Sub egida European Society of Pathology (ESP), la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova, s-a desfăşurat recent a şaptea ediţie a cursului EScoP (European School of Pathology) cu tema „Update în patologia tiroidei“, lectori fiind prof. dr. Gianni Bussolati (Torino), prof. dr. Manuel Sobrinho Simões (Porto), dr. Francesca Maletta (Torino), dr. Catarina Eloy (Porto) şi dr. Dumitru Ioachim (Bucureşti). Coordonatorul local al cursului a fost, ca de fiecare dată, prof. dr. Emil Iancu Pleşea (Craiova). Subiectele abordate – tiroiditele, guşa nodulară, carcinoamele papilare, foliculare şi medulare, carcinoamele slab diferenţiate şi cele nediferenţiate, tumorile celulelor Hurtle, limfoamele tiroidiene, citopatologia tiroidiană (aspiraţia cu ac fin). În cele patru zile de curs, pe lângă prezentările lectorilor, finalizate cu ample discuţii şi cu răspunsuri la întrebările din sală, s-au desfăşurat şi workshopuri cu prezentări de cazuri, precum şi sesiuni de examinare de lame, în cadrul cărora participanţii şi-au testat cunoştinţele, recunoscând aspectele histopatologice ale diverselor afecţiuni şi formulând diagnostice. Cursul şi-a meritat atributul de european, cei înscrişi fiind din România, dar şi din Bulgaria, Slovenia, Polonia, Suedia şi Malta.

Prof. dr. Gianni Bussolati (Torino)

Transfer eficient de informaţie

   Îmi plac patologia, morfologia, să merg profund în natura bolilor. În trecut, am făcut investigaţii amănunţite doar în morfologie, acum ne îndreptăm spre alte tehnici, dar morfologia rămâne baza. Îmi place să studiez, dar în acelaşi timp să aplic ceea ce am studiat, la tratamentul pacienţilor. Am fost, de-a lungul timpului, preşedintele câtorva organizaţii academice, printre care şi European Society of Pathology, şi am înfiinţat European School of Pathology, care, de ani buni, transferă informaţia într-un mod eficient de la experţi la tinerii specialişti.

   Colaborarea cu specialiştii români datează de mult timp, ea a devenit din ce în ce mai bună şi mai strânsă. Acum mulţi ani, dna prof. dr. Carmen Ardeleanu a venit la Torino şi a învăţat imunohistochimie, apoi a aplicat-o în România. Acum sunt implicat în desfăşurarea a trei proiecte pe fonduri europene, pentru îmbunătăţirea situaţiei anatomiei patologice din ţara dumneavoastră. Colaborarea va dura trei ani, deja o bună parte din viaţa mea trăiesc în România. În curând, 20 de anatomopatologi vor veni la Torino, pentru o lună, e foarte important acest schimb de experienţă, oamenii văd diferite situaţii şi vor încerca să aplice ceea ce au văzut. Nu suntem perfecţi, şi noi ne îmbunătăţim continuu, dar dorim să împărtăşim experienţa noastră colegilor din alte ţări. Aşa putem progresa, prin exemple, nu doar ascultând prelegeri. E o chestiune ce ţine nu doar de bani, ci şi de bunăvoinţă, pentru a îmbunătăţi situaţia. Deja am întâlnit oameni tineri, care fac lucruri bune, iar scopul meu este de a-i stimula, de a-i convinge că sunt în stare să facă mai mult, să aibă publicaţii acceptate în reviste străine. Aceasta e singura cale de a merge înainte: să ne concentrăm pe tinerii entuziaşti care cred că e posibil să schimbe situaţia din interior, să selectăm mai bine oamenii capabili să facă aceste îmbunătăţiri.

Cum arată viitorul?

Prof. dr. Manuel Sobrinho Simões (Porto)

La şcoală prin Europa

   Sunt profesor, şeful departamentului de anatomie patologică din cadrul Universităţii din Porto şi directorul Institutului de Patologie Moleculară (Instituto de Patologia e Imunologia Molecular da Universidade do Porto). Mă ocup de pregătirea studenţilor şi a rezidenţilor, la institut acord consultanţă în cazurile dificile şi desfăşor activitate de cercetare în patologia endocrină. În traseul profesional, am făcut doctoratul la Porto, studiile postdoctorale în Norvegia, la Cancer Institute. Am fost, la ESP, preşedintele consiliului timp de şase ani, secretar general opt ani, preşedinte ales doi ani, apoi preşedinte, iar acum fost preşedinte. În calitatea de preşedinte, am organizat prima reuniune intercontinentală, astfel că Societatea Europeană de Patologie a iniţiat relaţii de colaborare cu Societatea Latino-Americană de specialitate. În 2001, împreună cu profesorul Bussolati, am demarat proiectul EScoP, iar cu profesorul Grinou, din Lyon, Euro Cell Path, şcoala europeană în domeniul patologiei moleculare. Sunt bucuros că ele funcţionează cu succes în continuare. Aşa cum ştiţi, EScoP a început la Torino, dar am decis să organizăm cursuri şi în alte locuri: Varşovia, Moscova, Ankara. La Varşovia nu a fost bine, ne-am mutat la Cracovia, de la Moscova am mers la Sankt Petersburg, dar apoi am închis divizia din Rusia a cursului. La Craiova, cursul este un succes. Între timp, acum doi ani, am început şi în Cehia, la Hradec Králové. Colaborarea mea cu anatomopatologii români datează din 1991, dna prof. dr. Arety Dinulescu era preşedinta Societăţii Române de Anatomie Patologică şi reprezentanta României în consiliul ESP, iar eu eram preşedintele acestuia, am avut un schimb util de informaţii. Apoi, cu profesorul Constantin Taşcă, de la Institutul de Endocrinologie din Bucureşti, am realizat consulturi la cazuri dificile. Din 2001, au început discuţiile cu profesorul Emil Pleşea şi cu dr. Dănuţ Enache, de la Craiova, pentru organizarea aici a cursurilor EScoP. Am participat la prima ediţie a cursului şi m-am reîntors cu bucurie acum.

Drumul de la cercetare la clinică

   În cercetare, sunt interesat de patologia endocrină, în special tiroidiană, şi de organele conectate biologic cu aceasta. Paraganglioamele, feocromocitoamele, tumorile rinichiului au aspecte asemănătoare. Urmărim două linii de cercetare: să înţelegem mecanismele dezvoltării cancerului, alterările moleculare, rearanjamentele; pe de altă parte, să găsim ţintele pentru terapie. De exemplu, dacă întâlnim o mutaţie în cancerul tiroidian, o identificăm, căutăm prezenţa ei şi în alte forme de cancer al tiroidei; dacă o găsim, gândim că e frecventă, urmărim să vedem cum putem interfera procesul. Mai departe, colaborăm cu alte institute. Deci identificăm ţintele, testăm ipotezele in vitro şi la animale – şoareci transgenici – şi dacă ideea e promiţătoare, cercetarea va fi continuată de alte echipe. Până la găsirea unei posibile soluţii terapeutice, viabilă în clinică, drumul e lung, desigur.

Integrarea informaţiilor

   Cred că, în prezent, anatomia patologică se confruntă cu o mare provocare, aceea de a integra toate noile informaţii, de imagistică, medicină moleculară, pentru a fi de folos pacienţilor. Acum e mult mai mult orientată pe clinică. Aspiraţia cu ac fin e din ce în ce mai utilă şi mai utilizată, în acest caz anatomopatologul devine clinician, nu mai aşteaptă autopsia ca să afle adevărul, să pună diagnosticul. Este şi mult mai intervenţională, a fi lângă pacient înseamnă şi că diagnosticăm leziuni din ce în ce mai mici, din ce în ce mai precoce. E simplu să pui diagnosticul în cancer cu metastaze, dar vrem să descoperim stadiile iniţiale ale leziunii, pentru a contribui la stabilirea tratamentului adecvat. Avem o mare responsabilitate în specialitatea noastră, iar în Portugalia sunt puţini medici care o aleg, pentru că nici nu sunt stimulaţi financiar, ca în România, de exemplu.

Cheia succesului

   Colaborarea cu alte specialităţi e crucială, în special în diagnosticul cancerului. Anatomopatologul e în mijlocul procesului diagnostic, echipa mai cuprinde imagist, clinician, chirurg, oncolog. La noi în spital avem echipe multidisciplinare pentru toate tipurile de organ, săptămânal discutăm toate cazurile. În institut, anatomopatologii fac aspiraţia cu ac fin, sub control ecografic; în spital, în schimb, o fac radiologii, dar rezultatele nu sunt bune totdeauna şi atunci am decis ca în departamentul de radiologie să fie întotdeauna un rezident de-al nostru, care să facă examenul extemporaneu, să verifice dacă materialul e bun – dacă nu, se repetă procedura. În spitalul nostru, există o cameră specială, aproape de sala de operaţie, unde rezidentul de anatomie patologică face examenul pieselor, al leziunilor proaspete. Materialul este selectat, o parte este îngheţată, se stochează aşa, o parte se include în parafină, din altă parte se extrage ADN, astfel avem cea mai mare bancă de tumori din Portugalia, unde se pot studia diverse tipuri de tumori. Dorim să creăm şi o bancă digitală, cu imaginile lamelor, cu aspectele histopatologice.

Instrumente pentru diagnostic

De la Torino la Craiova

   Şcoala Europeană de Patologie, ideea unui grup de entuziaşti, în frunte cu profesorii Gianni Bussolati şi Eusebio Sobrinho Simões, a debutat în 1991, la Torino. A fost organizat atunci primul curs dedicat anatomopatologilor de pe continent, de actualizare a cunoştinţelor de specialitate. În 2001, împreună cu dr. Dănuţ Enache, am mers la Berlin, la Congresul European de Patologie, şi am luat legătura cu profesorul Bussolati, avansând ideea, susţinută cu argumente, de a extinde acest curs de educaţie medicală continuă în ţara noastră, la Craiova. La Torino, numărul de locuri la curs era limitat, 30–40 pentru toată Europa. Noi aveam atunci o comunitate de vreo 400 de medici anatomopatologi, din ei poate mai mult de jumătate erau tineri, nou intraţi în specialitate, dornici să înveţe, să aibă acces la informaţii de ultimă oră. La Craiova aveam condiţii să organizăm cursul cu cheltuieli minime din partea participanţilor, iar oraşul e aproape de graniţele cu statele vecine: Bulgaria, Serbia, unde situaţia medicilor era aceeaşi ca la noi. Toate aceste argumente l-au convins pe profesorul Bussolati să ia în calcul propunerea noastră. Între timp, dsa a devenit preşedintele Societăţii Europene de Patologie. În toamna anului 2001, la congresul mondial de specialitate, într-un simpozion dedicat situaţiei anatomiei patologice în lume, ESP a prezentat un raport privind modul în care a contribuit la dezvoltarea acesteia pe continent. La capitolul „Propuneri de activităţi pentru viitor“, a fost inclusă şi extinderea EScoP în Turcia, la Ankara, şi în România, la Craiova. În 2003, profesorul Bussolati a venit personal la Craiova să verifice dacă îndeplinim condiţiile impuse pentru desfăşurarea cursului, apoi, timp de un an, am pus la punct toate amănuntele. Eram pregătiţi să începem.

Un drum început în 2005

   Deschiderea ramurii române a Şcolii Europene de Patologie a debutat la Craiova în 2005, iar cursul a fost susţinut tocmai de iniţiatorul, fondatorul şi directorul EScoP, profesorul Bussolati, tema fiind patologia tiroidiană şi paratiroidiană. A văzut că suntem perseverenţi în dorinţa noastră de a face treabă, s-a convins că suntem serioşi şi a spus „Da!“. Colaborările cu dsa sunt numeroase: a participat activ la întrunirile anuale ale anatomopatologilor români, de la Institutul Naţional de Patologie „Victor Babeş“ din Bucureşti, dna prof. dr. Carmen Ardeleanu i-a fost doctorandă la Torino, iar în prezent este implicat activ în proiecte de cercetare şi educaţionale pe fonduri europene, în derulare la Institutul „Babeş“. Este unul din promotorii tehnicilor speciale de investigare prin imunomarcare cu anticorpi specifici, imunohistochimie. Alte zone de interes pentru profesorul Bussolati sunt patologia tiroidiană şi cea a sânului. După primul curs susţinut la Craiova, a fost cel care, în următorii ani, a sugerat temele şi a participat împreună cu noi la alegerea lectorilor. În general, am făcut un transfer al cursurilor care se desfăşuraseră deja la Torino, erau bine structurate, cu echipe de lectori experimentaţi.

EScoP Craiova – şapte ani

   Vreau să subliniez că maniera în care e structurat cursul este una interactivă, există prelegeri cu ultimele noutăţi în clasificări şi interpretarea diferitelor leziuni, dar ne axăm şi pe situaţii particulare, cu care anatomopatologul se întâlneşte mai rar, pentru a-l pune în gardă, a-l ajuta să ştie cum să evalueze corect diagnosticul anatomopatologic, totul în beneficiul pacientului. Una din zonele arzătoare ale implicării noastre în actul medical este tocmai depistarea, de dorit cât mai precoce, încadrarea corectă şi controlul cancerului. Toate echipele de lectori, în cei şapte ani de curs de la Craiova, au fost mari personalităţi ale anatomiei patologice europene şi nu numai. La ediţia a doua, tema a fost patologia chirurgicală a sânului, coordonator de curs – prof. dr. Vincenzo Eusebi (Bologna), recunoscut pe plan mondial drept cel mai avizat specialist în diagnosticul sarcoamelor de sân, celălalt lector – prof. dr. Tibor Tot (Falun, Suedia) este la ora actuală şeful grupului de lucru de patologie a sânului din cadrul ESP. În 2007, am început studiul patologiei tractului digestiv, cu glandele mari – ficatul şi pancreasul. Coordonatorul, prof. dr. Gunter Kloppel (Kiel), una din vocile cele mai autorizate în domeniu, timp de 14 ani preşedintele consiliului consultativ al ESP, ne-a sprijinit în structurarea grupului român de anatomopatologi sub egida diviziei române a IAP (International Academy of Pathology). Împreună cu dsa au fost prof. dr. Bernard Portmann, coautor al unuia din cele mai importante tratate de anatomie patologică a ficatului, şi prof. dr. Alberto Quaglia, ambii din Londra. A urmat patologia gastrointestinală, echipa de lectori fiind formată din prof. dr. Fatima Carneiro (Porto), actualmente preşedinta ESP, prof. dr Fredrik Bosman (Lausanne), preşedinte ESP în 2008, prof. dr. Arzu Enzari (Ankara), preşedintele grupului de lucru de patologia tractului digestiv din ESP, şi prof. dr. Karel Geboes (Leuven). În 2009, cursul a urmărit patologia tractului genital feminin şi a fost coordonat de prof. dr. Michael Wells (Sheffield), care era în acel an preşedintele ESP. Ediţia de anul trecut a încheiat ciclul educaţional cu patologia aparatului genital masculin şi a tractului urinar, în care am beneficiat de prezenţa prof. dr. Rodolfo Montironi (Ancona), prof. dr. David Bostwik (SUA), prof. dr. Johnathan Epstein (SUA), prof. dr. Gregor Mickulitz (Innsbruck) şi prof. dr. Antonio Lopez Beltran (Cordoba), în prezent şeful grupului de lucru de patologie urogenitală al ESP.

Propuneri pentru dezvoltare

   Ca reprezentant al României în consiliul consultativ ESP, am participat la discuţii în acest for, precum şi la comitetul educaţional al Societăţii Europene de Patologie, în ceea ce priveşte menţinerea structurii sistemului de cursuri EScoP, aşa cum a fost gândită de profesorul Bussolati. Intenţia noastră, la Craiova, este ca, începând din acest an, să demarăm un ciclu de cursuri de cinci ani, cu două module pe an, în ideea de a acoperi toate capitolele mari de patologie; astfel am pune la dispoziţia celor interesaţi mijloacele de actualizare a cunoştinţelor în domeniu la fiecare cinci ani de reacreditare la Colegiul Medicilor din România. Recent, am primit o scrisoare de la profesorul Ho-keung Ng (Hong Kong), preşedintele comitetului educaţional al Academiei Internaţionale de Patologie, prin care sunt întrebat, în calitate de secretar al diviziunii române a IAP, dacă avem nevoie de sprijin, chiar financiar, pentru a organiza în ţara noastră manifestări cu caracter educaţional. IAP încurajează şi sprijină diviziile sale pentru întărirea sistemului educaţional în specialitate. Recent, la congresul european, la Helsinki, prof. dr. George Kontogeorgos, vicepreşedinte pentru Europa al IAP, m-a asigurat că avem tot suportul, logistic şi financiar, dar trebuie să prezentăm proiecte de activităţi. Sunt deja manifestări de acest fel organizate la noi: prof. dr. Gabriel Becheanu, de la Institutul Fundeni, organizează anual, în noiembrie, la Bucureşti, un curs de patologie gastrointestinală, cu lectori străini; prof. dr. Simona Stolnicu, la Cluj-Napoca, are un curs de patologie a tractului genital feminin şi a sânului; prof. dr. Alice Dema, la Timişoara, a organizat workshopuri internaţionale. Cred că este important să dezvoltăm aceste proiecte educaţionale, fie că ele se desfăşoară sub egida ESP, fie sub cea a IAP, sunt de un real folos specialiştilor din ţara noastră şi nu numai.

E nevoie de implicare   Preocuparea noastră este să avem un standard profesional cât mai ridicat, pentru că trebuie să ajutăm pacienţii, iar menţinerea la acest standard înseamnă conectare la informaţii, dar şi la structuri profesionale. Împreună reuşim mult mai bine să rezolvăm aceste deziderate. Conectarea implică şi un mic efort financiar – cotizaţiile către structurile organizate, Societatea Europeană de Patologie, Academia Internaţională de Patologie. Un site nu mai e în ziua de azi un lux, ci o necesitate, o platformă viabilă de comunicare, în care găseşti rapid informaţiile care te interesează, dar asta costă. Pe www.escopumfcv.ro sunt prezentate toate cursurile desfăşurate la Craiova, era normal să avem aşa ceva, ca să putem fi cunoscuţi, accesaţi, cursanţii din orice parte a Europei să se poată înscrie simplu, să ţină legătura cu noi. Există şi site-ul diviziunii române a IAP – www.rompath-iap.ro. Subliniez, e nevoie de eforturi în direcţia creşterii calităţii actului profesional, prin asigurarea accesului la documentare şi informaţie actualizată, din surse recunoscute pe plan internaţional. Educaţia medicală continuă este un pas, dar mai sunt necesari şi alţii…