Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Medicina osteopatică

Viața Medicală
Dr. Martin S. MARTIN marţi, 9 decembrie 2014
   Pentru un nou venit în medicina americană este o surpriză să afle că, în aceeaşi instituţie medicală sau în acelaşi grup profesional, sunt două feluri de medici: doctorii în medicină (MD) şi doctorii în medicină osteopatică (DO). Aceeaşi nedumerire o încearcă şi mulţi bolnavi, mai ales din statele unde medicina osteopatică a pătruns mai de curând. În prezent, în Statele Unite, osteopatia este recunoscută ca o ramură a medicinii, absolvenţii facultăţilor de profil se numesc doctor osteopatic în medicină, profesiunea este recunoscută în toate cele cincizeci de state şi nu există nicio limitare a acestor medici în a intra în programele clasice de educaţie postuniversitară sau a deveni ei înşişi membri ai echipelor de învăţământ medical universitar.
    Istoria acestei forme de practică medicală începe cu dr. Andrew Taylor Still (1828–1917), personaj colo­rat al epocii sale, medic, chirurg, inventator, politician şi membru al congresului din statul Kansas, înfocat luptător împotriva sclaviei şi educator. La vremea când Still practica medicina, bolile erau puţin înţelese, gama medicamentelor era limitată la camfor, ulei de ricin, opium şi derivate, alcool şi câteva extracte de plante, la care se adăuga practica „lăsării de sânge“. Interven­ţiile chirurgicale, cu tehnici imperfecte şi grevate de lipsa asepsiei, produceau mai multe victime decât vindecări. Profund decepţio­nat de re­zultatele medicinii din epoca sa, Still a emis principiile noii sale medicini (organismul este un tot, capabil de autoreglare, auto­vinde­care şi menţinere a sănă­tăţii; structurile şi funcţiile corpului sunt corelate; acţionând prin manevre asupra sistemului musculo-scheletic, se poate obţine vindecarea afecţiunilor din mai multe organe) şi a inaugurat prima şcoală de osteopatie în statul Missouri. Absolvenţii acestei şcoli au fost numiţi „osteopaţi“ şi, pentru multă vreme, ei au fost priviţi cu scepticism de medicii tradiţionali, care i-au izolat. În varianta lor de tratament intra practica manipulărilor corpului (acţionând asupra structurilor, poţi induce modificări ale funcţiilor), care ar stimula mecanismele interne de vindecare, şi folosire – cu parcimonie – a remediilor farmacologice.
   Şcolile de osteopaţi s-au înmulţit. Reprezentanţii lor au ţinut seama de marile progrese pe care le-a făcut medicina clasică în secolul XX, mai ales în a doua jumătate a acestuia. Ei au introdus studiul noilor discipline, iar după 1950 au sincronizat învăţământul lor medical cu tot ce se realizase în medicina tradiţională. Titlul de osteopat a fost schimbat cu cel de doctor osteopat în medicină şi specialitatea a fost recunoscută în primele state americane. După 1970, procesul a continuat cu repeziciune şi cele două şcoli de medicină au devenit egale, doctorii osteopaţi având în plus şi tehnica manipulativă de vindecare.
   Pentru a sublinia cât de neprietenos era privită noua medicină la începuturile sale, Mark Twain, un mare susţinător al ei, a lansat butada: „Când întrebi un doctor ce părere are despre osteopatie, este ca şi când i-ai cere Satanei informaţii despre creştinism“.
   Medicina osteopatică a asimilat toate metodele de tratament, inclusiv cele chirurgicale, a introdus toate tehnicile de terapie intensivă şi foloseşte, la fel ca medicii tradiţionali, medicina preventivă, cea curativă şi cea de recuperare. În prezent, sunt 35 de facultăţi de medicină osteopatică şi ele produc aproape 3.000 de absolvenţi pe an. Criza de medici, ameninţarea ca deficitul să se mărească în anii următori şi factorul de profit din învăţământul medical au accelerat lucrurile: cinci noi facultăţi de medicină osteopatică se vor deschide anul viitor şi se aşteaptă ca numărul total de absolvenţi să ajungă la 5.000 în 2015. Funcţionarea şi nivelul de pregătire din facultăţile osteopatice, ca şi din programele lor de învăţământ postuniversitar, sunt îndrumate şi controlate de organisme naţionale, coordonate cu echivalentele lor din medicina clasică. Prin toate acestea, medicina osteopatică americană nu mai poate fi privită ca o medicină alternativă, ci ca o ramură a practicii medicale unanim acceptată, cu un specific istoric şi o componentă suplimentară: practica manipulativă în scop terapeutic.
   Varianta osteopatică a medicinii americane are o reţea naţională de medici, propriile societăţi ştiinţifice de toate profilurile, un sistem de învăţământ şi foruri de conducere proprii. Toate realizate în 122 de ani de existenţă.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.