Medic specialist neurolog din 2004, dr. Florina Fortiş lucrează de patru
ani în secţia de neurologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Oradea.
Se mândreşte cu faptul că a pus umărul,
alături de echipa din care face parte, la dezvoltarea unei secţii moderne
dedicate urgenţelor neurovasculare.
– Cât
de mare este secţia de neurologie în care lucraţi?
– Secţia are treizeci de paturi. Este o secţie
nouă a Spitalului Judeţean, luna aceasta facem patru ani. Înainte, în sistemul
vechi, cu pavilioane, neurologia era la comun cu psihiatria, în Spitalul de
Neuropsihiatrie. Pavilioanele de psihiatrie au rămas acolo, dar era nevoie de
tratamentul în regim de urgenţă al bolilor neurovasculare, de un spaţiu în care
să se facă tromboliza, aşa că o parte dintre medici s-au mutat în cel judeţean,
iar o parte a rămas pe loc în vechea structură.
– Secţia nouă are ca profil neurologia vasculară?
– Da,
accidentul vascular cerebral, acesta e profilul. Facem tratamentul AVC în fază
acută, în colaborare cu unitatea de primiri urgenţe. Acolo avem toate dotările şi
cu ei lucrăm, avem un protocol foarte bine stabilit, pe care l-am preluat de la
Bucureşti, de la profesorul Constantin Popa. Acum încercăm să aducem pacienţii
cât mai repede la spital, familia să ştie că trebuie chemată salvarea cât mai
repede, în primele trei ore de la instalarea simptomelor. Aici ne ajută foarte
mult asistenţa prespital. Totul se întâmplă foarte repede: se iau analizele, se
face tomografia computerizată şi medicul neurolog decide dacă sunt îndeplinite
criteriile pentru a face tromboliza, examinând starea pacientului, rezultatele
analizelor. Sunt făcute multe trombolize la Oradea.
– Trombolize se fac încă de la deschiderea secţiei?
– În primul an mai puţin, a mers mai greu.
Am încercat atunci să implementăm un alt sistem, un protocol din Ungaria.
Profesorul László Csiba, de la Debreţin, a venit şi ne-a ţinut cursuri. Am
pornit mai greu, pentru că trebuia pregătit terenul, dar apoi a mers din ce în
ce mai bine, mai ales după ce am obţinut de la Bucureşti un protocol mai clar.
– Cine
face tromboliza? Aveţi medici supraspecializaţi pe neurologie vasculară?
–
Acum tromboliza o face medicul de gardă, deci fiecare dintre noi. Suntem şase
medici şi asigurăm permanenţa, astfel încât, la orice oră ajunge un bolnav, un
neurolog să fie de faţă. Nu ştiu dacă putem vorbi de o supraspecializare. Totuşi,
noi ne-am pregătit pentru a face eco Doppler vascular şi acum putem face la
majoritatea pacienţilor.
– Aţi
făcut anumite modificări în structura sau organizarea secţiei astfel încât să
puteţi face mai rapid tromboliza pacienţilor eligibili?
– Tromboliza
se face în UPU, bolnavul nu ajunge
sus, pe secţie, tocmai pentru că nu vrem să se piardă timp. Realizarea
procedurii durează o oră, apoi ţinem
pacientul încă o oră în UPU, în caz că apar complicaţii. Practic, la unitatea de primiri urgenţe este un compartiment
pentru urgenţe vasculare – AVC şi infarctul de miocard. După ce este mutat pe
secţie, pacientul cu AVC este supravegheat, i se ia tensiunea la fiecare jumătate
de oră în primele şase ore, apoi din oră în oră în următoarele şase ore,
conform protocolului. Toate se trec în foaia de observaţie, nimic nu se face
după ureche. După 24 de ore, începe să primească medicaţia obişnuită pentru hipertensiune,
bolile asociate, se fac toate investigaţiile. Rămâne aici cât timp este
necesar, cinci zile, o săptămână.
– După
externare merge acasă sau într-un centru de reabilitare?
– Merge în spitalul vechi, unde există o secţie
de recuperare cu 50 de paturi.
– Cât
de repede poate ajunge un pacient cu AVC în centrul de recuperare?
– Nu întotdeauna imediat, cum ar trebui.
Când se eliberează un loc, trimitem alt pacient, aşa că îi mai ţinem la noi
câteva zile. Există un protocol între spitale, nu este nevoie ca pacientul să
se programeze singur. Doar că, de regulă, ei au de dat un loc pe zi, de femeie
sau bărbat, după cum decid ei. Dacă noi avem nevoie de loc pentru femeie şi ei
au loc pentru bărbat, trebuie să o mai ţinem o zi în spital. Ar mai fi loc de
îmbunătăţiri, sistemul este încă vechi, nu se schimbă aşa uşor lucrurile.
– Cum
se desfăşoară monitorizarea pacienţilor după ce părăsesc spitalul de urgenţă?
– La trei şi la şase luni trebuie să îi
reevaluăm, să vedem cum s-a recuperat deficitul neurologic. La unii reuşim, dar
unii nu sunt din localitate sau nu sunt din ţară şi nu mai vin la control.
– Ce v-a atras în domeniul neurologiei vasculare?
– Eu am avut nişte cazuri chiar în familie,
ambii părinţi cu accidente vasculare cerebrale. Mama a făcut AVC la 42 de ani,
naşa când eram eu în ultimul an de liceu, tata a făcut vreo trei AVC-uri. Şi aşa
s-a născut interesul meu pentru acest domeniu. Oricum neurologia îmi place,
pentru că implică multă logică, este foarte clară, exactă, dar trebuie să ai răbdare
până când descâlceşti lucrurile. Dacă nu ai răbdare şi nu pui burta pe carte,
nu merge, nu e o specialitate uşoară.
– Colaboraţi
activ cu medicii de familie din judeţ? Aveţi programe de profilaxie vasculară?
– Profilaxie... nu chiar, nu ştiu să se
deruleze un astfel de program. Noi colaborăm bine cu cardiologii din spital,
este o secţie mare de cardiologie, cu ceilalţi din judeţ – nu prea.
– La
ce reuniuni medicale participaţi? Cum le alegeţi?
– Am fost la congresul naţional de
neurologie din mai, la Bucureşti, în octombrie va fi conferinţa de stroke. Multă
vreme noi nu am reuşit să ajungem decât la foarte puţine, pentru că nu puteam
lipsi câteva zile din spital, poate pleca maximum o persoană odată. Au fost nişte
ani mai grei, aveam şi câte şapte gărzi pe lună şi, de aceea, nu am prea fost
la evenimente, doar prin rotaţie.
– Pe
plan local se organizează cursuri?
– Nu, toate sunt la Bucureşti, toate
competenţele se dau acolo. Mai sunt mici simpozioane organizate de firmele de
medicamente, dar importante pentru mine sunt aceste congrese mari, în care
primeşti multă informaţie în trei-patru zile. Dar asta îţi ajunge pentru două-trei
luni, apoi... Nu cred că sunt suficiente evenimente pe neurovascular. Ne bazăm
foarte mult pe resursele online, aceasta este principala sursă de informaţie.
– Credeţi
că ar fi nevoie de crearea unei competenţe pe neurovascular în România?
– Da. Noi am făcut totul din mers, dar cred
că ar trebui să existe o pregătire sistematizată. Cred că sunt ceva cursuri la
Bucureşti, fiecare îşi face pregătirea cumva. La Oradea, eu am avut noroc cu un
colectiv tânăr, care îşi dorea să facă lucruri mari. Când auzeai în facultate
de tromboliză, ţi se părea, vai, o minune, şi uite, am ajuns să lucrez cu aşa
ceva. Am învăţat totul direct pe teren, cum s-ar zice. A fost şi locul potrivit
pentru asta, pentru că la Oradea funcţionează foarte bine medicina de urgenţă şi
avem sprijinul urgentiştilor.
.jpg)
