Mișcarea modernă pentru garantarea calităţii în domeniul Sănătăţii a fost iniţiată în 1917, când Colegiul American al Chirurgilor (American College of Surgeons) a elaborat primul set de standarde minime pe baza cărora spitalele să poată identifica și îndrepta acele servicii de sănătate care erau deficitare. Această strategie a stat, ulterior, la baza
procesului de acreditare.

În 1966, Avedis Donabedian introduce conceptele de Structură, Proces și Rezultat, schimbând complet viziunea tradiţională asupra sistemelor de sănătate; problemele de sănătate nu mai sunt privite drept o înlănţuire de evenimente fără legătură, sunt rezultatul unui proces complex, ghidat de principii generale.

În anul 1985, un grup de profesioniști în sănătate se reunesc la Udine, Italia, și pun bazele Societăţii Internaţionale pentru Calitate în Serviciile de Sănătate (International Society for Quality in Health Care – ISQua), devenind principalul promotor mondial în privinţa calităţii în sănătate.

În România, în anul 2009 se înfiinţează Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor (CoNAS), reprezentând prima instituţie naţională cu rol în implementarea managementului calităţii în unităţile sanitare cu paturi. În 2015 se desfiinţează CoNAS și se înfiinţează Autoritatea Naţională de
Management al Calităţii în Sănătate (ANMCS), organism de acreditare a unităţilor sanitare.

Legea nr. 185/2017 privind asigurarea calităţii în sistemul de sănătate, cu modificările și completările ulterioare, definește acreditarea unităţilor sanitare ca fiind „procesul de validare a conformităţii caracteristicilor serviciilor de sănătate efectuate de către unităţile sanitare, cu standardele de acreditare adoptate de către ANMCS (...), în urma căruia unităţile sanitare sunt clasificate pe categorii de acreditare pentru a conferi încredere în competenţa tehnico- profesională și organizatorică a acestora”.

Standardele de acreditare a serviciilor de sănătate spitalicești respectă principiile generale ale managementului calităţii în sănătate:

 Orientarea organizaţiei către pacient.
 Asigurarea leadershipului.
 Implicarea întregului personal în luarea deciziilor.
 Abordarea bazată pe proces.
 Abordarea managementului ca sistem.

Prin standardele de acreditare s-a urmărit stabilirea unui „traseu” de evoluţie structurală, dar și conceptuală a spitalului, prin:

 Raportarea voluntară a evenimentelor adverse.
 Definirea clară și conștientizarea riscurilor intraspitalicești.
 Definirea și respectarea clară a responsabilităţilor pe categorii profesionale, monitorizarea administrării medicaţiei, sângelui, predarea-primirea pacientului.
 Comunicarea interprofesională, dar și profesionist - pacient/aparţinător.
 Respectul faţă de pacient.

Standardele ANMCS în vigoare au fost aprobate prin Ord. m.s. nr. 446/2017 privind aprobarea Standardelor, Procedurii și Metodologiei de evaluare și acreditare a spitalelor. Standardele ANMCS pentru spitale sunt acreditate ISQua-IEEA.

Citiți și: Rolul ANMCS în acreditarea spitalelor