HDL-colesterolul și
big data
Cât de actual este subiectul general al
dislipidemiilor se poate vedea urmărind studiile importante care apar
săptămânal în cele mai prestigioase reviste de medicină clinică. În completarea
amplului dosar pe care „Viața medicală” l-a pregătit alături de personalități
ale medicinii românești vin astfel și date noi, publicate zilele acestea. Dacă
săptămâna trecută am semnalat un studiu din New England Journal of Medicine despre
screeningul hipercolesterolemiei familiale, de această dată ne-am oprit la o
cercetare1 inclusă în numărul de săptămâna viitoare al Journal of
the American College of Cardiology, dată publicității lunea trecută.
Un grup canadian a utilizat datele
colectate în registrul CANHEART (Cardiovascular Health in Ambulatory Care
Research Team) pentru a verifica valoarea prognostică a HDL-colesterolului. În
acest sens, datele din CANHEART (care adună înregistrări din 17 surse diferite)
au fost filtrate pentru a crea o cohortă de persoane cu vârsta între 40 și 105
ani, fără boli cardiovasculare în antecedente sau comorbidități severe, cărora
le-a fost determinat nivelul seric al colesterolului în anul anterior
includerii în studiu. Principalul rezultat urmărit a fost mortalitatea
specifică.
Au fost identificate 631.762 de persoane,
cu vârsta medie de 57,2 ani (55,4% femei) și cu HDL-c mediu de 55,2 mg/dl. În
perioada de urmărire de aproape cinci ani, s-au înregistrat 17.952 de decese.
La persoanele cu niveluri scăzute ale HDL-colesterolului, s-a observat o
asociere crescută cu venituri reduse, un mod de viață nesănătos, niveluri
serice crescute ale trigliceridelor, prezența altor factori de risc cardiac și
comorbidități. Totodată, nivelurile mici de HDL-c au fost asociate independent
cu un risc cardiovascular mai mare, cancer și mortalitate, în comparație cu
aceiași parametri la populația cu niveluri ale HDL-c situate în limite normale.
În plus, persoanele cu valori mari ale HDL-c (peste 70 mg/dl la bărbați,
respectiv peste 90 mg/dl la femei) au prezentat un risc crescut de mortalitate
non-cardiovasculară.
Folosind o cohortă foarte mare, studiul
canadian reușește să excludă nivelul HDL-c de pe lista parametrilor importanți
pentru evaluarea riscului cardiovascular, dată fiind asocierea sa cu rezultate
non-cardiovasculare. În plus, asocierea complexă a valorilor mici de HDL-c cu
numeroși alți factori de risc cardiovascular nu ajută cu nimic în folosirea respectivelor
niveluri ca factori prognostici. Meritul studiului, lăudat de autorii
editorialului2 publicat simultan în JACC, este că folosește
așa-numitele big data (volume foarte mari de date) pentru a da
răspunsuri cu utilitate clinică. Părerile în privința HDL-c erau, până acum,
împărțite, tocmai pentru că nu s-a putut dovedi că vreo intervenție asupra
valorilor serice ale acestei fracții lipoproteice ar avea vreun beneficiu
măsurabil asupra riscului cardiovascular.
Microscopie
electronică în culori
Ne-am obișnuit deja ca imaginile de
microscopie electronică să fie alb-negru, eventual cu vreo culoare adăugată
prin prelucrare ulterioară pe calculator, pentru a evidenția mai bine anumite
detalii care ar scăpa altfel ochiului neantrenat. În pofida progreselor uriașe
făcute în utilizarea microscopului electronic, e puțin probabil ca imaginile
astfel obținute să ajungă prea curând să prindă culoare. Și asta în pofida
faptului că numeroase premii Nobel au fost acordate tocmai pentru progresul
tehnicilor respective. Este posibil însă ca paradigma să se schimbe, odată cu
publicarea unui foarte interesant studiu3 joia aceasta, în Cell
Chemical Biology. Este vorba de o cercetare a unui grup de la University of
California, San Diego, condus de regretatul Roger Tsien, laureat Nobel pentru
Chimie în 2008 pentru descoperirea și dezvoltarea proteinei verzi fluorescente
(în prezent una din cele mai folosite metode de identificare a expresiei unei
gene), decedat la 24 august 2016, în timp ce străbătea pe bicicletă un traseu montan
din statul Oregon.
Moștenirea lui Tsien pare însă să coloreze
microscopia electronică, prin posibilitatea de adăugare a până la trei culori
(verde, roșu și galben) pe imaginea originală. Cum funcționează? Un tehnician
adaugă secvențial metale ionizate peste specimenul vizat, iar un detector de la
nivelul microscopului captează electronii pierduți de metal (pierderea de
energie a metalului). Metalele folosite sunt din familia lantanidelor: lantan
(La), ceriu (Ce) și praseodim (Pr).
Echipa americană exemplifică noua tehnică
prin vizualizarea mai multor elemente de detaliu intra- și extracelular (fig.
1–3). Există – și nu întâmplător – o analogie între metoda nouă de
microscopie electronică (numită simplu: microscopie electronică multicoloră,
MEM) și microscopia în fluorescență. Cercetările, inițiate de Roger Tsien, au
durat nu mai puțin de 15 ani, din care mai mulți au fost dedicați identificării
unor compuși metalici suficient de stabili pentru a genera o imagine clară, dar
care să poată fi apoi îndepărtați de pe preparat. Odată cu comunicarea acestor
rezultate, este de așteptat ca alte grupuri de cercetare să preia și să
dezvolte metoda. Viitorul este sigur... multicolor.
Fumatul cauzează
cancer
Un foarte interesant studiu4
publicat astăzi (4 noiembrie) în Science arată în ce fel influențează
fumatul nu mai puțin de 17 categorii de cancere umane. Autorii au analizat
genomul a 5.243 de specimene de cancer și au numărat mutațiile asociate
fumatului, pentru fiecare tip de tumoră. Rezultatele – prezentate pe înțelesul
tuturor în fig. 4 – sunt suficient de convingătoare pentru a face orice
fumător să renunțe la acest obicei. Poate chiar și pe cei din Parlamentul
României, fie ei medici sau nu.
TB, migrație și o
contribuție românească
Semnalăm o nouă contribuție românească la
un articol publicat într-o revistă internațională importantă. De această dată,
este vorba de Olga Moldovan, biolog la Institutul de Pneumoftiziologie
„Marius Nasta” București, care se numără printre cei 75 de autori ai unui
studiu5 apărut luni (31 octombrie) în Nature Genetics. Este
vorba de o analiză genomică a unor tulpini de Mycobacterium tuberculosis
colectate din întreaga lume. Rezultatele sunt de interes pentru felul în care
migrația umană poate influența răspândirea unor patogeni.
