Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Prezentul, cu bune și cu rele

Viața Medicală
Prof. dr. Gabriel M. GURMAN luni, 28 noiembrie 2016
    Citatul alăturat conține o notă filozofică extrem de interesantă. Pe undeva, recunosc că mi-e rușine că niciodată până la „descoperirea” acestei fraze nu m-am gândit că (aproape) fiecare dintre noi ar trebui să găsească elemente de pură satisfacție în însăși ideea că trăiește și se bucură de o perioadă din evoluția omenirii fără discuție mai reușită decât cele anterioare. Nu-l cunosc pe Roni Porat sau, mai bine zis, n-am prea auzit de el. Știu doar că e compozitor și dirijor de orchestre simfonice și, în plus, conduce un curs de pregătire psihologică a oamenilor de artă. N-am citit nimic scris de el, dar fraza de la care am pornit dovedește capacitatea de a se ridica deasupra lucrurilor triviale și de a încerca să descrie realitatea contemporană folosind unelte intelectuale cât se poate de obiective. Pentru că numai așa se pot trage concluziile necesare pentru a înțelege ce se petrece în jurul nostru.
   În tinerețea mea, a făcut vâlvă un film american avându-l ca actor principal pe cunoscutul Sidney Poitier. Una din replicile sale mi-a rămas întipărită în memorie până în ziua de azi. Obligat fiind să se apere în fața propriului său părinte, care-l acuza de lipsă de interes și atenție pentru cei care l-au conceput și l-au crescut, Poitier îi aruncă tatălui în față: „Dă-te jos de pe umerii mei! Eu nu te-am obligat să mă naști. Nu m-ai întrebat dacă s-o faci sau nu, așa că nu văd ce obligație aș avea eu față de voi, părinții mei.”. Cruzimea care se desprinde din această scurtă replică nu ascunde însă purul adevăr pe care îl conține: am fost aduși pe lume fără să putem participa la luarea acestei decizii, crucială pentru fiecare din noi. Fără discuție, acest fapt nu poate anula obligația de a purta de grijă celor mai în vârstă și a oferi familiei tot ce ne stă în putință pentru a crea condiții de trai cât mai favorabile, dar această obligație elementară nu schimbă cu nimic realitatea.
    Ar trebui să fim recunoscători acestei sorți care ne permite să ne bucurăm de evoluția civilizației, a tehnologiei, a medicinii, trăind într-o atmosferă și o realitate care par superioare tuturor perioadelor istorice care le-au precedat. Scopul acestor rânduri nu e de a trece în revistă mai toate realizările umanității în ultimii zeci de ani, pentru a justifica cele enunțate mai sus, dar nu mă pot opri în a cugeta la câteva aspecte care par de necontestat. În primul rând, media de viață a crescut cu peste 30 de ani în ultimul secol. Nu numai medicina, dar poate ea în primul rând este responsabilă pentru acest salt uriaș. Metodele moderne de prevenire a bolilor, cum ar fi vaccinarea, igiena, accesul la elementele nutritive esențiale, îndemnul la exerciții fizice, lupta împotriva obezității, tabagismului și alcoolismului cronic reprezintă tot atâtea „arme” de care s-a folosit medicina ultimei jumătăți de secol pentru a prelungi viața.
    Dar nu numai aceste elemente ne fac să fim recunoscători faptului că trăim acum și nu, să zicem, în urmă cu numai câțiva zeci de ani. Statistica țărilor dezvoltate arată că bolile cardiovasculare au trecut pe locul al doilea pe lista cauzelor de mortalitate, după cancere. Se moare din ce în ce mai rar de infarct miocardic, pentru că măsurile de prevenire dau rezultate și pentru că intervenția rapidă împiedică într-o bună măsură apariția complicațiilor letale. Mereu mai multe tumori maligne se vindecă în prezent grație diagnosticării precoce și utilizării unor metode terapeutice noi și de succes. Numărul de transplanturi de organe vitale e în permanentă creștere și suntem doar la un „pas” (e drept, nu foarte mic) de a folosi organe artificiale pentru înlocuirea celor nefuncționale. Calitatea vieții e incomparabil mai bună decât acum câțiva ani. Defectele de auz și de văz se corectează cu succes, mobilitatea individului în vârstă e în permanentă creștere datorită înlocuirii de articulații, fizioterapiei și activității fizice aproape zilnice, și asta până la o vârstă înaintată.
   Oare mai e cazul să amintesc aici imensele progrese făcute în specialitatea mea, ATI, în care mai tot din ce foloseam în urmă cu o jumătate de secol – droguri și aparatură – e depășit? Mortalitatea intraspitalicească în marile centre universitare nu depășește 1% din cazurile internate, iar cea în secțiile de terapie intensivă scade pe măsură ce noi metode de susținere a organelor vitale devin apanajul activității terapeutice cotidiene. Am mai scris, dar simt nevoia de a mă repeta: în prezent, nu mai există nicio contraindicație absolută împotriva unui act chirurgical pe motiv că pacientul e într-o stare generală precară. Vârsta înaintată nu reprezintă un impediment pentru a trata chirurgical orice afecțiune care necesită intervenție. Mortalitatea perinatală, a mamei și a nou-născutului a scăzut în mod simțitor în ultimii zeci de ani și diagnosticul precoce al unor complicații deseori fatale (cum ar fi sarcina extrauterină) permite un tratament imediat și previne situații cu deznodământ nefericit.
    Aș putea continua la nesfârșit înșiruirea progreselor făcute de meseria noastră în aceste două sau trei ultime generații, dar fiecare cititor e în stare să completeze scurta listă de mai sus. Și, cu toate acestea, epoca în care trăim nu ne permite să răsuflăm ușurați, mulțumiți de ceea ce s-a întreprins până acum. Motivul e lipsa de progres în ceea ce privește mentalitatea umană. Și aici exemplele sunt nenumărate, dar mă voi mulțumi a aminti numai cele care mi se par pregnante. Umanitatea n-a găsit calea de oprire a războaielor și de rezolvare a conflictelor fără să fie nevoie de vărsare de sânge. Fundamentalismul extremist produce mult mai multe victime decât numărul vieților omenești pe care medicina modernă le poate salva. Homo homini lupus – omul poate de­veni oricând fiară pentru semenii lui. E drept, societatea modernă încearcă să reducă acest fenomen, introducând legi și promovând educația, dar rezultatele sunt departe de a fi satisfăcătoare. Ne distrugem planeta cu o îndârjire demnă de țeluri mai înalte. Dovada degringoladei ecologice o găsești în fiecare colț de lume, iar rezultatele sunt într-atât de îngrijorătoare încât guverne și instituții internaționale caută rezolvări, care din păcate nu vor fi găsite în epoca în care trăim.
    Toate realizările pe care le aminteam mai sus nu se simt pe plan universal, ci sunt apanajul țărilor bogate, care posedă mijloacele necesare pentru a se bucura de efectele pozitive ale progresului. În lume, încă se mai moare de malarie și de dizenterie. Încă se mai moare la naștere, în absența unei asistențe medicale elementare. Neoplasmul pulmonar face ravagii pentru că națiuni întregi ignoră pericolul creat de tabagismul cronic. Excesul de greutate corporală e evident peste tot, oferind un exemplu al felului în care un gigant pas pozitiv (accesul aproape universal la alimente) produce fenomene negative, cu grave consecințe.
 
 

Cui ar trebui să mulțumim pentru faptul că ne-am născut după...?”
(Roni Porat, n. 1958)

 
 
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.