După ce tehnologia a pătruns tot mai mult în viețile noastre,
știința pare pregătită să facă pasul de la divertisment la aplicații cu adevărat
utile pentru sănătate. Sigur, ceasurile conectate la telefonul mobil, capabile
să numere pașii purtătorului, să afle pulsul, să monitorizeze somnul sau chiar
să măsoare intensitatea radiației solare, au intrat de mult în uz (pentru
tehnologie, câțiva ani înseamnă deja epoci diferite), dar nu au reușit încă să
treacă din categoria „gadgeturi“ în cea a dispozitivelor indispensabile sau
măcar cu adevărat utile pentru monitorizarea sănătății. Un articol1
publicat miercurea aceasta în Nature pare însă să schimbe substanțial
regulile jocului.
Un grup de la Universitatea Berkeley (California) a dezvoltat o
rețea de senzori care permite analiza non-invazivă complexă și simultană a
transpirației, fără a mai fi nevoie de vreo analiză externă. Mai mult, această
rețea integrată poate fi montată pe o simplă brățară „inteligentă“ (fig. 1),
permițând astfel monitorizarea simultană a mai multor biomarkeri, în timp real,
cu evaluarea stării fiziologice a purtătorului. Rețeaua prezentată permite
determinarea simultană a valorilor unor metaboliți (glucoză și lactat) și a
unor electroliți (ionii de sodiu și de potasiu), precum și a temperaturii
pielii (utilizate pentru calibrarea răspunsului senzorilor).
Pentru a realiza un astfel de dispozitiv, cercetătorii au
utilizat senzori plastici pentru interfața cu pielea, conectați la circuite
integrate în silicon, pe o placă flexibilă, care să permită procesarea
semnalelor complexe. Odată cu adoptarea unor astfel de tehnologii în produsele
destinate publicului larg, este de așteptat ca principalii beneficiari ai
noilor gadgeturi să fie în primul rând sportivii, de performanță sau amatori,
dar nu este exclus ca adaptarea unor senzori să permită, de pildă, dozarea unor
metaboliți și, indirect, monitorizarea realizării unor concentrații terapeutice
ale unui medicament sau chiar urmărirea complianței pacientului la tratament.
În ce constă bărbăția?
O întrebare ușor deconcertantă, dar chiar așa: cum definim sexul
masculin? Prin prezența organelor sexuale? Dar acestea pot fi retușate
chirurgical. Caracteristicile sexuale secundare? Cu hormonii potriviți, orice
se poate schimba. Atunci? Sigur, veți spune, să ne uităm la bagajul genetic:
sexul masculin e condiționat de prezența cromozomului Y. Până la urmă,
folclorul paraștiințific vorbește chiar de „supermasculi“, cu unul (sau mai
mulți) extracromozomi Y. Și totuși, un studiu2 apărut astăzi în Science
ne forțează să găsim definiții mai bune.
După ce, în 2014, comunica3 succesul reproducerii
asistate la șoareci la care au fost inactivate toate genele de pe cromozomul Y
cu excepția a două dintre ele – Sry (determinantă pentru testicule) și Eif2s3y
(factorul de proliferare spermatogonic) –, un grup de la Universitatea din
Hawaii revine cu date și mai interesante în privința importanței cromozomului Y
pentru determinarea sexului. Astfel, ei au eliminat cu totul cromozomul Y, iar
cele două gene importante pentru definirea sexului masculin au fost înlocuite
cu Sox9, o țintă activată de Sry, respectiv Eif2s3x, omolog
al Eif2s3y, adăugată pe cromozomul X. Rezultatul? La șoareci cu
cromozomi sexuali XO și cu cele două gene înlocuite, masculii prezentau
testicule mici, dar cu spermatogeneză prezentă, cu gameți funcționali în
fertilizarea asistată, după fecundare și implantarea embrionului rezultând
urmași (fig. 2).
Rezultatele pun sub semnul întrebării definiții pe care le
credeam de neclintit și deschid o dezbatere mai mult filozofică decât
științifică asupra felului în care înțelegem cu adevărat determinantele
sexului.
Ca o reclamă la detergenți
Scriam, în urmă cu două săptămâni, despre o cercetare4
surprinzătoare, publicată în NEJM, realizată în Uganda de o doctorandă
de la Institutul Karolinska, privind utilizarea unei plase „de țânțari“ pentru
cura chirurgicală a herniei, cu eficacitate și siguranță similare utilizării
unei plase comerciale. Am găsit, miercurea aceasta (27 ianuarie), o analiză5
interesantă, publicată în JAMA Surgery, care nu face decât să confirme
ideea deja desprinsă din studiul suedez, anume că un tratament nu este neapărat
mai bun dacă este mult mai scump. O idee pe cât de simplă, pe atât de ocolită
de sistemele de sănătate moderne, în care tocmai costul unei proceduri pare să
o facă pe aceasta mai dezirabilă pentru pacient, pentru medic, pentru
industrie, cu toate că lipsesc datele care să indice o superioritate a
eficienței sau a siguranței.
În JAMA Surgery, autorii și-au propus să evalueze
beneficiul clinic al utilizării de bioproteze în locul plaselor din polimer
(plastic), pentru cura chirurgicală a herniei. Producătorii de asemenea
materiale active biologic își promovează intensiv produsele, un exemplu
identificat în articol fiind al unei companii care a înregistrat în 2011 un
profit de patru sute de milioane de dolari din comercializarea acestor
biomateriale. Cumva explicabil, dacă ținem seama că, în medie, biomaterialele
utilizate de chirurgi sunt de circa 3,5 ori mai scumpe decât materialele
sintetice, dar diferențele de preț pot ajunge și până la de opt ori. Căutând în
literatura de specialitate și în evidențele agenției de reglementare din SUA,
autorii cercetării au observat – cu o singură excepție – că toate
biomaterialele au fost aprobate pentru utilizare în urma unor studii de
non-inferioritate față de materialele sintetice, pe loturi mici de pacienți
adesea provenind dintr-un singur centru. Realitatea este că niciunul dintre
studiile cu bioproteze nu a demonstrat superioritatea acestora față de plasele
sintetice.
Rostul cercetării nu este numai acela de a arăta că unele
cheltuieli importante din sistemul de sănătate pot fi greu de justificat
medical, ci și că reglementările diferite pentru medicamente (care trebuie să
treacă prin studii clinice riguroase înainte de a fi aprobate) și dispozitive
medicale (care pot fi aprobate, în SUA, prin demonstrarea similarității cu
dispozitive utilizate clinic înainte de 28 mai 1976) nu sunt neapărat în
beneficiul pacienților.
Un comentariu6 publicat simultan cu analiza de mai
sus susține că problema poate fi rezolvată prin pregătirea chirurgilor pentru a
înțelege și interpreta datele existente pentru dispozitivele medicale. Un
echilibru, care să nu elimine inovația, ar putea fi obținut prin crearea de
registre ale pacienților, care să asigure urmărirea pe termen lung a eficienței
clinice și a siguranței diverselor opțiuni terapeutice existente. Până atunci
însă, cel puțin în cazul curei chirurgicale a herniei, dovezile existente arată
că produsul ieftin este și cel mai bun. Exact ca o reclamă la detergenți.
Biogeografie microscopică
Cel mai nou trend în cercetările privind microbiomul uman
este biogeografia microscopică. Adică nu e suficient să știm, de pildă, ce
specii microbiene sunt cuprinse într-o comunitate precum intestinul uman sau ce
gene specifice exprimă respectivele bacterii, ci și organizarea spațială
complexă a acestora. Aceasta este propunerea pe care o face un studiu7
publicat recent în Proceedings of the National Academy of Sciences of the
United States of America. Autorii demonstrează conceptul prin analiza
biogeografică a plăcii dentare supragingivale, la nivelul căreia descriu un
adevărat „consorțiu“ multigenic, foarte bine structurat (fig. 3).
Dimensiunea acestui consorțiu microbian variază de la câteva zeci la câteva
sute de micrometri, cu așezare spațială specifică fiecărei specii. De exemplu,
anaerobii tind să se găsească la interiorul consorțiului, în vreme ce aerobii
sau bacteriile facultativ aerobe se situează la periferie, iar consumatorii și
producătorii unor anumiți metaboliți (precum lactatul) au tendința de a se
învecina.
Notă autor:
1. Gao W et al. Fully integrated wearable sensor
arrays for multiplexed in situ perspiration analysis. Nature. 2016 Jan 27
2. Yamauchi Y et al. Two genes substitute for the mouse Y chromosome for spermatogenesis and reproduction. Science. 2016 Jan 29;351(6272):514-6
3. Yamauchi Y et al. Two Y genes can replace the entire Y chromosome for assisted reproduction in the mouse. Science. 2014 Jan 3;343(6166):69-72
4. Löfgren J et al. A randomized trial of low-cost
mesh in groin hernia repair. N Engl J Med. 2016 Jan 14;374(2):146-53
5. Huerta S et al. Biological mesh implants for abdominal hernia repair. US Food and Drug Administration approval process and systematic review of its efficacy. JAMA Surgery. 2016 Jan 27
6. Poulose BK et al. Balancing innovation and value of biological meshes in hernia. Who is in charge?
JAMA Surgery. 2016 Jan 27
7. Mark Welch JL et al. Biogeography of a human oral microbiome at the micron scale. Proc Natl Acad Sci U S A. 2016 Jan 25
Abonează-te la Viața Medicală!
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
