Acasă
Detergenții nu sunt de mâncat

Dr. Martin S. MARTIN
vineri, 23 februarie 2018
Firma Procter&Gamble a lansat cu câțiva ani în urmă un produs nou: detergentul de rufe marca Tide ambalat în pachete mici, viu colorate, pentru folosirea la un ciclu al mașinii de spălat. Aspectul pachetelor de detergent le face asemănătoare cu bomboanele și este posibil ca primele cazuri de ingestie să fi fost rezultatul unor erori. Însă tinerii au promovat pe rețelele sociale experiența, calificând-o drept „cool”, de unde au apărut imitațiile puerile.
Este ușor de înțeles că această practică are potențial toxic și mulți dintre cei care au încercat-o au ajuns la spital pentru îngrijiri medicale.
Produsul Tide conține substanțe detergente (benzoat de denantonium, sulfat de alcooletoxi, alcool polivinil, disulfonat de disodiumdistirilbifosfanil), enzime (mananază, amilază, subtilizin), calciu, pentaacetat de dietilentriamină.
În prezent, firma producătoare susține o amplă campanie de publicitate, sprijinită de celebrități, pentru a le explica adolescenților rațiunile serioase care cer să abandoneze acest obicei ilogic și dăunător.
Practica medicală cunoaște multe cazuri de apetit deformat sau bizar, cum sunt xilofagia (cei care mănâncă produse lemnoase), trichofagia (cei care mănâncă păr), hialofagia (cei care mănâncă sticlă), geofagia (cei care mănâncă pământ), necrofagia (cei care mănâncă cadavre) și pica, denumire sub care intră cazuri foarte diverse, de atracție pentru consumul de lut, cretă, cuie, tencuială, vopsele, hârtie, pietre, țesături și altele.
Multe din aceste cazuri sunt legate de tulburări mintale, dar ele au fost înregistrate și în anumite deficiențe (fier, zinc), la bolnavii deprimați, la gravide sau la cei instituționalizați (închisori, aziluri, lagăre).
Fără să aibă încă un nume individualizat, „detergentofagia” care afectează tineretul din societatea americană contemporană este o variantă de pica și afectează indivizi aparent sănătoși, fără antecedente de alte tulburări.
Dar progresia rapidă, evident facilitată de mediile sociale, unde adolescenții sunt foarte activi, ridică întrebarea dacă nu cumva acest efect secundar al comunicării rapide din zilele noastre nu este și urmarea însingurării la care aderă generația tânără, obsesiv preocupată de lumea din ecranele dispozitivelor de care nu se despart.