Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Noutăţi în cercetare

Viața Medicală
Dr. A. M. miercuri, 24 iulie 2013

Cutia virală a Pandorei

  Acum exact un deceniu, un grup din Marsilia reuşea să uimească întreaga lume comunicând descoperirea unui „virus gigant“1, care avea să extindă dimensiunile maxime ale virusurilor la peste 0,7 micrometri, dar şi complexitatea genomică a acestora (peste 1.000 de gene). După zece ani de la descrierea Mimivirusului, acelaşi grup francez continuă să uimească lumea ştiinţifică: tot la amibe din sedimente acvatice, au fost identificate două noi virusuri gigante, de data aceasta uriaşe chiar şi în comparaţie cu unele bacterii. Raportul2 este publicat în numărul de astăzi (19 iulie) al revistei Science. Cele două virusuri au dimensiuni de circa un micrometru (de trei ori mai mult decât bacteriile din genul Mycoplasma, de exemplu) şi genomuri de 2,5, respectiv 1,9 megabaze. Particulele virale sunt vizibile nu doar la microscopul electronic (v. figura), ci şi la cel optic. Pandoravirus salinus (descoperit în Chile) şi Pandoravirus dulcis (Australia), cum au fost denumite cele două noi megavirusuri, nu pot fi încadrate în niciuna din familiile de virusuri cunoscute şi, mai mult, originea lor filogenetică este incertă. Numele propus de grupul din Marsilia reflectă, de altfel, surprizele pe care studiul noilor virusuri este aşteptat să le aducă.

Microscopie electronică: celulă de Acanthamoeba cu particule de Pandoravirus (stânga); particulă de Pandoravirus (dreapta) (imagini: Chantal Abergel şi Jean-Michel Claverie)
Microscopie electronică: celulă de Acanthamoeba cu particule de Pandoravirus (stânga); particulă de Pandoravirus (dreapta)
(imagini: Chantal Abergel şi Jean-Michel Claverie)

Diagnostic cu bisturiul

  Science Translational Medicine a publicat miercurea aceasta un foarte interesant studiu3 realizat de o echipă maghiaro-britanică. Cercetarea a avut la bază aşa-numitul concept de „bisturiu inteligent“ (iKnife), adică rezultatul combinării unui bisturiu electric cu un dispozitiv de spectrometrie de masă prin ionizare evaporatoare rapidă (REIMS); mai simplu spus, este vorba de un sistem care analizează aproape imediat fumul degajat de contactul bisturiului electric cu ţesuturile, putând distinge ţesutul sănătos de cel malign. Iniţial, echipa a studiat ex vivo probele tisulare recoltate de la 302 pacienţi (1.624 de probe de ţesut malign, 1.309 de ţesut non-canceros), pe baza cărora a fost creat un algoritm de identificare spectrometrică a fumului degajat. În continuare, tehnologia a fost utilizată în sala de operaţie, la 91 de rezecţii, în scop diagnostic. Probele tisulare excizate au fost, desigur, supuse apoi şi examenului histopatologic. Rezultatele comunicate sunt uimitoare: nu doar concordanţa identificării ţesutului malign a fost de 100%, între iKnife şi examenul histopatologic, dar dispozitivul electro-spectrometric a putut stabili tipul histologic al tumorii maligne şi a discriminat între tumori primare şi metastaze. Dacă metoda confirmă în studii clinice mai ample, implicaţiile ar fi uriaşe. Întâi, pentru că stabilirea siguranţei oncologice a unei rezecţii curative ar fi infinit mai facilă cu dispozitivul respectiv, dar nu trebuie deloc neglijat nici avantajul de a stabili un diagnostic intraoperator cu sensibilitate şi specificitate similare examenului histopatologic (iKnife are nevoie de doar trei secunde şi 0,1 mm3 de ţesut pentru diagnostic).

Bacteriile cu care trăim

  Am scris, chiar de mai multe ori, în cadrul acestei rubrici, despre cele mai fierbinţi noutăţi privind microbiota intestinală şi modul în care bacteriile din noi ne influenţează viaţa. Iată că două studii interesante sunt publicate de reviste internaţionale de prestigiu săptămâna aceasta.
  Prima cercetare4 a fost publicată în Nature Communications, de un grup din Shanghai. Acesta a plecat de la asocierea dintre restricţia calorică şi prelungirea duratei de viaţă, dovedită anterior în diverse modele animale, încercând să identifice mecanismul acestei asocieri. Astfel, la şoareci, cercetătorii chinezi au putut observa că restricţia calorică de-a lungul întregii vieţi are ca efect modificarea structurală a microbiotei intestinale, favorizând dezvoltarea filotipurilor corelate pozitiv cu o viaţă mai lungă (precum Lactobacillus) şi reducându-le pe cele corelate negativ cu durata vieţii. Schimbările observate la nivelul florei intestinale au fost însoţite de niveluri serice semnificativ mai scăzute ale proteinei ce leagă lipopolizaharidele (LBP), considerat un marker al inflamaţiei. Autorii cred că efectul benefic s-ar produce printr-o reducere a încărcăturii antigenice intestinale.
  Cel de-al doilea studiu5 care ne-a atras atenţia apare astăzi în Science şi este publicat de un grup de la Harvard. Vizând modul în care bacteriile intestinale pot influenţa acţiunea unor medicamente, cercetarea a demonstrat cum o anumită actinobacterie, Eggerthella lenta, poate inactiva digoxina. Dar nu toate tulpinile acestei specii acţionează astfel, ci doar cele care conţin un anumit operon (grup de gene a căror expresie fenotipică este controlată de un operator) ce codifică un citocrom şi numai atunci când acest operon este activat de mediul bogat în arginină. Cu alte cuvinte, un medicament administrat pe termen lung poate brusc să fie inactivat, dacă anumite condiţii (care nu au legătură cu genomul pacientului tratat) sunt îndeplinite cumulativ. Cercetarea aceasta este în mod particular importantă, deoarece deschide o uşă către un alt univers, al interacţiunilor posibile dintre om şi microbiom, în anumite condiţii de mediu. Practic, într-o primă fază, odată cu secvenţierea genomului bacterian şi cu recunoaşterea unor secvenţe genice (precum operonul din studiul citat), vom avea surpriza să înţelegem de ce anumite medicamente sunt ineficiente la unii pacienţi. Într-o a doua fază, este de aşteptat să se încerce manipularea factorilor implicaţi – bacterii sau mediu, pentru ca, pe un termen mai lung, să poată fi concepute medicamente care să devină active numai în nişte condiţii foarte bine precizate. Primul pas a fost făcut.

Reverenţă soţilor Curie

  New England Journal of Medicine publică, în numărul său de săptămâna aceasta, rezultatele6 studiului clinic de fază 3 ALSYMPCA (Alpharadin in symptomatic prostate cancer patients), privind eficienţa şi siguranţa tratamentului cu radiu 223 comparat cu placebo, în plus faţă de tratamentul standard, la bărbaţii cu cancer de prostată rezistent la castrare şi cu metastaze osoase. Tratamentul cu 223Ra (administrat i.v., şase doze de 50 kBq/kgc, câte o injecţie la patru săptămâni) a crescut supravieţuirea (în medie, la 14 luni faţă de 11,2 luni, p = 0,002, la momentul intermediar; 14,9 luni vs. 11,3 luni, p < 0,001, la final). Tratamentul radioactiv s-a asociat cu rate scăzute de supresie medulară şi mai puţine reacţii adverse.
  Editorialul7 publicat în acelaşi număr al revistei face o reverenţă soţilor Pierre şi Marie Curie, cei care au descoperit radiul (226) în 1898. Autorii explică apoi beneficiile utilizării agenţilor radiofarmaceutici care emit radiaţie alfa, cu timp scurt de înjumătăţire, ce se pretează la administrarea intravenoasă. Fiolele cu 223Ra, protejate, pot fi uşor transportate, iar odată administrat, produsul se transformă rapid într-un compus stabil, care nu mai este periculos pentru personalul medical. Cei doi autori cred că logistica necesară administrării tratamentului radioactiv nu ar pune la mari eforturi centrele care dispun de personal instruit în terapia cu radionuclizi.
1. La Scola B, Audic S, Robert C, Jungang L, de Lamballerie X, Drancourt M, Birtles R, Claverie JM, Raoult D. A giant virus in amoebae. Science. 2003 Mar 28;299(5615):2033.

2. Pandoraviruses: amoeba viruses with genomes up to 2.5 Mb reaching that of parasitic eukaryotes. Philippe N, Legendre M, Doutre G, Couté Y, Poirot O, Lescot M, Arslan D, Seltzer V, Bertaux L, Bruley C, Garin J, Claverie JM, Abergel C. Science. 2013 Jul 19;341(6143):281-6

3. Intraoperative tissue identification using rapid evaporative ionization mass spectrometry.
Balog J, Sasi-Szabó L, Kinross J, Lewis MR, Muirhead LJ, Veselkov K, Mirnezami R, Dezsö B, Damjanovich L, Darzi A, Nicholson JK, Takáts Z. Sci Transl Med. 2013 Jul 17;5(194):194ra93

4. Zhang C, Li S, Yang L, Huang P, Li W, Wang S, Zhao G, Zhang M, Pang X, Yan Z, Liu Y, Zhao L. Structural modulation of gut microbiota in life-long calorie-restricted mice. Nat Commun.
2013 Jul 16;4:2163

5. Haiser HJ, Gootenberg DB, Chatman K, Sirasani G, Balskus EP, Turnbaugh PJ. Predicting and manipulating cardiac drug inactivation by the human gut bacterium Eggerthella lenta. Science. 2013 Jul 19;341(6143):295-8

6. Parker C, Nilsson S, Heinrich D, Helle SI, O’Sullivan JM, Fossa SD, Chodacki A, Wiechno P, Logue J, Seke M, Widmark A, Johannessen DC, Hoskin P, Bottomley D, James ND, Solberg A, Syndikus I, Kliment J, Wedel S, Boehmer S, Dall’Oglio M, Franzén L, Coleman R, Vogelzang NJ, O’Bryan-Tear CG, Staudacher K, Garcia-Vargas J, Shan M, Bruland OS, Sartor O, ALSYMPCA Investigators. Alpha emitter radium-223 and survival in metastatic prostate cancer.
N Engl J Med. 2013;369:213-23

7. Fighting prostate cancer with radium-223 — Not your madame’s isotope. Vapiwala N,
Glatstein E. N Engl J Med. 2013;369:276-8

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.