Specialiștii în gastroenterologie și hepatologie sunt invitați
să participe, în perioada 8–11 iunie, la cel de-al 36-lea congres național de
gastroenterologie, hepatologie și endoscopie digestivă, care se va desfășura la
Cluj-Napoca. Mai multe detalii despre acest eveniment aflăm de la prof. dr.
Dan L. Dumitrașcu, președintele Societății Române de Gastroenterologie și
Hepatologie (SRGH) și al reuniunii.
– Care sunt cele mai importante provocări ale momentului în
gastroenterologie?
– Cele mai frecvente boli cu care ne confruntăm în prezent sunt
de două feluri: unele foarte supărătoare și care nu reduc speranța de viață,
dar reduc calitatea vieții, precum tulburările funcționale, respectiv boala
oncologică. Pentru că nu reduc speranța de viață, primele sunt prost înțelese
în multe țări, printre care și România, motiv pentru care studiul lor nu prea
este finanțat. Din fericire, oncologia digestivă beneficiază, față de alte
capitole de patologie digestivă, de programe de finanțare, de granturi de
cercetare într-o mai bună măsură. Mai există problema bolilor infecțioase,
infecțiile care prin tradiție aparțineau medicilor gastroenterologi și
hepatologi, dar care mai nou stârnesc interesul medicilor infecționiști, precum
hepatitele infecțioase. Pe de altă parte, există problema profilaxiei, pentru că
vorbim mult și facem puțin, și problema nevoii de educație, nu doar a cadrelor
medicale, dar și a populației – suntem la zero privind educația medicală a
poporului nostru.
– Ce pregătiți pentru congresul SRGH?
– Ne pregătim să organizăm la Cluj-Napoca reuniunea anuală a
Societății Române de Gastroenterologie și Hepatologie, împreună cu Societatea
Română de Endoscopie Digestivă și alte societăți mai mici, de coloproctologie,
de boli inflamatorii, de neurogastroenterologie, de boli hepatice și de nutriție,
având ca partener Academia de Științe Medicale. Este vorba de continuarea unor
proiecte mai vechi, fără de care nici n-am putea exista. Trebuie subliniat că
România a fost una din țările fondatoare ale Organizației mondiale de
gastroenterologie, în anii ’50, la Boston, iar reprezentantul României a fost
prof. dr. Tiberiu Spârchez. În lumina acelei inițiative, s-a creat Societatea
Română de Gastroenterologie, care în prezent organizează reuniuni anuale. În
comparație, o societate mare precum cea poloneză face reuniuni doar la doi ani.
Nu e puțin lucru, vor veni peste o mie de participanți, personalul medical ia
contact, se informează, are grijă de ceea ce numim formare continuă.
Fără teme „rapide“
–
Care vor fi temele principale ale congresului?
– Vă spun sincer că mie
nu mi-a plăcut niciodată un model clasic care exista și pe vremea când tatăl
meu era, acum douăzeci de ani, președinte al societății – se alegeau trei teme,
să zicem hepatita, pancreatita, cancerul de colon. Consider că la un congres actual,
ca la orice alt congres național sau european, fiecare trebuie să vină cu ceea
ce îl interesează, cu proiectele sale de cercetare, care uneori durează ani de
zile sau toată viața, și nu cu o temă rapidă. Tematica evenimentului este
universală, acoperă toată patologia digestivă, nu putem spune că avem numai
două sau trei subiecte importante. Sigur că se vor dezbate cu precădere bolile
mai comune, mai frecvente, unde există pacienți mai mulți, experiență mai mare,
terapii noi, dar nu vom uita bolile rare, inclusiv cele genetice. Pentru prima
dată organizat acum este cursul Uniunii europene de gastroenterologie (UEG),
unde vom avea peste zece invitați de marcă. Aș putea spune că este congresul
național cu cel mai mare număr de participanți de până acum.
– Ce invitați străini vor fi prezenți la acest eveniment?
– Îi amintesc pe prof. dr. Luigi Ricciardiello (Bologna), care
se ocupă de bolile inflamatorii intestinale și care este în prezent, pentru
patru ani, președintele Forumului societăților naționale de gastroenterologie,
prof. dr. Peter Malfertheiner (Magdeburg), unul dintre cei mai mari
investigatori ai infecției cu Helicobacter pylori, prof. dr. Günter
Krejs (Graz), prof. dr. Lars Lundell (Stockholm), cunoscut pentru abordarea
reflectivă, meditativă a chirurgiei digestive. Apoi, prof. dr. Jaroslaw Regula
(Varșovia), director al Institutului oncologic din Varșovia, care are studii
publicate în cele mai prestigioase reviste din lume privind studiul polipilor
colonici și profilaxia cancerului de colon. Vor fi prezenți și prof. dr. Piero
Portincasa (Bari), care va avea un discurs despre stilul de viață și bolile
metabolice hepatice, prof. dr. Tomica Milosavljevic (Belgrad), prof. dr. Zoltan
Tullasay (Budapesta) și prof. dr. Laszlo Herszeny (Budapesta).
– Cu această ocazie veți stabili și colaborări
interdisciplinare?
– Pe lângă liderii de opinie din țară în gastroenterologie, din
București, Iași, Cluj, Timișoara, Craiova, Tg. Mureș, Constanța, avem și figuri
noi. L-am invitat pe prof. dr. Irinel Popescu să ne vorbească din punctul de
vedere al chirurgului despre transplantul hepatic, prof. dr. Vlaicu Șandor va
vorbi despre farmacoterapia în oncologie, prof. dr. Gabriel Ioan Prada va vorbi
despre probleme geriatrice în gastroenterologie. Interdisciplinaritatea este
foarte importantă, pacientul nu știe atunci când merge cu suferințe dacă
doctorul la care merge știe boala pe care o are sau nu. Noi, medicii, trebuie
să fim alerți, să recunoaștem boli de care nu ne ocupăm zi de zi, sau măcar să
știm către cine să îi îndrumăm.
Noua epidemie
– Există date privind epidemiologia cancerului colorectal în
țara noastră?
– Datele din România nu sunt foarte clare, la noi s-au obținut
bani pentru a educa medicii să detecteze polipii, dar nu s-au alocat bani în
metodele de profilaxie a polipilor de colon, importante pentru că ar permite
identificarea persoanelor la risc de a dezvolta cancer de colon. Așa cum dozăm
trigliceridele și colesterolul ca să cuantificăm riscul de a dezvolta
ateroscleroza sau infarctul miocardic, tot așa e bine să facem colonoscopie la
anumite intervale, pentru a vedea dacă există riscul de a face cancer de colon.
Sunt țări, revin la Polonia, care au baze de date, studii care urmăresc
inclusiv eficiența de detectare a polipilor de către medici, și care polipi
trebuie scoși sau nu. S-a ajuns la ideea că, dacă polipii sunt mici, sigur sunt
hiperplazici și nu trebuie scoși. Noi am educat niște medici care oricum aveau
habar cum se face profilaxia. Concluzia a fost că în România este foarte greu
să faci profilaxia cancerului de colon.
– Care sunt cele mai frecvente tumori gastrointestinale?
– Cele mai frecvente sunt cele de colon, în prezent cancerele de
stomac au scăzut în frecvență, cancerele de pancreas sunt tot mai depistate de
când avem metode precum endosonografia, colangio-RM. Cancerul de ficat e
frecvent, pe de o parte din cauza alcoolului, pe de altă parte din cauza
hepatitelor C sau, mai nou, din cauza steatohepatitei non-alcoolice (NASH).
– Când putem suspecta prezența NASH?
– Steatohepatita non-alcoolică sau steatoza hepatică
non-alcoolică este noua epidemie. În anii ʼ90 a început să se studieze
problema, să se vadă că ficatul gras este de fapt o consecință a metabolismului
lipidic. Aici sunt două variante – fie sunt pacienți obezi și/sau cu diabet
care prezintă ficat gras, fie sunt persoane care nu au neapărat aceste boli
metabolice, dar din tulburările metabolice intrahepatice dezvoltă steatoză
hepatică, apoi inflamație hepatică, care poate duce la necroză hepatică și
chiar la neoplazie hepatică. Pentru că multă vreme acest lucru nu era urmărit,
acum este un subiect foarte la modă, sunt tentative de a introduce noi metode
terapeutice pentru ficatul gras, iar noi trebuie să urmărim acești bolnavi
pentru riscul de trecere spre ciroză. În orice caz, bolnavii cu steatohepatită
non-alcoolică au și tulburări de comportament, tulburări psihologice,
emoționale, sunt mai anxioși, se tem ei înșiși de cancere.
– Care este prognosticul tumorilor tubului digestiv?
– Prognosticul depinde mult de stadiul în care se
diagnostichează. La noi vin oameni pentru dureri abdominale sau balonări și
foarte greu îi facem să accepte că au intestin iritabil, nu vin când au un
cancer de colon sau stomac decât dacă apar simptome, or simptomele acelea de
multe ori trădează faze avansate. În prezent, prognosticul depinde de stadiu,
există cancere gastrice descoperite în faze incipiente, intramucozale, uneori
se pot face rezecții endoscopice, iar pacienții au un prognostic normal.
Cancerele de colon depistate în faze neinvazive au un prognostic exact ca al
populației generale. Însă pacienții cu tumori avansate beneficiază, în prezent,
de regimuri terapeutice care le permit o supraviețuire convenabilă. Cancerul
este o boală cronică în prezent, nu mai e o condamnare la moarte, dar când
pacientul vine cu metastaze, palid sau icteric, cu ascită, atunci speranța de
viață se reduce la câteva luni.
Consecințele refluxului gastroesofagian
– Care sunt factorii de risc ai bolii de reflux gastroesofagian?
– Boala de reflux este teribilă, cu toții avem reflux
fiziologic, după ce mâncăm, dar acesta poate deveni patologic fie când e
simptomatic, fie, mai rar, când e asimptomatic, dar produce complicații, precum
esofagul Barrett. Boala are factori de risc comportamentali: fumatul, consumul
de cafea, obezitatea cu creșterea diametrului esofagian inferior. Mai sunt
variantele anatomice, hernia hiatală, dar uneori nu există factori
identificabili. Boala de reflux are un spectru foarte larg – esofagita de
reflux, care poate să aibă simptome esofagiene și extraesofagiene, bucale, ORL,
pneumologice, mimarea infarctului miocardic prin durerea retrosternală, dar
putem avea și reflux normal cu simptome prezente sau fără modificări
endoscopice – îi zicem reflux funcțional. Refluxul pune și probleme de
tratament, deși majoritatea cazurilor răspund bine la tratament, avem cazuri
extrem de rezistente la terapie.
– Există riscul malignizării esofagului Barrett?
– Riscul de malignizare a esofagului Barrett este real, însă nu
atât de mare încât să ne alarmăm. Au fost perioade în care se recomanda ca
bolnavii cu Barrett să vină din șase în șase luni la control. Riscul nu e atât
de mare, iar în România este relativ redus. Esofagul Barrett poate fi ținut sub
control cu terapia antireflux și cu cea endoscopică.
Un pas înainte
– Care este impactul programului de
introducere a terapiei fără interferon a hepatitei C în România și în ce stadiu
se află acesta?
– Nu trebuie să blamăm interferonul, el a salvat multe vieți. Cu
ani în urmă era bătaie pe interferon. Aceste terapii mai bune au înlocuit în
Vest interferonul de acum doi-trei ani, la început parțial, pe urmă total. Și
aici au fost mai multe generații de tratamente fără interferon. Acum avem acest
miracol al unor medicamente care vindecă 95–98% din cazurile de hepatită C. Aș
echivala cu tratamentul pneumoniei pneumococice cu penicilină, este absolut
spectaculos. Țara noastră are resurse sanitare limitate sau nu le folosește în
sănătate așa de mult și, ca urmare, a hotărât să trateze deocamdată doar formele
avansate de boli hepatice, ceea ce a creat o nemulțumire și în rândul
medicilor, și în rândul pacienților, și în rândul firmelor de medicamente,
pentru că nu pare normal să tratezi doar forme avansate, iar un pacient care
are o formă incipientă să aștepte să avanseze boala. La noi lucrurile au
început relativ târziu, comparativ cu alte state și e nevoie de schimbarea
strategiei. E un pas înainte, dar nu e așa cum ne-am așteptat, adică actul
normativ ar trebui schimbat și probabil că va mai fi schimbat pentru că apar
noi medicamente pe piață care vor trebui acceptate, va trebui extinsă
indicația. Ce faci cu pacienții care nu au indicație de tratament fără
interferon? Aici e o problemă inclusiv morală.
