Vestirea naşterii lui Iisus Hristos

În luna a şasea îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea, şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine“. Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. Îngerul i-a zis: „Nu te teme Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu căruia îi vei pune numele Iisus. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia lui nu va avea sfârşit“. Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?“. Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună. Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere“. Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale“. Şi îngerul a plecat de la ea…

Păstorii din Betleem

În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul după care-l veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle“. Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste îngerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înainte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui“. După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul“. S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi pruncul culcat în iesle. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gândea la ele în inima ei. Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau, întocmai cum li se spusese.

Fericirile

Atunci Iisus şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a zis: „Ferice de voi, care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră! Ferice de voi când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii. Dar vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea! Vai de voi, care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui! Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi!“…

    Am ales aceste fragmente din „Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament“ publicată în 1994 de Societatea Biblică din Republica Moldova. Am considerat glasul Sfântului Evanghelist Luca mai apropiat minţilor şi sufletelor noastre atât de îngrijorate şi nu arareori chinuite de vremurile zbuciumate în care vieţuim. Totodată, în apropierea nopţii sfinte a Naşterii Domnului, am gândit că şi în ştiinţa, arta şi meşteşugul medicinii avem nevoie de un reazăm cu care, păşind în  2012, să trecem acel „prag al speranţei“, de care vorbea Papa Ioan Paul al II-lea.