Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Am învăţat totul pe teren

Viața Medicală
Alexandra NISTOROIU vineri, 26 septembrie 2014
Medic specialist neurolog din 2004, dr. Florina Fortiş lucrează de patru ani în secţia de neurologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Oradea.
Se mândreşte cu faptul că a pus umărul, alături de echipa din care face parte, la dezvoltarea unei secţii moderne dedicate urgenţelor neurovasculare.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
   Cât de mare este secţia de neurologie în care lucraţi?
   – Secţia are treizeci de paturi. Este o secţie nouă a Spitalului Judeţean, luna aceasta facem patru ani. Înainte, în sistemul vechi, cu pavilioane, neurologia era la comun cu psihiatria, în Spitalul de Neuropsihiatrie. Pavilioanele de psihiatrie au rămas acolo, dar era nevoie de tratamentul în regim de urgenţă al bolilor neurovasculare, de un spaţiu în care să se facă tromboliza, aşa că o parte dintre medici s-au mutat în cel judeţean, iar o parte a rămas pe loc în vechea structură.
 
  – Secţia nouă are ca profil neurologia vasculară?
  Da, accidentul vascular cerebral, acesta e profilul. Facem tratamentul AVC în fază acută, în colaborare cu unitatea de primiri urgenţe. Acolo avem toate dotările şi cu ei lucrăm, avem un protocol foarte bine stabilit, pe care l-am preluat de la Bucureşti, de la profesorul Constantin Popa. Acum încercăm să aducem pacienţii cât mai repede la spital, familia să ştie că trebuie chemată salvarea cât mai repede, în primele trei ore de la instalarea simptomelor. Aici ne ajută foarte mult asistenţa prespital. Totul se întâmplă foarte repede: se iau analizele, se face tomografia computerizată şi medicul neurolog decide dacă sunt îndeplinite criteriile pentru a face tromboliza, examinând starea pacientului, rezultatele analizelor. Sunt făcute multe trombolize la Oradea.
 
  – Trombolize se fac încă de la deschiderea secţiei?
   – În primul an mai puţin, a mers mai greu. Am încercat atunci să implementăm un alt sistem, un protocol din Ungaria. Profesorul László Csiba, de la Debreţin, a venit şi ne-a ţinut cursuri. Am pornit mai greu, pentru că trebuia pregătit terenul, dar apoi a mers din ce în ce mai bine, mai ales după ce am obţinut de la Bucureşti un protocol mai clar.
 
   – Cine face tromboliza? Aveţi medici supraspecializaţi pe neurologie vasculară?
   Acum tromboliza o face medicul de gardă, deci fiecare dintre noi. Suntem şase medici şi asigurăm permanenţa, astfel încât, la orice oră ajunge un bolnav, un neurolog să fie de faţă. Nu ştiu dacă putem vorbi de o supraspecializare. Totuşi, noi ne-am pregătit pentru a face eco Doppler vascular şi acum putem face la majoritatea pacienţilor.
 
   – Aţi făcut anumite modificări în structura sau organizarea secţiei astfel încât să puteţi face mai rapid tromboliza pacienţilor eligibili?
  Tromboliza se face în UPU, bolnavul nu ajunge sus, pe secţie, tocmai pentru că nu vrem să se piardă timp. Realizarea procedurii durează o oră, apoi ţinem pacientul încă o oră în UPU, în caz că apar complicaţii. Practic, la unitatea de primiri urgenţe este un compartiment pentru urgenţe vasculare – AVC şi infarctul de miocard. După ce este mutat pe secţie, pacientul cu AVC este supravegheat, i se ia tensiunea la fiecare jumătate de oră în primele şase ore, apoi din oră în oră în următoarele şase ore, conform protocolului. Toate se trec în foaia de observaţie, nimic nu se face după ureche. După 24 de ore, începe să primească medicaţia obişnuită pentru hipertensiune, bolile asociate, se fac toate investigaţiile. Rămâne aici cât timp este necesar, cinci zile, o săptămână.
 
   După externare merge acasă sau într-un centru de reabilitare?
   – Merge în spitalul vechi, unde există o secţie de recuperare cu 50 de paturi.
 
   Cât de repede poate ajunge un pacient cu AVC în centrul de recuperare?
   – Nu întotdeauna imediat, cum ar trebui. Când se eliberează un loc, trimitem alt pacient, aşa că îi mai ţinem la noi câteva zile. Există un protocol între spitale, nu este nevoie ca pacientul să se programeze singur. Doar că, de regulă, ei au de dat un loc pe zi, de femeie sau bărbat, după cum decid ei. Dacă noi avem nevoie de loc pentru femeie şi ei au loc pentru bărbat, trebuie să o mai ţinem o zi în spital. Ar mai fi loc de îmbunătăţiri, sistemul este încă vechi, nu se schimbă aşa uşor lucrurile.
 
   Cum se desfăşoară monitorizarea pacienţilor după ce părăsesc spitalul de urgenţă?
   – La trei şi la şase luni trebuie să îi reevaluăm, să vedem cum s-a recuperat deficitul neurologic. La unii reuşim, dar unii nu sunt din localitate sau nu sunt din ţară şi nu mai vin la control.
 
  – Ce v-a atras în domeniul neurologiei vasculare?
   – Eu am avut nişte cazuri chiar în familie, ambii părinţi cu accidente vasculare cerebrale. Mama a făcut AVC la 42 de ani, naşa când eram eu în ultimul an de liceu, tata a făcut vreo trei AVC-uri. Şi aşa s-a născut interesul meu pentru acest domeniu. Oricum neurologia îmi place, pentru că implică multă logică, este foarte clară, exactă, dar trebuie să ai răbdare până când descâlceşti lucrurile. Dacă nu ai răbdare şi nu pui burta pe carte, nu merge, nu e o specialitate uşoară.
 
   Colaboraţi activ cu medicii de familie din judeţ? Aveţi programe de profilaxie vasculară?
   – Profilaxie... nu chiar, nu ştiu să se deruleze un astfel de program. Noi colaborăm bine cu cardiologii din spital, este o secţie mare de cardiologie, cu ceilalţi din judeţ – nu prea.
 
   La ce reuniuni medicale participaţi? Cum le alegeţi?
   – Am fost la congresul naţional de neurologie din mai, la Bucureşti, în octombrie va fi conferinţa de stroke. Multă vreme noi nu am reuşit să ajungem decât la foarte puţine, pentru că nu puteam lipsi câteva zile din spital, poate pleca maximum o persoană odată. Au fost nişte ani mai grei, aveam şi câte şapte gărzi pe lună şi, de aceea, nu am prea fost la evenimente, doar prin rotaţie.
 
   Pe plan local se organizează cursuri?
   – Nu, toate sunt la Bucureşti, toate competenţele se dau acolo. Mai sunt mici simpozioane organizate de firmele de medicamente, dar importante pentru mine sunt aceste congrese mari, în care primeşti multă informaţie în trei-patru zile. Dar asta îţi ajunge pentru două-trei luni, apoi... Nu cred că sunt suficiente evenimente pe neurovascular. Ne bazăm foarte mult pe resursele online, aceasta este principala sursă de informaţie.
 
   Credeţi că ar fi nevoie de crearea unei competenţe pe neurovascular în România?
   – Da. Noi am făcut totul din mers, dar cred că ar trebui să existe o pregătire sistematizată. Cred că sunt ceva cursuri la Bucureşti, fiecare îşi face pregătirea cumva. La Oradea, eu am avut noroc cu un colectiv tânăr, care îşi dorea să facă lucruri mari. Când auzeai în facultate de tromboliză, ţi se părea, vai, o minune, şi uite, am ajuns să lucrez cu aşa ceva. Am învăţat totul direct pe teren, cum s-ar zice. A fost şi locul potrivit pentru asta, pentru că la Oradea funcţionează foarte bine medicina de urgenţă şi avem sprijinul urgentiştilor.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.