De la Golful Musura, cel mai nou pământ românesc, până la Periprava, Uzlina, Dunavăţ, Sulina sau Chilia Veche, ai sentimentul că eşti parte dintr-un  miraj geografic care poartă numele de  Delta Dunării, un paradis între ape. O lume fascinantă, sălbatică, atemporală, pe care o dată descoperită, revii iar şi iar să o descifrezi. Astfel, de la Golf, de unde Dunărea îmbrăţişează marea  cu un covor de nuferi pe care dansează lebede, parcurgi un peisaj aproape selenar, de stepă aridă cu ciulini  uriaşi. Apoi, printr-un miracol al naturii, pătrunzi  într-o pădure de basm ca Letea, unde măslini sălbatici şi liane seculare vieţuiesc cu pajişti verzi traversate de caii liberi. Şi ajungi la marile lacuri dulci sau sărate, ca Razim sau Sinoe, unde pelicanii-pescari aşteaptă să fie ridicate năvoadele. Plasarea strategică a locaţiei, precum şi zbuciumata noastră istorie au adus în aceste locuri multe naţii: greci, lipoveni, ucraineni, tătari, care s-au adaptat în timp la traiul aspru, ca astăzi să trăiască într-o simbioză perfectă cu natura. Poveştile lor sunt uimitoare, astfel că devii, fără să vrei, părtaş la întâmplările piraţilor, ale prinţeselor sau comandanţilor de nave, dar şi al unui cotidian  borş de peşte, fiert molcom într-un ceaun pe pirostrii, legănat în cântecul  valurilor aurite de apusul soarelui.  Martori îţi sunt cormoranii mândri care scrutează zările, egretele moţate şi curioase cocoţate în sălcii, şacalii nocturni sau ţipătul unui pescăruş. Ca să intri în această lume mirifică, trebuie să înţelegi şi să respecţi un ecosistem viu, cu o  constantă dinamică, dincolo de anotimpuri  sau vremuri. Un loc unic hărăzit nouă, celor dispuşi să explorăm şi să ne bucurăm asemenea unui copil fericit.