Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Teama de cancer şi fuga de medic

Viața Medicală
Dan Dumitru MIHALACHE vineri, 17 octombrie 2014
Societatea de Chirurgie a Sânului (SCS) în colaborare cu UMF „Carol Davila“ Bucureşti organizează, în perioada 10–11 octombrie a.c., la Bucureşti, a doua ediţie a conferinţei Actualităţi în diagnosticul şi tratamentul cancerului mamar, cu participare internaţională.
Prof. dr. Alexandru Blidaru, preşedintele SCS şi şeful secţiei chirurgie oncologică II din cadrul Institutului Oncologic „Prof. dr. Al. Trestioreanu“ Bucureşti, ne-a oferit detalii despre situaţia actuală în diagnosticul şi tratamentul cancerului mamar.

 

 

 
 
Cui se adresează conferinţa de anul acesta?
Tematica lucrărilor se adresează atât medicilor de familie, cât şi specialiştilor care se ocupă nemijlocit cu diagosticul şi tratamentul cancerului mamar: imagistică medicală, chirurgie, ginecologie, endocrinologie, anatomopatologie, oncologie medicală, radioterapie, chirurgie plastică şi reconstructivă.
 
Statistic vorbind, ce ne puteţi spune despre situaţia din România, dar nu numai, în acest domeniu?
Din estimări, ştim că anual, în România, sunt diagnosticate aproximativ 6.000 de cazuri de cancer mamar şi, din păcate, aproximativ 4.000 de femei mor în fiecare an din cauza acestei afecţiuni. Incidenţa cancerului mamar creşte peste tot în lume şi România se înscrie în acest grafic. Însă mortalitatea prin acest tip de cancer a început să scadă în ţările occidentale.
 
– Care ar fi cauzele acestor diferenţe dintre România şi ţările occidentale?
În România, boala încă se depistează în stadii foarte avansate, pentru că nu avem programe de screening. Multe paciente sunt atât de copleşite de un diagnostic de cancer încât refuză sau amână un tratament care le-ar salva viaţa, multe nu ajung la medic.
 
– Există, în prezent, metode avansate de diagnosticare a bolii. Ce ne puteţi spune despre ele?
Ca metode de diagnostic sunt investigaţiile imagistice (mamografie, ecografie, IRM, tomografie, PET–CT), analizele de sânge şi puncţia biopsie mamară. Mamografia se execută în mai multe incidenţe, de regulă în două, cranio-podală şi oblică, la ambii sâni. Interpretarea mamografică însă trebuie făcută numai în contextul clinic. Ecografia glandei mamare este, după mamografie, una dintre cele mai utile investigaţii imagistice în diagnosticul acestor afecţiuni. IRM-ul mamar este complementar mamografiei şi ecografiei, însă are o specificitate insuficientă pentru a putea fi indicat ca investigaţie de rutină. Tomografia cu emisie de pozitroni permite evidenţierea unor modificări funcţionale, o caracterizare metabolică, nu numai localizarea spaţială a leziunii. Diagnosticul de certitudine se pune însă numai prin examenul anatomopatologic al tumorii. Imunohistochimia este o metodă anatomopatologică modernă de diagnostic şi evaluare a ţesuturilor care, în cancerul mamar, se foloseşte uzual pentru a pune în evidenţă caracterele de agresivitate, evoluţia diferită a neoplasmului şi pentru a modula indicaţia terapeutică.
 
Pentru cazurile mai puţin avansate, o alternativă ar putea fi tratamentul conservator. În ce constă el?
Chirurgia cancerului mamar a evoluat semnificativ începând cu mastectomia radicală descrisă de Bill Halsted în 1882, operaţie care, datorită tehnicii chirurgicale şi a principiilor de radicalitate, asepsie şi anestezie, a reuşit să reducă semnificativ mortalitatea şi morbiditatea cancerului de sân. Caracterul mutilant al operaţiei şi rata mare a apariţiei limfedemului braţului au determinat chirurgi ca Patey, Madden sau Chiricuţă să modifice tehnica, pe baza observaţiilor că păstrarea muşchilor pectorali nu influenţează controlul local al bolii şi supravieţuirea. În prezent s-a ajuns la rezecţii limitate în cancerul mamar şi la intervenţii oncoplastice care îmbină principiile de siguranţă oncologică cu tehnici de chirurgie plastică. Tratamentul conservator se adresează cazurilor puţin avansate de cancer mamar. Obligatoriu, tratamentului conservator trebuie să i se asocieze radioterapia, fără de care riscul de recidivă este ridicat. Sunt şi contraindicaţii: sarcină, multicentricitatea/multifocalitatea leziunii şi situaţiile în care nu se pot obţine margini de siguranţă în excizia tumorii sau nu se poate efectua radioterapie postoperatorie.
 
Reconstrucţia sânului după mastectomie are indicaţie generală?
Scopul ei nu este vindecarea pacientei, ci îmbunătăţirea calităţii vieţii acesteia. Deşi, în principiu, poate fi indicată tuturor femeilor la care s-a practicat mastectomia, reconstrucţia mamară se adresează mai ales acelora pentru care beneficiile contrabalansează potenţialele riscuri. Necesitatea efectuării radioterapiei postoperatorii, însoţită de creşterea morbidităţii reconstrucţiei mamare, precum şi prognosticul mai rezervat asociat stadiilor avansate de boală, restrânge indicaţiile relative ale reconstrucţiei către formele de cancer mamar cu o evoluţie loco-regională limitată. Afecţiunile sistemice cronice preexistente, obezitatea, fumatul pot indica o categorie de paciente expuse unui risc crescut de complicaţii postintervenţionale.
 
– O metodă prin care se poate conserva ţesutul limfoganglionar sănătos este tehnica ganglionului santinelă. Ce ne puteţi spune despre ea?
Această tehnică presupune injectarea unei substanţe (colorant, trasor radioactiv) care migrează de la locul tumorii acolo unde aceasta drenează limfa şi identificarea, excizia, respectiv analiza anatomopatologică a primului ganglion care captează limfa. Biopsia primului ganglion care drenează limfa de la nivelul tumorii poate decela prezenţa unor celule tumorale, în acest caz ganglionul fiind invadat, sau poate avea un rezultat negativ. Tehnica are şi contraindicaţii în: tratamentele sistemice (chimioterapie) sau locale (radioterapie) neoadjuvante (înaintea intervenţiei chirurgicale), tumori de mari dimensiuni, adenopatii suspecte, sarcină şi lactaţie, stadii avansate de boală. Ea oferă posibilitatea conservării ţesutului limfoganglionar sănătos şi reduce complicaţiile inerente unei intervenţii de mare amploare. Este un instrument eficient în orientarea actului terapeutic în funcţie de rezultatul histopatologic.
 
– Ce se mai cercetează şi ce perspective se întrevăd în acest domeniu?
Cercetarea a permis progrese constante în ceea ce priveşte bazele moleculare şi genetice ale cancerului mamar. Se încearcă introducerea şi standardizarea unor terapii ţintite, medicamente citotoxice care acţionează împotriva unui mecanism molecular cunoscut, implicat în geneza sau progresia cancerului mamar (anticorpii monoclonali). De asemenea, se studiază intens modificările genetice apărute în geneza cancerului, încercându-se realizarea de teste genetice care să aprecieze riscul de apariţie a cancerului mamar la populaţia cu risc înalt.
 
Ce ar trebui să se mai întâmple în România pentru a părăsi zona codaşă în care ne aflăm şi în acest domeniu?
În primul rând ar trebui să facem prevenţie. Şi aici vorbim de screening. Screeningul mamografic poate reduce cu până la 25% mortalitatea prin cancer mamar. Trebuie să dispunem de metode de diagnostic imagistic, histopatologic, imunohistochimic de vârf şi cu un control riguros al calităţii. Degeaba faci mamografii de screening dacă aparatura este depăşită sau personalul medical nu este instruit. Consider că ar trebui înfiinţate centre care să trateze comprehensiv cancerul după cele mai bune protocoale cunoscute la ora actuală.
 
Se implică Ministerului Sănătăţii în managementul acestor probleme?
Programele de depistare precoce a cancerului mamar sunt foarte eficiente în ţările în care sunt gândite şi aplicate corespunzător. Din păcate, în România nu le avem şi tocmai de aceea rata de mortalitate prin aceste afecţiuni nu se înscrie în statisticile din ţările occidentale. Există campanii de conştientizare, cu accent pe prevenţie, se vorbeşte despre insuficienţa centrelor de radioterapie, absenţa citostaticelor, reconstrucţia sânului (în urma evenimentelor mediatice). Într-o ţară normală, aceste aspecte sunt parte din managementul problemei şi nu doar subiecte de presă generate de lipsuri, interese sau evenimente mediatice.
 
– Ce preocupări mai aveţi în prezent?
Mă preocupă chirurgia oncoplastică, în ideea de a extinde indicaţiile tratamentului conservator. Mă preocupă tehnica ganglionului santinelă pentru cancerul mamar şi melanomul malign, precum şi extinderea acestei proceduri la alte localizări, de exemplu cancere din sfera ginecologică, precum şi implementarea programelor de reconstrucţie mamară cu proteze decontate de CNAS.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.