Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Limite nu doar terapeutice

     Lisa Rosenbaum e medic cardiolog în Boston. Iar Michael Davidson a fost chirurg cardiac în același oraș. A operat pacienți, dintre cei mai complicați, și și-a dedicat întreaga carieră îngrijirii lor. Până în ziua de 11 ianuarie 2015, la ora 11, când a fost împușcat mortal de fiul unei paciente care fusese operată de el pentru o afecțiune valvulară. La luni de zile după intervenția chirurgicală, pacienta a decedat în urma unor complicații, pe fondul unei insuficiențe respiratorii cronice și a medicației anticoagulante. „El a fost chirurgul mamei, poate nu el a prescris medicamentele ei, dar fără discuție a fost de acord cu tratamentul.“ Această frază stă la baza explicației tragicului eveniment.
     Nu am datele necesare pentru a evalua situația în România (și nici în Israel!), dar, în SUA, erorile medicale provoacă decesul a până la 100.000 de pacienți în fiecare an. Publicul e conștient de această realitate, prezentată și accentuată cu fiecare ocazie de media. Erorile medicale apar în imensa majoritate a cazurilor din cauze independente de bunele intenții ale echipei medicale. Supradozaje relative, efecte secundare cunoscute și nedorite, incompatibilități farmacologice, infecții intraspitalicești, iată doar o scurtă listă a explicațiilor deceselor incluse în categoria „erori medicale“.
     Minoritatea cazurilor în care echipa medicală poate fi învinuită de neglijență include printre cauze nu doar factorul uman (de exemplu, părăsirea pacientului anesteziat, lăsat nesupravegheat chiar și câteva minute), ci și nerespectarea unui algoritm care trebuie să rezolve o problemă medicală extrem de urgentă sau administrarea unui medicament la care pacientul are o alergie cunoscută. Ignoranța și neglijența medicului stau la baza unui număr infim de complicații serioase, dar publicul de astăzi nu mai e de acord că șansele de vindecare ale unui pacient grav sunt limitate nu de incapacitatea medicului de a-i rezolva problemele medicale sau de neglijența acestuia, ci de însăși natura bolii în sine. Activitatea tribunalelor în lumea civilizată e dominată de reclamațiile aduse echipelor medicale și instituțiilor spitalicești, uneori ca o răzbunare a pacientului pentru un tratament nereușit, dar de multe ori (de cele mai multe ori!) pentru obținerea unei compensații materiale, justificate sau nu.
     Violența împotriva echipei medicale face însă parte dintr-o complet altă categorie de reacții provocate de un eșec medical. Un studiu din perioada 2000–2011 indică 154 de atacuri cu arme de foc împotriva personalului medical din spitalele americane, victimele fiind medici și asistente medicale, dar și alt personal spitalicesc. Majoritatea acestor grave atacuri s-a petrecut la camera de gardă. Devenite adevărate departamente de medicină de urgență, camerele de gardă concentrează cazurile cele mai grave, unele ajunse la spital fără nicio șansă de ameliorare, altele deteriorate înainte ca echipa medicală să poată interveni. În cele mai multe servicii de urgență, pacientul e nevoit să aștepte ore în șir până la începerea tratamentului, iar această permanentă întârziere devine un grav motiv de frustrare atât pentru pacient, cât mai ales pentru aparținători, dornici să asigure pacientului îngrijirea necesară în cel mai scurt timp posibil.
     Nemulțumirea pacientului e o realitate a zilelor noastre. Nu o dată am scris despre ușurința cu care publicul laic ajunge la informațiile necesare privitoare la maladii și tratamentul lor. De foarte multe ori, informația de pe internet nu include date statistice cu privire la șansele de reușită ale intervenției terapeutice, ceea ce conferă publicului o falsă senzație de siguranță: aceasta este maladia, acesta e tratamentul, deci, odată aplicat, el nu poate oferi decât rezultate pozitive!
     Expresia „acesta e maximul pe care vi-l pot oferi“ nu e acceptată cu ușurință, iar ideea de o a doua opinie predomină în mai toate cazurile în care situația pacientului nu e simplă. A doua opinie, perfect justificată etic și profesional, este, de fapt, o sabie cu două tăișuri. Dacă opinia celor doi specialiști e mai mult sau mai puțin identică, decizia pacientului e ușor de luat și lucrurile se lămuresc relativ rapid. Dacă însă cele două (de multe ori trei!) opinii sunt contradictorii, pacientul devine confuz, pierde timp până la luarea unei hotărâri, iar tratamentul începe cu întârziere. Iată cum se dezlănțuie „lanțul slăbiciunilor“, care adesea are ca rezultat nemulțumirea pacientului sau/și a familiei, iar de aici până la actul de violență nu mai e decât un pas.
     Semnatarul acestor rânduri a fost atacat, în urmă cu ani, de familia unui pacient, care, odată ameliorată situația sa medicală, a fost transferat de la terapie intensivă în clinica de medicină internă, pentru a face loc unui alt bolnav, mult mai grav, și a cărui soartă depindea eminamente de terapia oferită în secția pe care o conduceam. Realitatea confirmă acea senzație pe care o avem cu toții, după care e foarte greu (dacă nu imposibil) să convingi un pacient sau familia sa de existența unor alte persoane aflate în situații mult mai grave. Cu alte cuvinte, publicul nu acceptă ideea de prioritate, principiul care ne conduce în mai tot ce facem. În ochii publicului, în materie de salvare a unei vieți omenești, singura logică acceptată e cea care vine în favoarea pacientului respectiv și ea nu trebuie să țină cont de nimic altceva, nici de limitele tratamentului medical, nici de existența unor altor suferințe și probleme nu mai puțin grave.
     Oare există un remediu pentru a schimba situația existentă? Oare se poate vorbi de o atitudine care să prevină următorul caz „Michael Davidson“? Pentru a ieși din impas, se poate apela la educație. E nevoie de educarea publicului, de explicarea posibilităților și a limitelor medicinii moderne, de a aduce la cunoștința marelui public faptul că resursele financiare, logistice și umane puse la dispoziția medicinii sunt limitate. Dar a ne limita la educație, oricât de corect ar fi, înseamnă a reduce șansele de reușită. În spatele fiecărui nume și număr se află un om îngrijorat, speriat sau chiar panicat de propria sa situație. Iar alături de el se află familia, cercul intim, nu mai puțin îngrijorat și panicat. Panica nu face casă bună cu logica. A apela la logica pacientului sau a familiei sale înainte de a încerca reducerea gradului de îngrijorare este rețeta perfectă pentru a eșua.
     Așa cum explică Lisa Rosenbaum, devenim de multe ori conștienți de limitele posibilităților noastre, dar e nevoie de artă și de o mare doză de experiență, profesională și de viață, pentru a aduce la cunoștința celui implicat existența limitei terapeutice. Aici nu mai e vorba de educația publicului, a pacienților și a aparținătorilor, ci de propria noastră educație. Fără această importantă schimbare de atitudine din partea noastră, fiecare dintre noi poate deveni oricând un nou Michael Davidson.
 
 
„Dintotdeauna, noi, medicii, am fost de acord cu ideea că facem tot ce e posibil (pentru pacient), dar, în același timp, am fost conștienți de momentele în care nimic nu se mai poate face. Întotdeauna am tins spre a face lucrurile cât mai bine, dar, din păcate, uneori eșuăm. De aceea, se pare că, într-un fel sau altul, încrederea publicului în intențiile noastre pozitive a devenit mai puțin evidentă.“ (Lisa Rosenbaum, în New England Journal of Medicine, 2015)
 

 

 


Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.