Teatrul Excelsior din București a prezentat vineri, 9 februarie, prima premieră de anul acesta, „Pterodactili”. Realizată după piesa cu același nume a lui Nicky Silver, reprezentaţia se joacă în premieră în România. Este, totodată, și primul spectacol pe care regizorul Radu Iacoban îl montează la Teatrul Excelsior. Piesa spune povestea unei familii disfuncţionale, care și-a ascuns problemele în spatele unui trai aparent lipsit de griji

„Pterodactili” debutează cu povestea Emmei Duncan și a lui Tommy McKorckle, doi tineri care doresc să se căsătorească. Pentru a putea face acest lucru, Emma se hotărăște să i-l prezinte pe Tommy mamei sale, Grace Duncan. Bucuria generată de anunţul Emmei pălește însă rapid odată cu întoarcerea acasă, după mai mulţi ani, a fratelui Emmei, Todd. 

Revenirea sa este marcată de o mărturisire care tulbură viaţa familiei Duncan, iar prezenţa sa în casă ajunge să influenţeze viaţa celorlalţi. Pe măsură ce firul acţiunii înaintează, măștile atât de grijuliu purtate de fiecare personaj încep să se sfărâme, scoţând la iveală adevărate traume pe care protagoniștii le poartă cu sine. Iar finalul este și el unul dramatic.

Personaje atent conturate

Echipa de actori a Teatrului Excelsior dă dovadă de calităţi artistice deosebite. Interpretează cu aplomb personaje bine conturate, încărcate de un dramatism uneori dus la extrem. Ioana Niculae evidenţiază cu iscusinţă condiţia Emmei, în timp ce Dan Pughineanu dă dovadă de naturaleţe în interpretarea lui Todd. Iese în evidenţă jocul Mihaelei Trofimov, în rolul mamei pline de emfază. Este secondată cu tact de Doru Bem, în rolul lui Arthur Duncan – capul familiei. Alex Popa face din Tommy McKorckle o apariţie inedită, spumoasă chiar, pe alocuri.

Încărcătura emoţională a poveștii este abil sugerată și prin luminile, muzica și imaginile care rulează pe fundalul decorului gândit de Tudor Prodan. Un plus de dramatism este adăugat de scheletul unui pterodactil (o specie de dinozaur) pe care Todd îl recreează dintr-o grămadă de oase dezgropate din curtea familiei sale și care „veghează” asupra personajelor. Mai mult decât un „martor tăcut” la întâmplările protagoniștilor, neobișnuita figurină se erijează într-o metaforă subtilă, definitorie pentru familia Duncan și, de ce nu, pentru întreg spectacolul.

Presărată cu elemente de umor și sarcasm, cea mai recentă premieră a Teatrului Excelsior este, de fapt, o tragicomedie. Un spectacol aflat la graniţa dintre absurd și realitate, scris parcă „de un fiu obraznic al lui Ionesco”, așa cum bine l-a descris regizorul Radu Iacoban. Pentru a putea fi apreciat însă la justa-i valoare, „Pterodactili” trebuie urmărit... cu mintea deschisă, lăsând orice prejudecată la intrarea în sala de teatru.