Carte  de vizită:

• Medic primar Medicină de familie
• Medic formator
• Membru al Comisiei Superioare de Disciplină a Colegiului Medicilor din România
• Președinta Asociaţiei Române pentru Educaţie Pediatrică în Medicina de Familie

Cum credeţi că este perceput azi medicul de familie?
Eu sper că are o imagine bună. Sigur că lucrurile diferă de la perioadă la perioadă și de la medic la medic. Sunt mai mulţi factori în această ecuaţie. Tocmai am trecut printr-o perioadă tulbure în medicina de familie și, într-un fel sau altul, am simţit solidaritatea pacienţilor.

Cum s-a manifestat solidaritatea lor?
Pacienţii se mirau că suntem în cabinet, pentru că percepuseră protestul medicilor de familie ca pe o oprire a activităţii – lucru care, de fapt, nu s-a întâmplat. În plus, cred că numirea unui medic de familie (dr. Valeria Herdea – n.red.) la conducerea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) a schimbat un pic percepţia, atât a colegilor, cât și a populaţiei generale. 

Faptul că lucrurile s-au aplanat într-un timp scurt a contribuit la o bună imagine a medicinei de familie. Altfel, în teorie, și cred că de cele mai multe ori și în practică, medicul de familie ar trebui să fie prima „staţie” a pacientului. Primul om cu care să ia contact în sistemul medical de sănătate. Primul care să îl sfătuiască. Cel care îl cunoaște cel mai bine din punctul de vedere al statusului familial, al statusului de sănătate, al condiţiilor de viaţă și de muncă, al stării psiho-emoţionale...

Unii pacienţi nu trec mai departe de un titlu

Cum aţi descrie pacienţii români, la capitolul educaţie medicală?
Nu există un răspuns general valabil. Sunt și pacienţi sau părinţi ai micilor noștri pacienţi care sunt foarte bine informaţi și care își caută informaţiile în surse de încredere. Sau care au ca primă sursă de informaţie personalul medical sau medico-sanitar. 

Sunt și pacienţi care își caută informaţiile în lumea largă a internetului și care nu trec mai departe de un titlu. Ei își fac o idee despre problemele de sănătate într-o citire în diagonală, neînţelegând noţiunile de acolo. Problema educaţiei pentru sănătate e destul de serioasă în România și ar fi foarte important ca primii pași în educaţia pentru sănătate să fie făcuţi încă din școală.

De ce credeți asta?
Pentru că [la vârsta școlară] e momentul în care copilul începe să înţeleagă care sunt intervenţiile preventive, ce trebuie să facă pentru a-și proteja sănătatea. Începe să facă diferenţa între sănătatea individuală și sănătatea colectivă, cum influenţează starea lui de sănătate sau de boală pe a celor din jur. Numai că, deși există un opţional pentru educaţie pentru sănătate în România, el nu este accesat. De cele mai multe ori, acest [curs] opţional este necunoscut – atât elevilor, cât și părinţilor, din păcate.  Un upgrade ar face viaţa mai ușoară

Care sunt provocările cu care se confruntă azi medicul de familie în România?
Cea mai mare provocare a medicului de familie, în acest moment, este birocratizarea, pe care tot încercăm să o aducem la un nivel cât mai mic. Încercăm să ne informatizăm, să ne aliniem la secolul XXI. Totuși, deși avem un Sistem Unic Informatic Integrat (SIUI – n.red.), deși avem fișe electronice, registre electronice, dosare electronice, ne acoperim de hârtii în continuare.

 Și chiar dacă nu ne „acoperim” de hârtii, intervenţiile noastre scriptice, fizic sau online, sunt foarte multe. Deseori sunt mai multe documente făcute în același scop, care practic se dublează sau se triplează. E aceeași intervenţie, dar sub diverse forme. Acest lucru ne îngreunează foarte mult practica. Pentru că am vorbit despre SIUI, cu siguranţă așteptăm cu toţii momentul acela în care va face un upgrade – și ne va face tuturor viaţa mult mai ușoară.

Între 7 și 10 martie va avea loc Conferinţa Naţională a Asociaţiei Române pentru Educaţie Pediatrică în Medicina de Familie (AREPMF), ediţia a IX-a, la Poiana Brașov.

Focusul meu în cabinet trebuie să fie pe pacient. Pe sănătatea sau pe starea lui de boală, pe cum pot să îl ajut mai bine să se trateze sau să prevină boala, nu pe cât de bine a mers sistemul, dacă s-a validat consultaţia, dacă funcţionează sistemul de card de sănătate și dacă pot să eliberez acele acte care sunt prin sistemul naţional de sănătate. În condiţiile unui SIUI nefuncţional, de foarte multe ori suntem puși în situaţia de a ne refuza pacienţii – nu pentru că nu dorim să le acordăm aceste lucruri, ci pentru că nu  putem! Tehnic vorbind, nu putem.

Sunt colegi de-ai dv. care lucrează noaptea, pentru că ziua nu merge sistemul...
Da, în general, ce se întâmplă noaptea este să validăm ceea ce am lucrat în timpul zilei, pentru că în perioada aceea sistemul e mai puţin încărcat și este posibil să funcţioneze mai bine și mai rapid. Acest lucru este nefiresc. Suntem și noi oameni și avem nevoie de perioada de odihnă.

 Sub un alt aspect, este și riscant, pentru că a lucra offline înseamnă, de multe ori, să greșești. Înseamnă să dublezi o prescripţie pentru care sistemul ar putea să te atenţioneze. Înseamnă să acorzi niște documente medicale unui pacient care, între timp, a devenit neasigurat. Poate nici pacientul nu știe asta. Cu siguranţă eu nu am de unde să știu. Și-atunci ne aflăm într-o situaţie dificilă în urma validărilor nocturne.

Ce ar fi de făcut pentru a remedia această problemă?
Ne-ar ajuta foarte tare ca responsabilii care gestionează acest sistem informatic să fie mai prompţi. Și anume, în momentele de blocaj, cum este momentul zilei de astăzi (discuţia a avut loc în 31 ianuarie a.c., în cabinetul medicului – n.red.), să vină și un anunţ care să spună că validarea acestor servicii se va putea face în termen de 30 de zile, să prelungească acel termen scurt de trei zile lucrătoare. E adevărat că acest anunţ vine la un moment dat, dar el vine foarte târziu. Motiv pentru care medicii încearcă să acopere tot ceea ce au lucrat prin pierderea unor nopţi. 

Sunt provocările de care se lovesc colegii dv., medici de familie, aceleași cu cele de care vă loviţi și dv.?
În general, colegii noștri se plâng foarte mult exact de ceea ce am vorbit, de birocraţie. Se plâng mult de modul în care sunt nevoiţi să acorde servicii medicale, pentru că există o  limitare a acestora ca număr într-un interval de timp dat. Sunt perioade în timpul unui an, cum sunt lunile de iarnă, când cabinetele medicale sunt foarte aglomerate și se acordă mult, mult mai multe servicii medicale decât se decontează de către CNAS.

Așa cum pot exista perioade în care sunt mai puţine servicii medicale, și viaţa e mai ușoară la locul de muncă al medicului de familie. Ne confruntăm, de asemenea, nu numai cu lipsa noţiunilor medicale a pacienţilor, ci și cu o lipsă de educaţie sanitară – în sensul respectării recomandărilor medicilor sau al respectării programărilor. Ar fi mult mai ușor pentru noi ca, din acest punct de vedere, să ne înţelegem cu pacienţii și să eșalonăm activitatea, astfel încât ei să nu stea foarte mult în sălile de așteptare, iar noi să nu avem zile supraîncărcate. 

Dar despre situațiile de așa-zisă urgență ce credeți? 
Noțiunea de urgență nu este foarte bine înțeleasă [de pacienți]. Pentru un părinte, de exemplu, e greu să vadă că au apărut primele simptome dintr-o viroză a copilului, dar asta nu reprezintă întotdeauna o urgență. Se întâmplă de multe ori să îi convingem cu greu pe părinți de lucrul acesta. Și chiar dacă nu îi convingem să vină fără programare la ușă, pentru că așa consideră ei – că este o urgență – , asta poate să îngreuneze foarte mult munca noastră ca medici de familie. Așa cum o îngreunează și pe cea a camerelor de gardă. 

Mai deschiși la dialog în momentele de sănătate

Medicul de familie trebuie să fie și un fin psiholog? Să știe ce fel de pacient are în faţă?
Da... Cu siguranţă trebuie să îl cunoască bine și cred că acesta e avantajul nostru: vedem pacientul și în momentele lui de sănătate, întrucât în relaţia medic-pacient ne întâlnim, încă de la vârste foarte mici, în examene de bilanţ, intervenţii preventive, profilaxia rahitismului, a anemiei, a bolilor infecţioase prin vaccinare.

Dacă există o relaţie bazată pe încredere și construită în timp, atunci cu siguranţă pacienţii vor respecta indicaţiile terapeutice, indiferent din ce arie terapeutică vin ele

 În tot acest parcurs, atunci când ai contact cu pacientul sau cu aparţinătorii, în afara unui episod de boală, lucrurile pot fi mult mai așezate. Suntem cu toţii mai deschiși la dialog, receptăm mult mai bine informaţiile, le și sedimentăm mai bine. Avem timp ca până data viitoare să ne notăm eventualele nelămuriri și să le clarificăm la vizita următoare. În felul acesta, ne cunoaștem unii pe alţii. 

În încheiere, ce mesaj ați dori să transmiteți? 

Ce mi-aș dori eu de la pacienții mei este să aibă încredere și răbdare. Același lucru încerc să le ofer și eu – răbdare, ca să le ascult păsurile și să ajungem la o concluzie cât mai bună și să pot să îi ajut în mod eficient. Și [să aibă] încredere în recomandările profesioniștilor din sănătate, în timpul lung investit de aceștia în educația medicală. Și îmi doresc foarte mult să ne respectăm unii pe alții.