Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  Evenimente  »  Diverse

Strategia schimbării şi cultura acreditării

Viața Medicală
Dr. Mariana MINEA joi, 12 iunie 2014
   Aproape un sfert din îngrijirile medicale oferite în Uniunea Europeană sunt inutile sau potenţial dăunătoare şi până la 17% din pacienţii spitalizaţi se confruntă cu cel puţin un incident secundar îngrijirii medicale. Aceste cifre au fost aduse în discuţie în cadrul unei întâlniri care a avut loc recent la Bucureşti, în cadrul proiectului european PaSQ – reţeaua Uniunii Europene pentru siguranţa pacientului şi pentru calitatea îngrijirilor medicale.
  Acreditarea spitalelor şi bunele practici privind siguranţa pacientului au fost subiectul întâlnirii organizate de Şcoala Naţională de Sănătate Publică de Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar, reprezentantul României în PaSQ. Este vorba de un proiect cofinanţat şi susţinut de Comisia Europeană, ce urmăreşte crearea unui mecanism care să faciliteze schimbul de bune practici în domeniul siguranţei pacientului şi strategiilor de management pentru calitatea serviciilor de sănătate din cele 20 de state participante.
  PaSQ foloseşte ca instrumente de lucru platforma web www.pasq.eu, conferinţe europene, cursuri online, workshopuri, vizite în unităţile medicale şi chestionare. Pe baza acestor chestionare, la care au răspuns reprezentanţii statelor membre şi ai celor 61 de parte­neri instituţionali, au rezultat 118 bune practici care ţin de acre­ditare, de ghidurile clinice, raportarea incidentelor, programele de în­văţare profesională, managementul riscului clinic, sistemul de siguranţă a pacientului. România este implicată în proiect în etapa legată de schimbul de bune practici, iar aceasta va fi urmată de analiza datelor şi formularea unor recomandări (la începutul anului viitor).
  La reuniunea de la Bucureşti au fost prezenţi reprezentanţi ai Spaniei, Olandei şi Norvegiei, Maggie Galbraith, manager de proiect din partea Haute Authorité de Santé (Franţa), instituţia coordonatoare a proiectului, şi reprezentanţi ai autorităţilor române.

 

Acreditarea spaniolă

 

  Spania înregistrează 4,5 milioane de spitalizări anual şi până la 500.000 de incidente adverse în acelaşi interval de timp, acestea necesitând peste 900.000 de zile de spitalizare evitabile, echivalentul ocupării timp de un an a şase spitale de câte 500 de paturi. În anul 2000, spaniolii au demarat în Andaluzia un plan de reorganizare a sistemului sanitar, care viza acreditarea unităţilor medicale, implementarea de măsuri pentru siguranţa pacientului şi instruirea personalului medical. După extinderea planului la nivel naţional şi analizând nivelul de atingere a standardelor, au observat diferenţe între media naţională şi valorile locale. Pentru a descoperi cauza acestei diferenţe, au realizat un studiu aprofundat, a cărui concluzie a fost că la nivelul unităţilor medicale, aceste standarde nu fuseseră, de fapt, implementate. Din acest motiv, specialiştii au schimbat abordarea, urmărind implementarea standardelor de calitate pentru acreditare de la bază spre centru.
  Discuţiile despre acreditare au atins şi problema birocraţiei (pe care o presupune un astfel de proces), dar şi pe cea a suprasolicitării personalului medical. Reprezentanţii Spaniei au subliniat că obiectivul acreditării a fost acela de a promova îmbunătăţirea continuă, nu de a căuta greşeli pentru a sancţiona pe cineva. „Acreditarea nu e un scop în sine, nu are niciun sens să faci acreditare dacă nu ai în vedere un plan de îmbunătăţire. Instrumentele pe care le presupune acreditarea sunt o ocazie pentru îmbunătăţirea unităţii medicale, urmăresc reducerea variabilităţii în practica clinică“, a afirmat Antonio Torres Olivera, directorul agenţiei pentru calitatea serviciilor de sănătate din Andaluzia.

 

Motivaţii şi finanţări

 

  Încercând să înţelegem desfăşurarea proiectului, am întrebat-o pe Maggie Galbraith care este feedbackul primit până acum în ţările în care se implementează, iar răspunsul a fost că nu le-au fost aduse la cunoştinţă reacţii negative, doar mici poticneli sporadice – de exemplu, cele legate de motivarea oamenilor să participe la aceste acţiuni.
  Fiecare stat membru din proiect a primit un buget, pe care îl foloseşte aşa cum doreşte, conform unui set de instrucţiuni transmise în cadrul proiectului, iar oficialii speră ca acest lucru să rezolve o parte din problema motivaţiei. În Franţa, finanţarea merge mai degrabă către spitale, pentru cheltuielile care pot apărea în procesul de implementare, în vreme ce în alte state sunt plătiţi evaluatorii independenţi. Cu finanţarea obţinută din proiect, Slovacia va achiziţiona, în masă, prin intermediul Ministerului Sănătăţii, produse pentru igienizarea mâinilor, pe care le va distribui spitalelor în care se vor implementa aceste măsuri.

 

„Cultura mănâncă strategie la micul dejun“

 

   O intervenţie interesantă în cadrul întâlnirii s-a referit la importanţa culturii locale în procesul de schimbare. A vorbit despre acest aspect Stephen Leyshon, director adjunct pentru programul de cercetare în domeniul îngrijirilor medicale la DNV GL, o companie de consultanţă, partener colaborator în proiectul PaSQ din partea Norvegiei. Compania norvegiană este implicată în programele privind siguranţa pacientului în Marea Britanie şi Norvegia şi urmează să colaboreze cu SUA, China şi Slovenia, pentru a evalua cultura siguranţei. Ne-am adresat asistentului medical britanic reprezentând compania norvegiană, pentru mai multe detalii privind cultura acreditării spitalelor.
   Mi-a plăcut citatul pe care l-aţi folosit, „Cultura mănâncă strategie la micul dejun“, al lui Peter Drucker, şi mă gândeam că partea care ţine de cultură ar putea fi o problemă serioasă şi pentru România în procesul de acreditare a spitalelor. V-aţi confruntat cu astfel de probleme?
   – Cred că este o problemă peste tot în lume, provocarea numărul unu ţine de faptul că această cultură de care vorbim creşte la nivel local, e legată de percepţia oamenilor despre siguranţă şi despre munca lor. O altă provocare ţine de faptul că noi, medicii, asistenţii şi alţi profesionişti din sănătate, suntem convinşi că facem o treabă bună. Deci, atunci când ţi se spune că de fapt 10% din oameni au de suferit din cauza îngrijirii medicale, ai un şoc; mai întâi nu crezi, apoi ţi se arată dovezile şi crezi, iar provocarea adevărată pentru noi este cum să schimbăm acest fenomen. Cred că relaţia dintre cultură şi strategie este foarte interesantă, pentru că ai nevoie de o cultură stabilită pentru a pune în practică strategia, dar ai nevoie şi de o strategie ca să te raportezi la cultură. De aceea cred că avem nevoie de o modalitate prin care să încurajăm oamenii să fie oneşti şi deschişi şi să vorbească despre problemele lor, să nu se sperie când se identifică probleme în practica lor. Este o problemă obişnuită nu doar pentru sistemul de sănătate, ci şi pentru alte domenii.
   Cum încurajăm oamenii să fie deschişi?
   – Nu există un răspuns magic la această întrebare, nu este nici megaştiinţă, trebuie doar să stăm de vorbă, în grupuri, în echipe, deschis, să subliniem clar că nicio persoană nu va fi sancţionată dacă raportează un eveniment advers care ţine de îngrijirea pacientului, pentru că vrem să îmbunătăţim lucrurile. Cu toţii cunoaştem regulile spălatului pe mâini, regulile selectării pacienţilor pentru intervenţiile chirurgicale; problema apare la implementarea lor şi, în acest punct, avem nevoie de un dialog deschis. Trebuie să fie o discuţie, nu o impunere la modul „Trebuie să faci asta!“.
   Cum evaluaţi cultura siguranţei?
  – Proiectul pe care l-am prezentat se bazează foarte mult pe evaluarea culturii siguranţei, pe găsirea celor mai bune metode de evaluare, şi facem acest lucru prin intermediul interviurilor şi chestionarelor. Colaborăm cu spitalele pentru a le ajuta să identifice care sunt problemele cu care se confruntă, pentru ca apoi să vină cu un plan de acţiune care să îmbunătăţească această cultură a siguranţei. La modul tipic, problemele pe care le vedem sunt cele care ţin de comunicare – între grupurile profesionale, de exemplu între medici şi asistenţi, între medici şi farmacişti, probleme de comunicare între personalul clinic şi conducere, o nepotrivire între aşteptări, probleme care ţin de modul în care managerii îşi ascultă sau nu angajaţii, cât de vizibilă este conducerea în activitatea unităţii medicale, de asemenea probleme legate de felul în care oamenii lucrează împreună în cadrul echipelor. Este vorba despre înţelegerea diferită pe care o au oamenii vizavi de rolurile lor, cum se susţin sau nu unul pe altul. Dar vreau să subliniez că aceste servicii pe care le oferim ţin de specialitatea noastră şi nu neapărat de implicarea în proiectul comun PaSQ.
  Aţi observat diferenţe semnificative de la o ţară la alta?
  – Ce am observat au fost mai degrabă asemănări semnificative de la o ţară la alta. Dar ce vreau să subliniez, din experienţa personală din Marea Britanie în programele de siguranţa pacientului, este că uneori strategiile pentru îmbunătăţirea îngrijirii pacientului funcţionează, şi alteori nu. Iar motivul pentru care uneori nu funcţionează ţine mai ales de problemele legate de cultura locală. Deci dacă vrem o schimbare, nu avem nevoie doar de strategii care ştim că funcţionează, ci de schimbarea culturii, pentru a ajuta oamenii să adopte acele strategii. De aceea este cultura atât de importantă, pentru că este fundaţia pentru orice altceva.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.