Dansaţi, dansaţi, altfel suntem pierduţi (Pina Bausch)
De astăzi rulează în cinematografe unul
dintre cele mai aşteptate filme 3D ale anului, un film de artă în regia lui Wim Wenders, un film pentru Pina Bausch – coregraf de dans modern
contemporan, profesor de dans şi regizor de balet, un adevărat om-spectacol,
cea care a creat un limbaj artistic unic. Prin unicitatea mişcărilor imaginate
de ea, prin sunetele şi muzica aduse pe scenă, Pina Bausch a influenţat dansul
modern contemporan începând din anii ’70 ai secolului trecut. Pe Wim Wenders şi
Pina Bausch i-a legat o prietenie aparte încă din 1985, când regizorul de film
a vizionat o retrospectivă la Veneţia. Spectacolul Café Muller a fost cel care a acţionat declicul în imaginaţia lui
Wenders. Iar acesta a fost doar începutul colaborării pentru un proiect ce avea
să se materializeze mulţi ani mai târziu în filmul Pina. Până să vizioneze
concertul U2 în 3D, la Festivalul de Film de la Cannes, Wenders nu descoperise încă
formula potrivită pentru filmul cu şi despre Pina Bausch: „Când? Când voi descoperi cum să îl facem…“.
3D putea să încorporeze dimensiunea spaţiului
şi să aducă pe ecran spectacolele Tanztheater
Wuppertal într-o formă adecvată. Numai că atunci când lucrurile păreau să
urmeze cursul firesc, pregătirile erau în toi pentru filmarea documentarului,
Pina Bausch dispărea brusc din vieţile noastre, şocând oamenii dragi, părăsind
scena mult prea devreme. Un motiv în plus ca Wim Wenders şi trupa Tanztheater Wuppertal să ducă mai
departe proiectul Pina 3D, concentrându-se
asupra spectacolelor: Café Muller, Le
Sacre du printemps, Vollmond şi
Kontakthof.
Să fie documentar? E prea puţin. Este un
spectacol de teatru-dans în toată puterea cuvântului. Este emoţionant,
spectaculos, perfect. Colegii Pinei Bausch din trupa Wuppertal se destăinuiesc în faţa camerei de filmat, ca la
confesional. Tac şi totuşi vorbesc, dansează şi descriu o lume întreagă, cu
toate sensurile ei, ascunse sau nu. Vorbesc despre felul în care Pina a ştiut să
îi pună în valoare, să îi ajute în descoperirea propriului limbaj. Pina era
precum un pictor, îşi transformase dansatorii în culori, cu ajutorul cărora îşi
contura tablourile. Ştia să le pună întrebări, să îi provoace în căutări,
demonstrându-le cum fiecare mic detaliu ori lucruşor este esenţial. Pina avea
cei mai pătrunzători ochi din lume, era o combinaţie incredibilă de fragilitate
şi forţă, avea o capacitate infinită de a asculta şi de a privi, de a-şi depăşi
limitele. Era precum „o casă cu un pod enorm plin cu tot felul de comori“.
Pina Bausch a fost cea care a adus pe scenă
apa, pământul, pietrele, dând dansului şi teatrului sensuri metaforice,
filosofice. Spectacolele ei surprind viaţa, dragostea, lupta, libertatea,
dorul, fericirea, disperarea, regăsirea, frumuseţea, forţa. Iar replica ei
celebră ne urmăreşte: Dansaţi, dansaţi,
altfel suntem pierduţi. Este un film despre artă, despre artist, despre
condiţia şi menirea acestuia, despre luptele interioare şi despre drumul de la
o idee la un spectacol. Este unul dintre filmele care m-a făcut să plâng, să zâmbesc,
să plutesc. Este o experienţă unică: este teatru, este dans, este film, este
povestea unui artist complet. Muzica lui Jun Miyake şi Thom Manreich te face să
te îndrăgosteşti încă de la primele acorduri. Şi se potriveşte atât de bine mişcărilor
imaginate de Pina! O singură căutare a trailerului pe youtube şi veţi fi fascinaţi. E magie pură! Acum, Parada
Film, distribuitorul în România al documentarului Pina 3D, are o misiune frumoasă: să cheme spectatorii în
cinematografe. Pentru că e atât de special şi rulează 3D (pe lângă versiunea
clasică 2D în anumite cinematografe) şi merită să te bucuri de splendoarea
coregrafiei (aproape magică în 3D). Cu o lună înaintea lansării, a fost demarată
şi campania de promovare, o mişcare fără precedent în susţinerea filmului în ţara
noastră – campania: „Tu ce faci din 9
septembrie?“. Unii dintre cei mai mari artişti ai României, personalităţi
din showbiz, încearcă să vă convingă să mergeţi în sala de cinema pentru o
experienţă unică. Îmi este atât de drag să văd clipurile de promovare, să
citesc entuziasmul pe chipul acestor oameni! Pentru că am avut emoţii mari în
februarie, atunci când am păşit în Berlinale
Palast pentru premiera oficială, ca să nu mai spun că timpul şi Berlinul căpătaseră
o cu totul altă dimensiune după…
Poate unii vor fi speriaţi că e prea mult
dans (şi din păcate cunosc suficient de mulţi oameni care detestă musicalurile),
dar vă garantez că este mai mult de atât. Este un film demn de recomandat
tinerilor, oamenilor cu drag de teatru, cinefililor. Este o experienţă pe care
nu trebuie să o rataţi, mai ales în 3D.
Pina
a avut avanpremiera în cadrul Festivalului de Film Transilvania de la Cluj. Cu
două zile înainte de cele două proiecţii, nu mai găseai bilete…
Cred că Wim
Wenders merită toate felicitările şi premiile din lume pentru această
bijuterie. A câştigat deja o serie, cu siguranţă vor urma şi altele. Aşadar, tu ce faci din 9 septembrie?… Mergeţi să
vedeţi Pina!
