Trei tipuri feminine, trei destine, cu idei antagonice care se întrepătrund. Ele discută când mai aprins, când mai calm despre viaţă și calea de urmat pe care și-o dorește fiecare, dar mai ales cea mai tânără dintre ele.

Dialogul dintre cele trei personaje costituie așa-zisa piesă, care nu e un text dramatic propriu-zis, ci un lung discurs despre destin, despre viaţă și, mai ales, despre ce vor să fie sau să devină cele trei personaje. Mama, Doica și fiica sunt interpretate excelent de Ioana Bugarin, Elvira Deatcu și Ruxandra Maniu. Dacă Elvira Deatcu este de acum o actriţă cunoscută, cu o carieră impresionantă în spate, despre celelalte două actriţe nu putem spune același lucru, ele fiind la început de carieră. Amândouă au deja o bogată activitate în film și în teatru, dar se anunţă ca viitoare mari actriţe pe scenele teatrului românesc.

Spectacolul Julieta fără Romeo a fost realizat în timpul pandemiei de cei doi autori, cu mijloace extrem de simple, austere: două mese, mai multe scaune așezate pe două mici platforme. Astfel, spectacolul trăiește doar prin ceea ce exprimă verbal cele trei personaje, ele având opinii complet diferite. Reprezentaţia se termină cu o decizie a celei mai tinere dintre ele.

Până la urmă, e destul de meritoriu gestul Teatrului Odeon de a introduce în repertoriul său piesa celor doi tineri autori. Dar privind cu această ocazie repertoriile tuturor teatrelor bucureștene, observăm cu stupoare și tristeţe, în același timp, că niciun teatru nu are înscris în repertoriul său o piesă de actualitate care să critice realităţile din România actuală! Oare să fi murit spiritul critic moștenit de la Caragiale, Mușatescu, Rebreanu și alţii pe care nu-i mai pomenesc? 

Oare, mă întreb, în timpul comunismului, când nu exista libertate decât pe hârtie, de ce existau dramaturgi care criticau vehement (cu o anumită îngăduinţă) anumite nereguli ale regimului? Și acum, când există, prin lege, libertatea de exprimare, de a critica, să nu existe curajul de-a arăta pe scenă ce corupţie, ce nepotism, ce debandadă există în clasa și în viaţa politică actuală? Răspunsul e simplu: există și piese, și autori (Dinu Grigorescu, C. Turturică, Alexandra Ares, subsemnatul etc.), dar managerii teatrelor se feresc de ele și de ei... ca dracul de tămâie!