Datele satelitare sugerează că întreaga cantitate de gheaţă pierdută între anii 2010 şi 2018 ar putea scufunda o suprafaţă de dimensiunea Ţărilor de Jos sub 7 metri de apă, informează publicația Science Daily, preluată de Agerpres.

Încălzirea Oceanului Arctic pare să joace un rol deosebit de important în accelerarea pierderii de gheaţă din două mari grupuri de insule care se învecinează cu Marea Kara, la nord de Siberia.

O echipă de specialişti de la Universitatea din Edinburgh a cartografiat datele colectate cu ajutorul satelitului ştiinţific CryoSat-2 al Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) pentru a monitoriza modificările la nivelul înălţimii şi masei suprafeţei calotelor glaciare şi a gheţarilor.

Compararea acestora cu datele climatice din aceeaşi perioadă a relevat o asociere clară între creşterea temperaturii atmosferice şi a oceanului şi un nivel mai ridicat de pierdere a gheţii din două arhipelaguri.

Analiza echipei a condus la concluzia că arhipelagurile Novaia Zemlea şi Severnaia Zemlea - care acoperă împreună o suprafaţă de 129.499 kilometri pătraţi - au pierdut 11,4 miliarde de tone de gheaţă în fiecare an, între 2010 şi 2018.

Subţierea gheţii a avut deja un impact major asupra stabilităţii unora dintre gheţarii şi calotele glaciare din regiune, ceea ce ar putea creşte în continuare pierderile straturilor de apă îngheţată în viitor, a atras atenţia echipa de oameni de ştiinţă.

Comparativ cu dimensiunea relativ mică a gheţarilor, calotele glaciare sunt porţiuni mari de gheaţă, de câteva sute de metri grosime, care acoperă suprafeţe de până la 20.719 kilometri pătraţi în această regiune. Unele dintre acestea stochează gheaţă cu o vechime de până la 12.000 de ani, care oferă oamenilor de ştiinţă date valoroase pe termen lung cu privire la climatul arctic.

Rezultatele cercetării se adaugă altor studii care sugerează că, în Oceanul Arctic, condiţiile încep să devină similare cu cele din Atlanticul de Nord, care este mult mai cald.

Studiul ar putea contribui la estimarea viitoarelor pierderi de gheaţă din regiuni care sunt afectate de modele similare de schimbare a temperaturii atmosferice şi oceanice, dar şi la îmbunătăţirea previziunilor cu privire la nivel apelor la nivel mondial, au indicat autorii lucrării.