Produsele organice – de la alimente la
produse de îngrijire a pielii, „preparate în casă“, la ţigări – sunt în mare
vogă astăzi, piaţa mondială de alimente organice atingând o cifră de încasări
anuale de peste 60 de miliarde de dolari. Punctele de vedere ale adepţilor
produselor organice par să fie împărtăşite de Comisia Europeană, a cărei opinie
oficială privind agricultura şi alimentele organice este „ceea ce este bun
pentru natură este bun şi pentru om“. Însă niciuna dintre aceste două poziţii
nu se bazează pe dovezi convingătoare.
O metaanaliză publicată în Annals of Internal Medicine în 2012, cu
date din 240 de studii clinice, a concluzionat că fructele şi legumele organice
nu erau, în medie, mai nutritive decât corespondentele lor convenţionale mai
ieftine şi că nici nu prezentau un risc mai scăzut de a fi contaminate de
bacterii patogene, precum E. coli sauSalmonella – un rezultat care i-a
surprins până şi pe cercetători. „Atunci când am lansat acest proiect – remarcă
Dena Bravata, unul dintre cercetători – ne-am gândit că vor apărea argumente
care să susţină superioritatea produselor organice faţă de alimentele convenţionale.“
Mulţi oameni cumpără alimente organice pentru a evita expunerea la niveluri
nocive de pesticide. Însă acest raţionament nu stă în picioare. Deşi fructele şi
legumele neorganice prezentau o cantitate de pesticide reziduale mai mare, în
peste 99% din cazuri nivelurile nu depăşeau pragurile de siguranţă fixe,
stabilite de organismele de reglementare.
În plus, marea majoritate a pesticidelor găsite
pe produsele agricole se regăsesc „în mod natural“ în regimurile alimentare ale
oamenilor, atât prin intermediul alimentelor convenţionale, cât şi prin cel al
alimentelor organice. Biochimistul Bruce Ames şi colegii săi au descoperit că
„99,99% din ponderea pesticidelor din regimul alimentar al americanilor rezidă
în substanţe chimice pe care plantele le produc pentru a se apăra. Doar 52 de
pesticide naturale au fost testate în cadrul studiilor asupra cancerului
rezultat în urma ingerării de cantităţi mari de către animale, şi aproximativ
jumătate (27) sunt substanţe cancerigene pentru rozătoare; aceste 27 se găsesc
în multe alimente obişnuite“ (Proc. Nad.
Acad. Sci. USA, 1990). În concluzie, substanţele chimice naturale au aceleaşi
şanse de a genera rezultate pozitive în cursul studiilor privind cancerul la
animale ca şi versiunile lor sintetice şi „în cazul cantităţii reduse, aşa cum
sunt majoritatea expunerilor umane, riscurile comparative ale pesticidelor
reziduale sintetice sunt nesemnificative“. Cu alte cuvinte, consumatorii care
cumpără alimente organice scumpe pentru a evita expunerea la pesticide îşi concentrează
astfel atenţia asupra a doar 0,01% din pesticidele care ajung în organismul
lor.
În mod ironic, atât în Europa, cât şi în
America de Nord, denumirea de „organic“ este, în sine, o formulare birocratică
sintetică – ce nu prea are sens. Interzice utilizarea de pesticide chimice
sintetice, cu unele excepţii pragmatice. De exemplu, politica UE menţionează că
„regulile de flexibilitate anticipată“ pot compensa „diferenţele climatice,
culturale sau structurale locale“. Atunci când alternativele adecvate lipsesc,
unele substanţe chimice sintetice (strict enumerate) sunt permise. În mod asemănător,
în Statele Unite, există o lungă listă a excepţiilor specifice de la interdicţii.
Însă, majoritatea pesticidelor „naturale“ – precum şi reziduurile animaliere
încărcate de agenţi patogeni, utilizate ca îngrăşământ – sunt permise.
Un alt raţionament care ar încuraja cumpărarea
de alimente organice este acela că se presupune că ar fi o acţiune benefică
pentru mediul natural. Însă, în realitate, productivitatea scăzută a
agriculturii organice – în mod obişnuit, cu 20 până la 50% sub productivitatea
agriculturii convenţionale – impune diverse presiuni asupra terenului agricol şi
măreşte substanţial consumul de apă. Conform unei metaanalize britanice recente(Journal of Environmental Management,
2012), emisiile de amoniac, scurgerile de azot şi emisiile de oxid de azot
pentru o unitate de producţie erau mai ridicate în cazul sistemelor organice
decât în cazul agriculturii convenţionale, la fel ca gradul de utilizare a
terenului şi potenţialul de eutrofizare – reacţiile adverse ale ecosistemului
la îmbogăţirea cu materii organice şi cu substanţe nutritive, în special nitraţi
şi fosfaţi – şi acidificare.
O anomalie a definirii „organicului“ constă
în faptul că denumirea nu se concentrează, de fapt, asupra calităţii, compoziţiei
sau siguranţei alimentelor. Cuprinde, mai degrabă, un set de practici şi
proceduri acceptabile pe care un fermier intenţionează
să le aplice sau urmeze. De exemplu, pesticidele sintetice sau polenul
provenite din plantele modificate genetic, ce ajung dintr-un câmp adiacent pe o
cultură organică, nu afectează starea culturii. Regulile UE sunt clare, menţionând
că alimentele pot fi etichetate ca organice cât timp „ingredientele care conţin
organisme modificate genetic au pătruns în produse neintenţionat“ şi reprezintă
mai puţin de 0,9% din conţinutul acestora.
În final, mulţi dintre cei care se lasă
ispitiţi de farmecul agriculturii organice ignoră consecinţele umane ale
acesteia. Fermierul american Blake Hurst avertizează: „Buruienile continuă să
crească chiar şi în cazul policulturilor obţinute prin metode holistice de
cultivare şi, în lipsa pesticidelor, smulsul cu mâna al acestora este singura
modalitate de a proteja o recoltă“. Iar extenuanta sarcină de a smulge manual
buruienile le revine, adesea, femeilor şi copiilor.
Desigur, produsele organice ar trebui să
poată fi cumpărate de aceia care simt că trebuie să le aibă şi care şi le pot
permite. Însă purul adevăr este că achiziţia de produse neorganice este mult
mai economicoasă, mai umană şi mai responsabilă faţă de mediu.
© Project Syndicate, 2013. www.project-syndicate.org
Traducere din limba
engleză de Sorana Graziella Cornea
|
 Henry
I. Miller,
membru al Catedrei de filozofie ştiinţifică şi politici publice de la Hoover
Institution (Stanford, California), a fost directorul fondator al
Departamentului de biotehnologie din cadrul FDA (Administraţia Alimentelor şi
Medicamentelor din SUA).
|
