Lucrarea de faţă constituie primul Tratat
de parodontologie din literatura de specialitate din România şi este
rezultatul unei activităţi profesionale şi ştiinţifice desfăşurate de-a lungul
a peste patru decenii de autorul
principal şi coordonator prof. dr. Horia Traian Dumitriu, membru al
Academiei de Ştiinţe Medicale. Lucrarea este elaborată şi dublată de
experimente şi cercetări personale, în concordanţă cu datele recunoscute de
literatura de specialitate română şi străină. Tratatul este prefaţat de prof.
dr. Moshe Goldstein, fost preşedinte al Federaţiei Europene de Parodontologie.
Deseori, în cazul apariţiei unei astfel de
lucrări, se obişnuieşte folosirea locuţiunii prin care i se atribuie rolul de a
„umple un gol“ în literatura de specialitate. În cazul de faţă, tratatul de parodontologie
urmează după apariţia succesivă a cinci ediţii ale manualului de
parodontologie, începând din anul 1997 până în 2009. Acestea au prezentat
cunoştinţele din domeniu cu îmbunătăţiri şi completări succesive din perioada
respectivă şi au figurat în bibliografia pentru examene şi concursuri, inclusiv
de rezidenţiat în parodontologie.
Tratatul este structurat în douăsprezece
capitole care debutează cu „Date istorice privind boala parodontală“ în care
este relevat aportul unor mari personalităţi din România la promovarea
cunoştinţelor privind îmbolnăvirile gingivo-parodontale, începând cu Victor
Babeş şi continuând cu prof. dr. Gheorghe Bilaşcu, dr. Ion Aleman, prof. dr.
Victor Severineanu, prof. dr. Nicolae
Gănuţă şi mulţi alţii.
În capitolele următoare sunt prezentate
date actualizate privind terminologia, morfofiziologia parodonţiului marginal,
epidemiologia, etiopatogenia (cu accent pe „patogenii parodontali”). În
continuare sunt prezentate pe larg date privind examinarea bolnavului parodontopat,
diagnosticul, clasificarea bolilor gingivo-parodontale şi formele clinice ale acestora, evoluţia,
prognosticul şi complicaţiile lor.
Demne de semnalat sunt subcapitolele
privind rolul factorilor hormonali în patologia parodonţiului marginal la femei
şi relaţiile dintre boala parodontală şi unele complicaţii obstetricale.
Tratamentului gingivitelor şi
parodontitelor marginale îi este acordat un amplu spaţiu. Deşi boala
parodontală are o arie locală de manifestare se cunosc o multitudine de interferenţe
cu starea generală a organismului. Considerată multă vreme ca o boală cu
evoluţie incertă şi un prognostic rezervat, boala parodontală poate fi astăzi
controlată prin proceduri terapeutice complexe şi eficiente, în care rolul
tratamentului antimicrobian este predominant. Din acest punct de vedere autorul
recomandă ca afecţiunile gingivo-parodontale să fie abordate ca un proces
patologic complex, diversificat şi eclectic prin măsuri terapeutice
medicamentoase, chirurgicale, locale şi generale.
Preocupările autorului
de înnoire şi modernizare a cunoştinţelor teoretice şi aplicative sunt
reprezentate prin contribuţii remarcabile la teoria şi practica parodontologiei
din care vom enumera câteva: elaborarea unui procedeu original de „sanogeneză
gingivo-parodontală“; corelaţiile între patologia pulpară şi a parodonţiului
marginal, unde autorul emite o teorie originală privind un posibil mecanism de
producere a cariilor; aspecte privind rolul bacteriilor şi modificările
răspunsului imun în boala parodontală; studii de fotoelasticitate privind rolul
imobilizării dinţilor parodontotici, o prioritate în literatura de
specialitate; realizarea unui aparat original de măsurare a mobilităţii
dentare; contribuţii la teoria şi practica imobilizării dinţilor: biomecanica
imobilizării, principiul tensiunii controlate, procedee originale de contenţie,
îmbunătăţirea unor tehnici de chirurgie parodontală şi utilizarea pentru prima
dată a implantului românesc de biovitroceramică în tratamentul chirurgical de
adiţie al parodontitelor marginale cronice.
În capitolul final al tratatului sunt
prezentate numeroase orientări terapeutice principale şi specifice unor forme
clinice de gingivite şi parodontite marginale. De remarcat subcapitolul privind
atitudinea medicală complexă a medicului stomatolog faţă de bolnavii
parodontopaţi cu afecţiuni generale.
Tratatul
de parodontologie se adresează studenţilor, rezidenţilor în parodontologie şi
medicilor stomatologi preocupaţi de iniţierea, aprofundarea şi reînnoirea
cunoştinţelor pentru o apropiere mai exigentă de specialitatea de
parodontologie. Conţinutul tratatului corespunde curriculei actuale de
rezidenţiat în specialitatea parodontologie.
