Acasă
Odiseea cardurilor: adevăr şi aparenţe
Dr. Rodica TĂNĂSESCU
luni, 2 septembrie 2013
Pornind de la un articol publicat recent de săptămânalul nostru, dr. Rodica Tănăsescu, preşedinta Societăţii Naţionale de Medicina Familiei, expune pe larg atitudinea medicilor pe care-i reprezintă faţă de problema cardurilor de sănătate.
Problema cardurilor de sănătate este un subiect
ultradezbătut de vreo trei ani în societatea noastră, cu multe argumentaţii pro
şi contra. Care este rostul cardurilor, ce probleme etice există, cum trebuie
implementată ideea, la ce folosesc. S-a consumat multă cerneală, s-au adus
argumente, s-au făcut dezbateri. Dar este îndoielnic dacă ele ne duc „în rândul
lumii“, cum crede dr. Marinela van den Heuvel-Olăroiu, autoarea articolului
„Odiseea cardurilor“ (apărut în „Viaţa medicală“ nr. 32 din 9 august 2013, pag.
12). Cardul este necesar, dar nu va rezolva nicidecum gravele probleme ale
sistemului medical românesc.
Cardul este un proiect în întârziere din cu
totul alte cauze decât distribuţia lui, cauze care ţin de bani, imprimerie, bucăţile
de plastic, cipuri... lucruri oricum străine nouă.
Din păcate, mai nou, în ciuda unor înţelegeri
ferme cu CNAS şi MS, se reiterează ideea că medicii de familie trebuie să-şi
ignore obligaţiile profesionale, să uite de nevoile medicale ale oamenilor şi să
se ocupe de distribuirea cardurilor şi de completarea tabelelor. Ideea
„economică“ şi facilă a CNAS ne miră mai puţin, căci în realitate Casa de
asigurări a uitat demult că trebuie să fie în slujba pacienţilor care îi
justifică existenţa şi să respecte medicii fără de care nu îşi poate onora
obligaţiile. Ideea distribuirii de către medicii de familie e veche, doar
conducerea CNAS care susţine acelaşi lucru diferă. Precizez că avem promisiunea
fermă a ministrului că nu vom fi puşi într-o asemenea situaţie şi că ne vom
putea ocupa de profesia noastră.
Este de mirare însă cum un medic din Olanda
(ţară cu o bună tradiţie a medicinii de familie) şi originar din România, care
a reprezentat la un moment dat Societatea Naţională de Medicina Familiei, poate
susţine ca medicii să distribuie carduri. Evident, în Olanda, ca în toate ţările
europene, nimeni nu a îndrăznit măcar să ceară aşa ceva medicilor de familie,
iar afirmaţia doamnei doctor cum că poate ar fi acceptat, dar nu „li s-a cerut“
este de-a dreptul ilară! Este ca şi cum ai cere arhitectului să facă
mortarul... Cum se poate afirma că „organizaţiile s-au arătat inflexibile“, că ar fi poate vorba „sau/şi
numai de bani“, că ar fi vorba de „iz electoral“? Domnia sa nu ştie probabil că
problema cardurilor este veche de trei ani, că s-a deschis un proces în instanţă
atunci şi că de ani buni avem acelaşi război, care se referă la respectarea
rolului profesiei medicului de familie şi la timpul necesar consultaţiilor.
Cum se poate afirma că organizaţiile sunt
„inflexibile“ când am acceptat şi chiar am îmbunătăţit reţeta electronică acum
un an şi mai bine? Nu înţeleg nici ameninţarea subtilă care spune că organizaţiile
medicilor de familie nu au luat în calcul „ce se va întâmpla dacă vor fi forţaţi
să distribuie cardurile după ce s-au opus vehement şi cum va evolua relaţia cu
Casa“? Noi nu suntem „inflexibili“, ci doar constanţi în efortul de a ne
proteja specialitatea!
Cum se poate afirma: „CNAS are dreptul să le
ceară medicilor acest lucru“?! Cine dă dreptul Casei să ne impună activităţi
care nu ţin de profesia noastră? Faptul că ei decid şi tot ei fac legile e
suficient? Poate că e greu de realizat de la distanţă evoluţia specialităţii şi
a organizaţiilor noastre.
Societatea Naţională de Medicina Familiei
este astăzi o construcţie complexă, cu 42 de filiale, cu peste 7.000 de membri.
SNMF are un Senat format din liderii celor 42 de asociaţii locale, cu 88 de
senatori. Prin reprezentanţii lor din Senatul SNMF, membrii fiecărei asociaţii
locale au transmis deciziile lor privind
refuzul distribuirii cardurilor. Există reguli organizaţionale clare, un
statut, un regulament de funcţionare, transparenţă (aceste documente, cât şi
derularea activităţii SNMF sunt permanent disponibile pe pagina de web a SNMF),
există strategii de creştere a rolului specialităţii de medicina familiei, de
creştere a imaginii profesioniştilor din medicina familiei. SNMF este astăzi
departe de firava SNMF pe care a părăsit-o doamna doctor acum mulţi ani. Acum
deciziile nu se mai iau de un singur om şi reprezintă mii de medici de familie.
Această Societate, prin acest Senat, împreună
cu Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie (FNPMF), dar şi în
asentimentul CMR, au decis în unanimitate că nu vom mai accepta niciun fel de
sarcini administrative sau birocratice suplimentare, că încercarea de a ne încărca
cu distribuirea cardurilor şi de a ne impune acoperirea costurilor necesare
cititoarelor de carduri şi mentenanţei lor este una grosolană de minimalizare a
rolului specialităţii noastre şi a nevoilor pacienţilor.
Adevărul trist este că de ani buni sistemul
medical românesc se zbate în sărăcia lucie pe care o ascunde sub preşul „nevoii
de eficientizare“. De ani buni se „elimină“ abuzuri, excese. Controlul
cheltuielilor, necesar de altfel, a devenit o scuză pentru nefinanţarea sănătăţii.
Cardul este un concept bun, dar un proiect
scump şi prost construit. Îl acceptăm ca şi concept, dar refuzăm să fim
curierii caselor de asigurări. Cum îşi permit să ne arunce nouă ineficienţa
lor? Cum îşi permit să ne ceară un lucru administrativ, nemedical, precum şi
suportarea unor costuri pentru cititoare (şi service-ul adecvat), pentru un
proiect care nu ne aparţine? De altfel, este şi ilegal ce ni se cere de către
CNAS. Cardul este un document de identificare. Un document de identificare nu poate
fi distribuit decât de emiţător, asemenea cărţii de identitate sau paşaportului.
Noi nu suntem angajaţii caselor de asigurări, cabinetele noastre sunt furnizori
privaţi de servicii medicale, în contract de prestări servicii medicale cu
casele de asigurări.
Cardul are rolul de a valida calitatea de
asigurat (desigur, acest lucru îl face mai simplu SIUI-ul) şi mai ales de a
valida realizarea serviciului medical sau farmaceutic în cabinete, în spitale,
în laboratoare, la farmacii etc. Acest rol de validare este important şi ne mirăm
că există atâta întârziere în aplicarea proiectului cardului, întârziere care
nu ţine în niciun caz de distribuţie. Am înţeles de la început nevoia cardului şi
o acceptăm, ea însă nu are nicio legătură cu calitatea actului medical, nu
aduce niciun avantaj direct nici pacienţilor, nici furnizorilor de servicii din
sistem. Cardul nu va aduce în niciun fel o creştere a calităţii actului
medical, după cum lipsa lui nu afectează în niciun fel capacitatea profesională
a medicului. Insinuarea colegei noastre că noi am putea afecta dreptul la
servicii medicale de calitate prin refuzul distribuirii cardului este
inacceptabilă. Pacienţii au nevoie de abilităţile noastre profesionale, de
timpul alocat consultaţiilor.
Încă din ianuarie 2011, organizaţiile
noastre au luat atitudine faţă de acest proiect rău construit şi mai ales faţă
de modalitatea de „rezolvare“ a problemelor de implementare a acestuia,
printr-o impunere abuzivă, agresivă la adresa noastră. Într-un proiect
important, vechi de trei ani, care a costat multe milioane de euro,
implementarea, utilizarea, distribuirea au fost omise de la finanţare,
gândindu-se că toate problemele se pot rezolva gratis (pentru CNAS) şi simplu
(tot pentru CNAS)... în cabinetele noastre. Cum ne-am putea ocupa de card? Prin
mai multe tabele, borderouri şi servicii de curierat între pacienţi şi casele
de asigurări. Din cele 15 minute pe care le putem acorda unui pacient, câte mai
rămân după ce îi explicăm necesitatea, cum se foloseşte, validăm, completăm
borderouri, cerem semnături, îl întrebăm dacă e de acord cu inscripţionarea
datelor medicale, verificăm corectitudinea datelor de identificare etc.?
Prin cele două organizaţii ale medicilor de
familie (FNPMF şi SNMF), participăm de trei ani la întâlniri, am solicitat şi
am obţinut dezbateri publice, am depus documente, am făcut propuneri, am
argumentat, am explicat, am sugerat soluţii. Am explicat că nu ne putem
transforma în funcţionari ai caselor de asigurări (cu care noi avem contracte
de furnizări de servicii medicale). Ne-am consultat cu avocaţii noştri. Am
intentat un proces în 2011, pierdut, dar încă nefinalizat. Nu pot reproduce
argumentaţiile CNAS la acea vreme, sunt tragicomice. La nevoie, vom merge să ne
căutăm dreptate pe la curţile Europei.
În toate demersurile noastre am precizat
clar, de la început, că suntem deschişi faţă de ideea informatizării sistemului
medical, că vom folosi cardurile, dar nu vom accepta activităţi administrative
legate de card sau cheltuieli pentru un proiect care aparţine CNAS şi MS. Poziţia
noastră este clară şi statornică de atâţia ani. Avem promisiunea ministrului sănătăţii
şi a reprezentanţilor conducerii CNAS că lucrurile se vor rezolva amiabil şi fără
implicarea noastră în distribuire sau în acoperirea costurilor. Orice altă
discuţie este de prisos.
