Franco Zeffirelli începuse turnarea filmului în 1976, fără să-l fi găsit pe interpretul lui Iisus Hristos. Îl căutase peste tot, scotocise prin mai toate cotloanele teatrelor, dar fără vreun rezultat. El și echipa de filmare erau în Maroc filmând și făcând în continuare probe. Colaboratorii i-au sugerat să îl testeze și pe actorul englez Robert Powell, care venise să dea probă pentru rolul lui Iuda. Deși nu prea credea că actorul respectiv ar fi cel potrivit, după ce l-a privit prin obiectivul aparatului de filmat Zeffirelli a mărturisit: „Din întunericul obiectivului a răsărit chipul lui Powell-Iisus, cu aceiași ochi care ne privesc din copilărie pentru a ne liniști sau pentru a ne face să simţim în fiecare clipă a vieţii, oriunde am fi, orice am face și oriunde ne-am ascunde”.

La un moment dat, croitoreasa echipei de filmare, observând un fir de aţă care atârna pe faţa actorului s-a repezit să-l taie și, privindu-l încă o dată a rămas împietrită, reușind, totuși, să exclame: „E însuși Iisus!” Și n-a știut ce să mai facă. Să-și continue treaba sau să îngenuncheze? „Toată ziua m-a urmărit senzaţia că actorul fusese găsit sau, pentru a mă exprima mai exact, ne fusese trimis”, a adăugat regizorul.

Imaginea calvarului

„Dar sarcina ce-i revenea actorului era enormă”, explică Zeffirelli în cartea sa: „Trebuia să creeze o imagine convingătoare pentru milioanele de oameni care își alcătuiseră, fiecare în parte, o imagine interioară în inima lor păstrată cu sfinţenie și apărată cu îndărătnicie: trebuia să dea glas «vorbelor sfinte», să îndure corvezi și sacrificii care nu-i sunt impuse niciodată unui actor pentru un rol, oricare ar fi el. Robert Powell a trebuit să urce gol pe cruce, să târască după el crucea din lemn veritabil, nu din plastic, pe care avea să fie ţintuit, pentru că el dorise să trăiască acest episod printr-o suferinţă autentică. Mai mult, a acceptat să fie legat cu funii rudimentare, să i se imobilizeze mâinile cu piroane, false desigur, dar care îl menţineau în acea stare de imposibilitate de mișcare, cazna cea mai grozavă a acestui crucificat. Tunisieni din figuraţie care asistau, oameni simpli, care nu înţelegeau că totul e ficţiune, văzând doar imaginea calvarului, un om plin de sânge ţintuit pe cruce, erau convinși că totul se petrece în realitate”. Fantastică capacitate de a se dărui pe sine. Întruchipându-l pe Mântuitor, Robert Powell avea să trăiască timp îndelungat cu amintirea uneia dintre cele mai dificile și misterioase aventuri ale vieţii sale. Iar zecile de milioane de oameni de pe tot globul care l-au urmărit și au suferit alături de dânsul nu-l mai pot uita...