Dr. Armin SchwarzbachDirector executiv
Borreliose Centrum Augsburg (Germania)
– Care
sunt metodele consacrate de diagnostic serologic în boala Lyme?
– Se utilizează teste serologice pentru
anticorpi IgM, IgG. În boala Lyme, avem probleme cu tehnica ELISA, are o
sensibilitate redusă, ceea ce înseamnă că mulţi pacienţi sunt excluşi de la
diagnosticul corect şi tratamentul adecvat, ca urmare a rezultatelor fals
negative. Trebuie, deci, să îmbunătăţim testele; Imunnoblot e ceva mai sensibil
decât ELISA.
– Este
nevoie de noi metode de diagnostic?
– Sunt probleme la pacienţii cu
imunodeficienţe, ei nu mai produc anticorpi; când infecţia este cronică, cu cât
e mai veche, cu atât mai mică este producţia de anticorpi, de aceea testele
sunt valabile în boala acută, nu în cea cronică. Pe de altă parte, un tratament
precoce cu antibiotice în stadiul iniţial al bolii Lyme poate suprima
dezvoltarea de anticorpi specifici anti-Borrelia
IgG şi/sau IgM, cu consecinţa unei producţii izolate de anticorpi în boala Lyme
cronică. Prin urmare, rezultatele negative privind anticorpii din boala Lyme
cronică nu pot exclude o infecţie cronică cu Borrelia burgdorferi. Cu Elispot
lymphocyte transformation test avem posibilitatea de a obţine o
sensibilitate mai mare, peste 90%, dar nu de 100%.
– Acest
test e mai sensibil, aşadar…
– Mai multe teste împreună pot fi mai
sensibile. Unul poate fi negativ, altul pozitiv, este ca un mozaic. Dacă ştim că
borelioza este numită „boala-cameleon“ din punctul de vedere al diagnosticului şi
al problemelor de tratament, ne dăm seama că nu avem un test doveditor 100%.
– Se
fac cercetări în acest sens?
– Da, eu sunt implicat în proiectul Hilysens(Highly sensitive and specific low-cost
lab-on-a-chip system for Lyme disease diagnosis) – finanţat de Comisia
Europeană, prin FP7, cu 1,4 milioane de euro –, care a început în noiembrie
2008. Cei opt parteneri ai proiectului sunt centrul în care lucrez, companiile
Aromics şi Microfluids (Spania), Stab Vida (Portugalia), Micro Bio Devices
(Italia), Universitatea Jyväskylä (Finlanda), Wow Technology (Belgia).
Proiectul va fi primul instrument lab-on-a-chip
cu teste specifice multi-antigen, care permite detectarea specifică şi sensibilă
a bolii Lyme acute, cronice şi a autoimunităţii asociate şi asigurarea
diagnosticării, prognosticului şi monitorizării non-invazive rapide, specifice şi
uşor de realizat. Proiectul va oferi un sistem compact şi robust, conceput
pentru a lucra cu volume mici şi fără a fi nevoie de operatori experţi. Acesta,
împreună cu un cititor portabil şi software-ul uşor de utilizat vor permite
testarea mai precisă, exactă şi reproductibilă, ceea ce ar putea permite să
devină instrument standardizat pentru diagnosticul bolii. Astfel, vor fi
optimizate resursele disponibile pentru medici, reduse costurile curente ale
bolii, vor creşte profitabilitatea şi, cel mai important, calitatea vieţii
pacienţilor. Este important că UE ştie despre această problemă, a bolilor
transmise prin căpuşe, şi dă bani pentru cercetarea în domeniu.
Dr. Carsten Nicolaus
Director executiv
Borreliose Centrum Augsburg (Germania)
– Stadiul
cronic al bolii Lyme este controversat…
– În ultimii 20 de ani, există controverse
cu privire la existenţa boreliozei cronice. Stadiile 1 şi 2 sunt acceptate, dar
cea mai mare parte a medicilor neagă existenţa stadiului cronic. Când am
început să practic, eram într-o zonă endemică pentru borelioză, mulţi din
pacienţii mei aveau boală Lyme. Am căutat în literatură, nu existau informaţii
despre Lyme cronic, dar, pe măsură ce am căpătat experienţă, am văzut că există
probleme cronice, nu doar ca urmare a infecţiei cronice cu Borrelia. Azi ştim că e o maladie complexă, multisistemică, multe aşa-zise
coinfecţii pot fi detectate la pacienţii cu boală Lyme cronică. În trecut,
aveam doar câteva semne clinice sigure pentru diagnostic: eritemul migrant,
acrodermatita etc. Dar, la bolnavii cronici, sunt şi alte semne şi simptome,
unele nespecifice, ca oboseala, durerile articulare sau musculare, tulburările
psihice. Provocarea este întotdeauna diagnosticul diferenţial. Dacă excluzi
afecţiunile reumatismale, bolile autoimune, trebuie să te concentrezi pe bolile
infecţioase. Am găsit mulţi markeri, la testele de laborator, în acord cu
semnele clinice, care ne-au permis diagnosticarea bolii Lyme cronice, împreună
cu confirmarea altor coinfecţii. Sper să conving cât mai mulţi medici, inclusiv
din România, să fie mai atenţi şi să se concentreze pe posibilitatea bolii
cronice. Astfel, pacienţii au un viitor, deoarece, dacă ştii motivul acestor
simptome, totdeauna e mai uşor să începi tratamentul, iar majoritatea
bolnavilor se pot recupera complet. Totdeauna există o şansă de îmbunătăţire.
– Şi
tratamentul este discutat?
– Există un grup de medici care s-a convins
că un tratament antibiotic de lungă durată poate fi o opţiune bună. Tratamentul
scurt asigură o îmbunătăţire, dar nu vindecarea în toate cazurile. Ceilalţi,
care urmăresc ghidul, în care nu există boala Lyme cronică, neagă, de asemenea,
acest tratament à la longue. La
centrul nostru, am început, acum câţiva ani, unele proiecte de cercetare. Ne
interesează adunarea de date în favoarea dovedirii existenţei bolii cronice şi
pentru găsirea unui tratament mai bun. Împreună cu câţiva membri ai Societăţii
Germane pentru Borelioză am început un proiect, un studiu mare, cu mii de
pacienţi cu boală Lyme cronică, vrem să publicăm rezultatele acestuia. Cândva,
în viitor, pacienţii vor beneficia de teste mai bune şi mai ieftine, pentru a
fi diagnosticaţi mai uşor şi pentru a începe tratamentul cât mai precoce.
– Bolile
transmise prin căpuşe au o incidenţă în creştere?
– În toate ţările europene, cercetarea
fundamentală a arătat că sunt probleme cu bolile transmise prin căpuşe: Borellia, Bartonella, Babesia, Erlichia
sunt în creştere. Datele despre tipurile de căpuşe şi ce boli pot transmite
sunt bine cunoscute, sunt din ce în ce mai mulţi pacienţi diagnosticaţi. E bine
de ştiut că o infecţie nu înseamnă automat şi boală, în cazul celor cu un
sistem imun normal, dar se estimează că 5–10% din ei vor avea, cândva, în
timpul vieţii, boala. Intervalul de timp între infectare şi declanşarea bolii e
mare, luni sau chiar ani. Multe influenţe externe pot declanşa boala: stres
fizic, mental, alte afecţiuni.
– Cum
putem realiza managementul acestor factori?
– Există două opţiuni, una este de a obţine
informaţii despre aceste boli şi de a le trata; alta este tratamentul holistic,
nu doar al bolii infecţioase; dacă pacientul are o suferinţă cronică, multe
organe şi sisteme dau semne şi simptome, sunt disfuncţii hepatice, cardiace
etc., trebuie să ne concentrăm şi pe aceste afectări din alte zone ale
organismului. Dacă tratezi pe bază holistică, sprijini sistemul imunitar, toate
organele şi sistemele, şi, din propria experienţă, recuperarea este mai rapidă
decât dacă administrăm doar antibiotic, de exemplu. În plus, în acest tratament
holistic sunt şi alte elemente, precum alimentaţia, schimbarea stilului de viaţă.
Pacienţii trebuie să participe activ la procesul de vindecare – una din componente
vizează o dietă specială: mai multe vegetale, legume, fructe, mai puţină carne.
Astfel, pot sprijini procesul de refacere a organismului. Hiperaciditatea,
prezentă la mulţi pacienţi, trebuie scăzută. Colectez date, sumar al experienţei
mele şi a altor medici, pentru a da, într-o viitoare carte, recomandări pacienţilor
despre schimbarea stilului de viaţă, ca parte a tratamentului.
Dr. Maria DRAGOTĂ
Addenda
Cei doi medici germani au fost prezenţi la
Bucureşti, cu prilejul Zilelor Ştiinţifice ale Institutului Naţional de Boli
Infecţioase „Prof. dr. Matei Balş“, la invitaţia Fundaţiei Spandugino (cu
sprijinul căreia a fost, de altfel, realizat şi interviul de mai sus). În
cadrul reuniunii infecţioniştilor, cei doi directori executivi ai Centrului de
Borelioză din Augsburg au prezentat, sub genericul „State-of-the-art în
neuroborelioză/boala Lyme“, puncte proprii de vedere privind diagnosticul,
respectiv tratamentul bolii Lyme cronice.
Existenţa unei forme cronice a bolii Lyme
este o teorie disidentă în abordarea ştiinţifică a bolilor infecţioase,
nefiind, de altfel, recunoscută de Infectious Diseases Society of America
(IDSA). Conceptul este însă puternic promovat de International Lyme and
Associated Diseases Society (ILADS), organizaţie din care fac parte şi cei doi
invitaţi ai Fundaţiei Spandugino.
Cum era firesc, prezentările susţinute de
cei doi medici germani au suscitat un viu interes în rândul specialiştilor
infecţionişti români. Sesiunea, moderată de prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, managerul
Institutului „Matei Balş“, s-a încheiat cu o prelungită repriză de întrebări
adresate de specialiştii şi universitarii români celor doi lectori. Chiar dacă
la întrebări directe, precum cea privind experienţa proprie cu boala Lyme
(exprimată în număr de cazuri), răspunsurile primite au fost cel puţin evazive
(„Multe“…), şi, cu toate că în continuare nu există date care să probeze
existenţa unei forme cronice a bolii Lyme, sesiunea „state-of-the-art“ a fost
binevenită. Măcar pentru a le reaminti celor prezenţi că medicina modernă se
bazează pe dovezi…
Dr.
Armin Schwarzbach a devenit specialist în medicină de laborator în 1997 şi,
din 2004, a predat anatomia şi patologia la Şcoala de îngrijiri geriatrice a
Centrului de Pregătire Industrială din Augsburg. Dr. Carsten Nicolaus a dobândit dreptul de liberă practică în 1988.
În perioada 1990–2008, a activat ca medic de medicină generală în Augsburg,
dobândind totodată un interes special pentru bolile provocate de căpuşe (sursa:
Ärztliche Partnerschaft für zecken-übertragene Erkrankungen,
www.aerzte-bca.de).
Dr. A. M.
.jpg)
