple acelaşi lucru, iar educaţia corpului medical în direcţia utilizării raţionale a antibioticelor trebuie intensificată.
Efectele unor antibiotice antibacteriene asupra ţesuturilor organismului uman este o problemă considerată a fi cât mai importantă. Efectul antiinflamator al macrolidelor a fost analizat de J. Kadoto (Japonia), iar influenţa aceloraşi substanţe asupra evoluţiei fibrozei chistice de către L. Lands (Canada).
Una dintre căile de ameliorare a biodisponibilităţii implică formele farmaceutice utilizate. A Plumerantz (SUA) a prezentat o evaluare a farmacocineticii vancomicinei incorporate în lipozomi, arătând că această incorporare are unele avantaje pentru terapie.
Problema gripei cu virus A/H1N1 a fost şi ea abordată. D. Low (Canada) a adus date privind mecanismul rezistenţei virusului gripal A/H1N1 la chimioterapia antivirală.
Influenţa schimburilor climatice asupra patologiei infecţioase, precum şi a modificărilor de strategie terapeutică necesare a fost şi ea o problemă în atenţia participanţilor.
Una dintre cele zece reuniuni ale experţilor din diferite domenii a fost consacrată efectelor colaterale ale chimioterapiei antiinfecţioase şi i-a avut ca experţi invitaţi să vorbească pe prof. dr. Mihai Nechifor (Iaşi, România) şi prof. dr. Françoise van Bambeke (Belgia). În prezentarea pe care am făcut-o, una dintre problemele importante ridicate a fost raportarea şi monitorizarea efectelor adverse ale antibioticelor utilizate în mod label sau off-label (adică în concordanţă cu indicaţiile pentru care a fost obţinută aprobarea de la Agenţia Medicamentului sau, respectiv, în afara acestor indicaţii).
Grupul de lucru al ISC în domeniul efectelor colaterale ale medicaţiei antiinfecţioase (avându-l ca preşedinte pe prof. dr. Mihai Nechifor) a prezentat un raport în cadrul şedinţei consiliului International Society of Chemotherapy. Societatea Română de Studiu al Chimioterapicelor, societate membră a ISC, a fost una dintre societăţile implicate în desfăşurarea acestui mare Congres.
Simpozionul nr. 52, Antimicrobials, i-a avut moderatori pe profesorii Andreea Novelli (Italia) (preşedinte al FESCI) şi Mihai Nechifor (România).
Din România, au mai fost prezentate încă două lucrări, sub formă de poster (una din Bucureşti şi alta din Iaşi).
Cu ocazia acestui Congres, în calitate de nou preşedinte al ISC, şi-a început mandatul prof. dr. Terezita Mazzei (Italia), care îl succede pe prof. dr. Kurt Naber (Germania).
Următorul congres internaţional al ISC se va desfăşura peste doi ani, la Milano. Găzduită de elegantul centru de congrese de la Hotel Sheraton, această importantă reuniune ştiinţifică, incluzând nu mai puţin de 69 de simpozioane, a prilejuit discuţii vii, schimburi de idei între participanţi şi conturarea căilor de evoluţie în viitorul apropiat a chimioterapiei, unul dintre cele mai importante domenii ale întregii terapeutici actuale.
Mesajul Congresului este acela că numai utilizarea pe baze ştiinţifice avansate a chimioterapiei poate să dea satisfacţie în practica terapeutică şi că un răspuns adecvat la noile provocări trece atât prin efortul de creare a noi medicamente, cât şi prin cunoaşterea amănunţită a medicamentului, ca şi a afecţiunilor în care este acesta utilizat.
ISC şi toţi participanţii la Congres l-au omagiat pe Paul Erlich la 100 de ani de la dispariţie. Considerăm că ideea „glonţului magic“ a fost una dintre cele mai fertile din întreaga farmacoterapie.
Societatea Română de Studiu al Chimioterapicelor, membră a ISC, este acum şi membră a FESCI.
