În perioada 22–28 aprilie 2015, la
Copenhaga, s-au desfăşurat lucrările celui de al 25-lea Congres european de
microbiologie clinică şi boli infecţioase (ECCMID 2015), organizat de
Societatea europeană de microbiologie clinică şi boli infecţioase (ESCMID),
care are peste 5.000 de membri, dar şi peste 50 de alte societăţi asociate,
numărul estimat al tuturor membrilor depăşind 30.000. Este de subliniat
legătura strânsă dintre cele două specialităţi, dar şi faptul că microbiologia
clinică reprezintă o specialitate distinctă (recunoscută ca atare în destul de
multe din statele Uniunii Europene).
Înainte de a prezenta câteva dintre
aspectele ştiinţifice şi de a-i invita pe cei interesaţi să intre pe site-ul
congresului pentru mai multe amănunte (inclusiv pentru a putea evalua programul
integral), ar mai fi de spus că şapte sesiuni au avut specialişti români în rolul
de co-chairman, în una dintre sesiunile „meet the expert“ a fost invitat
unul dintre specialiştii noştri, iar 22 de e-postere şi 12 postere în
formatul clasic au prezentat activităţi realizate de grupuri de cercetători din
România. Cifrele nu sunt deloc mari, dar reflectă interesul şi finanţarea
actuală a cercetării; ele reprezintă un îndemn la evaluare şi analiză din
partea autorităţilor de profil pentru ca ideea de cercetare să nu rămână
doar un (alt) îndemn, iar cuvintele „cercetarea ştiinţifică – o investiţie în
viitorul nostru“ sau altele în acelaşi sens – câteva cuvinte aşternute pe o
hârtie.
Organizatorii au menţionat că anumite
sesiuni vor deveni disponibile în format video şi sunt multe care ar merita
urmărite cu atenţie. Un exemplu este prezentarea pe care am amintit-o deja la
pagina 4 a acestui număr de ziar – „Trends in antibiotic resistance and
serotype distribution in invasive pneumococcal disease in France from 2003 to
2013; on-going survey of the French Pneumococcus Network“. Titlul exprimă
foarte mult. În acelaşi sens, grupul de cercetători aflat sub îndrumarea dr. A.
Torres (medic infecţionist la Barcelona) a monitorizat numărul şi serotipul
pneumonocilor izolaţi în hemocultură (infecţii invazive). S-au realizat apoi
comparaţii cu datele cumulate în anii anteriori, inclusiv înainte de
introducerea vaccinului pneumococic conjugat. Lucrând în mod profesionist, se
poate monitoriza eficacitatea programului de vaccinare, se poate sesiza apariţia
unor noi tulpini etc. În 2012, Spania a raportat la ECDC peste 2.000 de tulpini
izolate din infecţii invazive, în timp ce România a raportat... 79 (populaţia
Spaniei în 2012 – 47 de milioane; populaţia României în 2012 – 19 milioane).
Cititorii pot aprecia dacă există o diferenţă şi care este aceea.
Aşadar, ce ne dorim pentru România? Eu, spre
exemplu, mi-aş dori un sistem care să includă un pilon central (în cadrul
INCDMI „Cantacuzino“) în colaborare cu principalele instituţii care gestionează
problematica bolilor infecţioase în Bucureşti şi la nivel regional, în
colaborare cu universităţile şi facultăţile de medicină din ţară, dar având
colegi în teritoriu, în cât mai multe dintre judeţe, în aşa fel încât
rezultatele obţinute să se poată supune regulilor inferenţei statistice. Numai
în aceste condiţii 
datele devin relevante la nivel naţional, pot fi utilizate
ca „baseline“ şi apoi sunt folositoare pentru monitorizarea şi evaluarea
unui program serios, profesionist, care să respecte rigorile ştiinţifice.
S-au discutat numeroase tehnici noi de
diagnostic in vitro, unele cu spectru de detectare a sute de germeni
patogeni şi numeroase gene de rezistenţă la antibiotice şi chimioterapice, se
are în vedere utilizarea next generation sequencing (NGS) în clinică,
pentru a scădea timpul necesar până la obţinerea datelor cu importanţă în
tratament la două-trei zile (inclusiv pentru microorganisme dificil de cultivat
sau necultivabile). Au fost prezentate numeroase cazuri clinice. S-au organizat
întruniri în care o anumită problemă a fost dezbătută de două personalităţi în
domeniu, una aducând argumente pro, cealaltă contra, lansând idei pentru
dezbatere de către participanţi. Foarte multe prezentări au adus date noi privind
rezistenţa la antibiotice, problematicii utilizării corecte a medicamentelor
antimicrobiene dedicându-i-se numeroase sesiuni. Pentru tineri (şi nu doar
pentru ei) au fost organizate prezentările de tip „seminar educaţional“, temele
abordate fiind foarte numeroase. Subiectul „Analysis of social networks
wording: how to understand and fight against vaccine scepticism“ a trezit
mult interes, la fel ca toate sesiunile dedicate programelor de vaccinare şi
aspectelor teoretice legate de medicina preventivă.
Au existat şi prezentări mai puţin bine puse
la punct, inclusiv în ceea ce priveşte modul de exprimare (de exemplu, un
prezentator a „tradus“ HIV cu următoarele cuvinte: „Human Infected Virus“,
în mod repetat). S-a discutat şi despre utilitatea tratamentului antituberculos
pe o durată de numai patru luni, dar s-au prezentat şi datele care au
demonstrat că rata de eşec şi complicaţii este statistic semnificativ mai mare
decât în cazul tratamentului clasic.
Înainte de încheiere, aş
dori să revin la modul de prezentare de tip e-poster. Este o variantă
interesantă şi care pare utilă. În mai multe locuri au fost instalate ecrane şi
câte un sistem electronic de căutare pentru fiecare ecran în parte. Doritorii
se puteau prezenta şi puteau să caute orice temă, orice poster, apoi să
citească şi să analizeze datele prezentate. Din tot ceea ce am reuşit să
observ, organizarea ECCMID 2015 a fost realizată în aşa mod încât toţi
participanţii au avut ocazia să fructifice la maximum cele patru zile avute la
dispoziţie. Ne-am bucurat de posibilitatea de a participa sub egida proiectului
european FP7, HERACLES, echipa ţării noastre fiind coordonată de conf. dr.
Carmen-Michaela Creţu.
Cititorii „Vieţii
medicale“, indiferent de specialitate (pentru că situaţia din lumea
înconjurătoare este aşa cum le spun şi studenţilor mei: „Nu învăţaţi microbiologie
pentru a trece un examen, pentru a lua o anume notă şi pentru a concura pentru
buget sau taxă, ci învăţaţi pentru voi, pentru că, oricât de supăraţi aţi fi pe
noi că vă «silim să învăţaţi», microorganismele există şi vă veţi întâlni cu
ele pe tot parcursul vieţii personale şi profesionale“) sunt îndemnaţi să intre
pe site-ul congresului (http://www.eccmid.org/), să extragă programul
publicat, să îl lectureze; cu siguranţă, vor găsi numeroase subiecte
interesante cu utilitate practică, incluzând şi idei pentru ulterioare studii.
|
Congresul în cifre: peste 10.200 de participanţi din peste 100 de ţări, 11 conferinţe
(selectate din 53 propuse), 20 de simpozioane de o oră (din 92), 39 de
simpozioane de două ore (din 110), 19 ateliere de lucru educaţionale (din 32) şi
18 sesiuni de întâlnire cu experţii (selectate din cele 27 propuse); din cele
peste 5.500 de abstracte trimise pentru evaluare au fost alese pentru a fi
prezentate ca poster peste 4.000, majoritatea ca e-poster. Pe lângă
planul iniţial, în final s-au mai organizat 26 de simpozioane integrate. Au
existat numeroase prezentări ale companiilor care activează în domeniul
microbiologiei clinice şi bolilor infecţioase, precum şi unele postere
speciale, realizate de societăţile cu interes în domeniu, de coordonatori ai
unor proiecte europene sau de alte iniţiative relevante. Pentru ca atât de
multe sesiuni să fie posibile, diferitele activităţi au fost organizate
simultan în şase-opt sau chiar şi în zece locuri diferite. |
