Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Între baracă și tratament

Viața Medicală
Alexandra NISTOROIU vineri, 14 octombrie 2016

 Dr. Mihaela Damian nu e sigură ce a făcut-o să aleagă pneumologia după examenul de rezidențiat. Până în pragul repartiției, avusese în minte pediatria.
Avea medie bună și posturi ar fi fost destule. Dar ceva a făcut-o să spună din prima și cu hotărâre că vrea pneumologie. Așa a fost să fie, crede acum.
De când a devenit specialist, acum șase ani și jumătate, lucrează la dispensarul TBC din Constanța.

 

 

 

 

– Unde ați făcut rezidențiatul?
– O parte din stagii le-am făcut chiar în Constanța. Un an de rezidențiat l-am făcut în București, la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“. Am făcut acolo ramurile de explorări funcționale, de bronhologie. Am făcut naveta săptămânal Constanța–București. A fost foarte obositor, mai ales că aveam și copil mic. Am fost nevoită să o las acasă cu părinții. Au fost multe sacrificii, dar a meritat. Nu aș schimba pe nimic. În momentul acela însă eram foarte frustrată că trebuie să fac toate acele sacrificii, că aveam foarte multe cheltuieli: chiria în București, drumurile, iar banii erau foarte puțin. Dar uitându-mă în urmă acum, nu regret, pentru că am văzut foarte multe lucruri pe care aici, chiar dacă le aveam și le suspicionam ca diagnostic, nu le puteam face confirmarea clinică și paraclinică. În plus, am legat multe prietenii frumoase și durabile cu colegii din București cu care mă consult și mă ajut în continuare. Trimitem țintit pacienții pentru investigații, știm către cine merg.

 

– La dispensar vedeți doar cazuri de tuberculoză (TB)?
– Când un pacient îți vine cu probleme respiratorii, nu poți să știi de la început că are TB sau nu. Urmărim pacienții aflați sub tratament de TB și monitorizăm anchetele epidemiologice și tot ceea ce implică toate acestea pentru diagnosticarea tuberculozei, dar când un pacient vine cu o tulburare respiratorie, cu tuse de peste trei sau șase săptămâni, se ridică automat și suspiciunea de tuberculoză. Dar după ce îi faci investigații, de multe ori poți să constați că nu are de fapt tuberculoză și are alte boli pulmonare care necesită investigații. Principala patologie care ne consumă activitatea e TB. Dar pacientul poate să fie trimis de medicul de familie doar ca suspect TB. Până nu îl consulți, nu îi faci o radiografie și investigațiile specifice, nu poți să știi dacă are TB.

 

– Tratați și cazuri de tuberculoză multidrog-rezistentă (TB-MDR)?
– Avem și cazuri de TB-MDR. De obicei, aceste cazuri sunt în primul rând adresate comisiei de TB-MDR de la București, la care suntem arondați, iar schemele terapeutice le stabilim împreună cu această comisie. Monitorizarea o facem aici și o transmitem colegilor de-acolo. Iar pacienții pe care reușim să îi convingem, pentru că de multe ori ne lovim de rezistența pacienților de a se interna pentru o perioadă mai lungă într-un spital, sunt internați pentru începerea tratamentului la București, la Institutul „Marius Nasta“, secția de TB-MDR, și ulterior sunt monitorizați după externare, în dispensar. Pentru partea de diagnostic este nevoie de examenul de spută. Dacă avem o suspiciune de tuberculoză, pacientul este îndrumat pentru internare și instituirea tratamentului, indiferent că e TB-MDR. Nu ai cum diagnostica doar după o imagine radiologică. De obicei îi trimitem pentru internare tocmai pentru a scădea riscul de contagiozitate, pentru a se face analizele cât mai rapid, nu să plimbăm pacientul pe drumuri, prin mijloacele de transport în comun. Așa că, mai mult la spital se diagnostichează. Și dacă se confirmă că e MDR se îndrumă pacientul spre centrul din București. Schema terapeutică începe în spital, cu acordul comisiei și cu prezentarea la comisia de TB-MDR a institutului. Tot ce înseamnă tratament apoi, fiindcă tratamentul este de lungă durată, între 18 și 24 de luni, depinde de caz, monitorizarea se face în ambulatoriu.

 

– Cât de greu e să obțineți complianța terapeutică?
– Este puțin mai greu la pacienții cu tuberculoză multidrog-rezistentă decât la celelalte forme. Este un tratament de foarte lungă durată. Un asemenea diagnostic le cam dă viața peste cap pacienților, dar cu răbdare, discuții, înțelegerea și acceptarea medicației și a posibilelor reacții adverse și cu tratarea imediată a posibilelor reacții adverse, sau măcar încercarea de a se reduce simptomatologia, mulțumesc lui Dumnezeu, eu până în momentul de față, am avut complianță bună la tratament, iar cazurile pe care le-am avut până acum în tratament sunt vindecate complet. Avem și psiholog în cadrul programului de tuberculoză, iar când avem cazuri mai dificile atât eu, cât și colegii mei apelăm la consilierea psihologică.

 

– Ce fel de probleme întâmpină pacienții?
– Ca toată lumea: probleme familiale, de anturaj, izolare socială. Pacienții se simt izgoniți, dați la o parte, se tem de reintegrarea socială la terminarea tratamentului, condițiile financiare de cele mai multe ori lasă de dorit. Nu toată lumea lucrează cu carte de muncă, așa încât unii dintre pacienți se trezesc că sunt dați afară sau nu au toate contribuțiile plătite cum trebuia de către angajator. Lucruri de zi cu zi cu care se întâlnesc cei mai mulți români. Medicația pentru tuberculoză este, în teorie, gratuită. Dar dacă pacientul are și alte comorbidități și alte afecțiuni și nu este asigurat, nu poate beneficia de medicație gratuită pentru acelea. Sau nu toate se încadrează la rețete gratuite sau compensate. Nu toate medicamentele intră pe lista de compensate. Iar acești pacienți, luând tratament pe o perioadă foarte lungă, pot să dezvolte și gastrite, și sindrom de colon iritabil, pot să aibă mai multe probleme, pe care una e să le tratezi șapte zile și alta e să le tratezi luni de zile. De-aici poate și complianța mai scăzută.

 

– Cum colaborați cu direcția de asistență socială?
– Sunt persoane venite din toată țara în Constanța fără vize legale de muncă, fără vize de ședere, oameni fără un domiciliu, pe care este foarte greu să îi găsești la adresa pe care o declară o dată, a doua oară nu mai stau acolo. Neavând un domiciliu nici măcar provizoriu, nu pot să beneficieze, dacă ar fi cazul, de dreptul la pensionare. Pentru că nu poți să faci pe teritoriul unui alt județ pensionarea unui pacient care a muncit la Tulcea, Buzău etc. Sunt aspecte de natură juridică. Îi mai îndrumăm, prin asistența socială, către centre de asistență, unde mai primesc hrană sau ajutor, dar nu se rezolvă problema în totalitate, nu sunt centre de dormit...sau cel puțin nu sunt cât ar fi nevoie. Și mulți dintre pacienți refuză și spitalizările prelungite, asta este problema. Dacă ei sunt fără casă, dar locuiesc într-o baracă, dacă sunt internați o perioadă mai lungă, le e teamă că atunci când se vor externa, nu-și vor mai găsi baraca. Așadar refuză să-și părăsească acel adăpost micuț în favoarea a ceva mai bun, dar pentru o perioadă limitată. Și atunci ne izbim câteodată de refuzul lor de a accepta spitalizări – acolo au cazare, au mâncare, dar la fel, doar pe perioada tratamentului.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.