Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Racordare la standardele europene

Viața Medicală
Iftimie NESFÂNTU vineri, 27 aprilie 2012

În perioada 16–20 mai 2012, la Centrul Internaţional de Conferinţe din Sinaia, se vor desfăşura lucrările celui de-al 38-lea Congres al Societăţii Române de Anestezie şi Terapie Intensivă. Cum săptămânalul „Viaţa medicală“ este partener media principal şi de această dată, ne-am adresat dlui prof. dr. Dorel Săndesc, preşedintele SRATI şi al congresului, pentru mai multe amănunte privind evenimentul.
Un interviu de Iftimie Nesfântu.
 

Interviu cu prof. dr. Dorel Săndesc, preşedintele SRATI

   Domnule profesor, vă rog să prezentaţi cititorilor noştri principalele componente ale acestei manifestări deja de tradiţie.
   – Vorbim despre al 38-lea Congres al Societăţii Române de Anestezie şi Terapie Intensivă (SRATI), programat în perioada 16–20 mai 2012, la Sinaia. Conform tradiţiei, congresul va fi însoţit şi de alte câteva manifestări ştiinţifice: al şaselea congres româno-francez de anestezie şi terapie intensivă, al patrulea simpozion româno-israelian de actualităţi în anestezie şi terapie intensivă, al unsprezecelea congres al asistenţilor de anestezie şi terapie intensivă şi al zecelea congres al societăţii române de sepsis.
   Ce anume face ca această reuniune medicală să fie un eveniment?
  – Succesul manifestării este legat de viaţa specialităţii noastre. Congresul a crescut semnificativ în ultimii ani şi a devenit o manifestare internaţională după toate regulile, chiar dacă e intitulat „congres naţional“… Iată, şi anul acesta, ca şi anul trecut, avem un număr de aproape 50 de speakeri internaţionali, toţi de valoare deosebită. Vor fi prezenţi preşedinţii societăţilor europeană, germană, israeliană şi, respectiv, franceză de anestezie, dar şi mulţi alţi reprezentanţi de prestigiu. Sunt nume grele şi, alături de aceşti invitaţi, vor veni şi alţi experţi în ATI: prof. dr. Stefan De Hert, preşedintele comitetului ştiinţific al Societăţii Europene de Anestezie, prof. dr. Jannicke Mellin-Olsen (Norvegia) şi aşa mai departe. Sunt semne ale progresului făcut şi dovezi ale aprecierii deosebite de care se bucură Şcoala românească de ATI. Şi o putem spune cu toată gura, nu este niciun fel de exagerare în această afirmaţie. La fel, sunt şi reprezentanţi ai Şcolii româneşti de ATI, invitaţi în calitate de conferenţiari şi nu de simpli spectatori la manifestări ştiinţifice majore din alte ţări. Aşa cum eu am fost invitat ca speaker la patru manifestări internaţionale anul trecut, sunt şi mulţi alţii dintre colegii mei. Nu pot să fac o listă exhaustivă acum, dar aş menţiona câteva nume: prof. dr. Sanda Maria Copotoiu, conf. dr. Şerban Bubenek, conf. dr. Daniela Filipescu, conf. dr. Ioana Grigoraş, conf. dr. Natalia Hagău – ultimele două nume citate se regăsesc şi în reportaje de referinţă publicate în „Viaţa medicală“ – şi mulţi alţii… Sunt profesionişti care-şi onorează numele şi clinicile unde lucrează şi reprezintă cu cinste specialitatea.
   Ce anume v-a determinat să alăturaţi şi celelalte manifestări?
   – Acest congres se desfăşoară, cum vă spuneam, în paralel cu două întâlniri bilaterale. Astfel de întâlniri s-au desfăşurat şi la ediţiile din ultimii ani şi mă refer la întâlnirea româno-franceză, organizată împreună cu Societatea Franceză de Anestezie, şi la întâlnirea româno-israeliană, împreună cu Societatea Israeliană de Anestezie. Au contribuit semnificativ la creşterea nivelului ştiinţific al manifestării noastre. De asemenea „la pachet“ sunt şi congresul societăţii de sepsis, societate-fiică a SRATI, precum şi congresul asistentelor de anestezie, demarat abia în ultimii ani, o iniţiativă benefică întrucât subliniază caracterul muncii de echipă în ATI, iar aportul colegilor şi colegelor noastre asistenţi medicali este esenţial. Şi am dorit să creăm şi cadrul organizatoric în care să-şi poată prezenta experienţa şi să se regăsească în congres.
   Câţi participanţi vor fi?
   – Undeva în jurul a o mie de participanţi, în acest moment putem doar să facem o estimare. Practic, toată populaţia anestezică disponibilă va fi prezentă la congres.
   Câţi anestezişti au mai rămas în România?
   – Ştim cu toţii că, în ultimi ani, suntem afectaţi de o hemoragie de anestezişti. Este acest fenomen de migraţie a forţei de muncă în străinătate…
   În ce procent este acoperit necesarul de anestezişti în ţară?
   – Avem deja un deficit foarte important şi marea majoritate a spitalelor nu-şi mai pot desfăşura activitatea din cauza lipsei de anestezişti. Avem pe puţin un deficit de 30%. Şi sunt spitale – multe – fără anestezişti! Din cauza asta nu-şi mai pot desfăşura activitatea chirurgicală şi sunt în pericol să se închidă…
   Se pot găsi rezolvări?
   – Se mai fac contracte de prestări servicii, unii manageri apelează la medici activi din spitale învecinate…
   Iar asta duce la supraîncărcarea medicilor în cauză, la oboseală…
  – Asta este situaţia. Din păcate, ea este globală. Şi în Europa există această criză ce determină şi întreţine migraţia în număr mare a anesteziştilor… Doar că în celelalte ţări se iau şi unele măsuri, sunt încurajaţi medicii care se îndreaptă către ATI…
   Nu ar trebui ca o atare situaţie de criză să determine şi „autosesizarea“ instituţiilor din ţară responsabile pentru asistenţa medicală, care să asigure preventiv mecanisme de stimulare şi încurajare a medicilor buni să rămână în ţară?
   – Ce să vă spun? Aşa ar fi normal. De fapt, se şi lucrează la o nouă lege a sănătăţii, chiar dv. aţi realizat un interviu pe această temă cu dr. Vasile Cepoi, secretar de stat în MS, care coordonează activitatea unui grup de iniţiativă. Vom participa şi noi – am fost deja solicitaţi – cu propuneri concrete, pentru ca în viitoarea lege să se regăsească şi cadrele medicale din ATI şi să fie încurajate să rămână în ţară, să facă performanţă. Partea bună a lucrurilor este că o atare situaţie arată şi importanţa ATI şi că toată această „criză“ este reversibilă. Vindecabilă! Plecăm de la premisa că există interesul de a rezolva lucrurile şi de a însănătoşi sistemul de sănătate…
   Pe lângă manifestările amintite, mai sunt şi alte componente importante ale Congresului?
   – Înainte de congres vom organiza pentru prima dată un curs de scientific writing. Un expert internaţional de prestigiu va prezenta în conferinţe şi workshopuri tehnici de scriere a lucrărilor ştiinţifice.
   De ce este nevoie de un astfel de curs?
   – În criteriile de promovare universitară şi de evaluare a universităţilor, astfel de criterii – numărul de lucrări publicate în reviste de impact – au devenit aproape exclusive. Noi considerăm că într-un mod nedrept.
   De ce nedrept?
  – Anulează ori reduc ponderea unor alte componente ce asigură profilul universitar. Sigur, ele nu pot fi neglijate şi, cum nu există o formare oficială, ne-am gândit să-i ajutăm pe medici şi cu un astfel de curs, susţinut, repet, de cei mai buni în domeniu. Şi, iată, începem acest proiect cu un grup deocamdată mic, profilul nu permite grupuri mai mari de 25 de cursanţi, se vor desfăşura şi activităţi practice. După care, la ediţiile viitoare – de ce nu? – vom putea repeta acest curs şi astfel să ajungem, în timp, la un număr semnificativ de medici pregătiţi şi pentru creşterea „producţiei“ de lucrări ştiinţifice…
   Nu este, totuşi, o perspectivă prea simplistă asupra activităţii ştiinţifice? Nu lucrarea ştiinţifică în sine e esenţa problemei, ci activitatea care să conducă medicul, cadrul didactic, cercetătorul la rezultate cu adevărat semnificative, de interes pentru ceilalţi… Sunt importante şi mediul în care îşi desfăşoară activitatea – motivant sau demotivant –, contactele cu alţi profesionişti, interesul pentru problemele de cercetare şi capacitatea de a valorifica în activitatea clinică proprie rezultatele obţinute de alţii. Nu credeţi că astfel de cursuri, orientate către un fenomen secund, şi „producţia“ de lucrări ştiinţifice sunt mai degrabă componentele unui mecanism de recoltare a rezultatelor obţinute cu efort într-un anumit spaţiu şi preluarea lor – gratuită! – de către alţii? Nu cred că noutăţile ştiinţifice migrează tot gratuit şi de la alţii către noi…
   – Şi eu cred – şi am spus-o de câte ori am avut prilejul – că nu se poate defini valoarea unui cadru didactic universitar doar prin numărul de lucrări publicate în reviste de impact sau prin frecvenţa citărilor (cu alte cuvinte, prin receptarea şi valorificarea acelor lucrări de către alţii). Mai este importantă şi activitatea didactică şi, nu în ultimul rând, cea clinică. În multe locuri în lume, şi acestea fac parte din criteriile de apreciere şi promovare academică. Or, la noi s-a decis – cred eu că în mod nefericit – să se limiteze acest punctaj doar la publicaţiile ştiinţifice. În acest context, ne-am gândit să-i ajutăm, totuşi, pe medici, mai ales pe cei tineri, cu un astfel de curs realizat de experţi.
   O nelămurire: dacă privim structura pe grade didactice a chirurgilor, constatăm că profesorii sunt majoritari. În ATI însă, majoritatea sunt doar conferenţiari sau asistenţi universitari. Care ar fi explicaţia?
   – Disciplina noastră este una tânără, mult mai tânără decât altele… Ea a fost introdusă ca disciplină separată, autonomă abia după evenimentele din decembrie 1989. Până la Revoluţie nu a existat decât la Bucureşti o catedră, condusă de profesorul George Litarczek, întemeietorul specialităţii noastre. Este un model pentru anesteziştii de astăzi, considerat „părintele anesteziei din România“. A pus bazele SRATI, a scris primul tratat de anestezie din România şi a format, de-a lungul vieţii, peste o mie de specialişti. Poate că dv. ştiaţi, s-a născut la Boston, Massachusetts, într-o familie de medici de notorietate, tatăl său a fost conferenţiar la Spitalul Filantropia, iar mama – asistentă la catedra de histologie a Facultăţii de Medicină din UMF „Carol Davila“. Revenind, abia după 1990 au început să se formeze aceste discipline autonome. Şi-acum, cei titularizaţi profesori imediat după 1990, abia acum au atins vârsta pensionării iar intervalul de timp nu a fost suficient ca urmaşii lor să poată îndeplini condiţiile pentru a fi promovaţi pe treptele didactice următoare. Sunt unele centre unde într-adevăr nu mai sunt profesori ATI, chiar şi în Bucureşti. Dar, dacă privim lucrurile dintr-o altă perspectivă, poate că de la această tinereţe şi efervescenţă vine şi dinamismul specialităţii noastre. Şi entuziasmul, şi felul în care medicii răspund la iniţiativele societăţii…
   Dv. sunteţi prezentat de mulţi interlocutori ca fiind charismatic, asociind în multe proiecte inteligenţa cu afectivitatea. Încărcătura emoţională nu e o povară într-o asemenea profesie?
   – Eu sunt convins că nu. De altfel, sunt tot mai multe date că esenţialul în realizarea oricărei acţiuni pare a fi mai degrabă inteligenţa de tip emoţional şi nu cea de tip raţional. Sunt tot mai multe date că oamenii predominant raţionali au cunoştinţe aparent mai solide, dar sunt în acelaşi timp mai rigizi şi mai puţin pregătiţi să se adapteze unor situaţii noi, stresante… Sigur, sunt structuri diferite de personalitate şi chiar dv., în reportajele publicate, aţi adus la vedere tipologii diferite de medici şi, discret, rezultatele lor. Nu mai este surprinzător că aplecarea medicilor către literatură, muzică, pictură nuanţează şi dezvoltă latura emoţională, atât de necesară în realizarea unor performanţe. Am plecat de la o asemenea premisă şi în organizarea congresului. Deşi programul este încărcat şi foarte strâns, am acordat atenţie şi programului social şi laturii emoţionale – presupun că aici aţi dorit să ajungeţi – în aşa fel încât congresul să devină un eveniment pentru cât mai mulţi participanţi. Într-o profesie ca a noastră nu este însă deloc uşor să gestionezi emoţiile. Se mai alătură şi un alt „ingredient“, esenţial – credinţa… Este un reper care te ajută să ai şi o anumită perspectivă asupra situaţiilor uneori atât de dramatice.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.