Cu
mai bine de o sută de ani în urmă, la 23 ianuarie 1912, la Haga, se semna
„Convenţia internaţională a opiumului“, care a devenit apoi piatră de temelie
pentru controlul internaţional al drogurilor. Raportul 2012 al Organismului Internaţional de Control al
Stupefiantelor (OICS) este dedicat în egală măsură analizei privind situaţia
actuală a controlului internaţional al drogurilor, precum şi marcării
centenarului adoptării acestei convenţii istorice. Înainte de semnarea primei înţelegeri,
situaţia era catastrofală (în SUA, 90% din drogurile consumate nu serveau unor
scopuri medicale, iar în China începutului de secol XX se estimează că, în
medie, cantitatea de opiacee consumată anual era de peste 3.000 de tone
echivalent morfină). În 1909, s-a luat o primă atitudine oficială (de către
organizaţiile neguvernamentale), la Shanghai. Cooperarea internaţională se
dovedise a fi o necesitate. În secolul încheiat anul acesta, s-au semnat încă
trei convenţii: „Convenţia unică asupra stupefiantelor“, din 1961 (modificată
prin Protocolul din 1972), „Convenţia asupra substanţelor psihotrope“, din
1971, şi „Convenţia Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante
şi de substanţe psihotrope“, din 1988. Adeziunea asupra controlului care se
cerea instituit a fost cvasiunanimă. În o sută de ani s-au obţinut succese
notabile cu acest regim de control internaţional, dar s-au evidenţiat tot mai
limpede şi ameninţările legate de droguri, pentru contracararea cărora, arată
Raportul, eforturile OICS se cer dublate, în favoarea secolului care urmează.
Se prezintă relaţia dintre coeziunea/dezorganizarea socială şi recurgerea la
droguri ilegale. Se prezintă relaţia dintre droguri şi corupţie. Gradul
coeziunii sociale e considerat un veritabil barometru al stării de sănătate.
Când indivizii nu-şi mai simt apartenenţa la o comunitate, riscul creşte.
Consumul de droguri a devenit endemic în anumite zone, îndeosebi acolo unde trăiesc
oameni marginalizaţi. Sunt analizaţi factori care ameninţă cu destructurarea
socială: inegalităţi sociale persistente, migraţia, transformările politice şi
economice, apariţia şi încurajarea dezvoltării unor culturi care valorizează
excesele, accentuarea individualismului şi a consumerismului, erodarea
valorilor tradiţionale, starea unor societăţi aflate în stadii conflictuale
sau postconflictuale, urbanizarea rapidă, deteriorarea respectării legii,
dezvoltarea unei economii a drogurilor. Sunt prezentate strategii şi tactici
ale diferitelor ţări de a face faţă pericolelor existente, precum şi eforturile
depuse de OICS de a asigura respectarea convenţiilor.
Nu lipseşte din acest Raport paragraful
despre România (în multe alte rapoarte internaţionale, pe diferite alte
probleme, din lipsa comunicării datelor referitoare la ţara noastră, astfel de
paragrafe lipseau). Sunt trecute în revistă continentele, apoi ţările, pe rând,
cu situaţia lor aşa cum a fost constatată de OICS în urma cercetărilor
efectuate direct, pe teren. Se formulează de fiecare dată recomandări de
principiu şi recomandări punctuale pentru perioada care urmează. Luăm, spre
exemplificare, cazul României.
„Guvernul
român – se spune în Raport – a urmat cea mai mare parte a recomandărilor pe
care OICS le-a formulat după misiunea efectuată în această ţară, în octombrie 2008,
şi a repurtat succese. OICS consemnează faptul că guvernanţii au alocat resurse
crescute colectării datelor statistice pentru a îmbunătăţi calitatea informaţiilor
ce urmau a fi prezentate la OICS, conform cerinţelor formulate în tratatele
internaţionale privitoare la controlul drogurilor. S-au luat măsuri pentru a
ameliora disponibilitatea folosirii stupefiantelor şi a drogurilor psihotrope în
scopuri medicale. OICS se felicită pentru măsurile luate în vederea ameliorării
activităţilor de control vamal şi frontalier, pentru prevenirea traficului de
droguri via România, în special prin dotarea serviciilor vamale cu instrumentar
modern pentru detectarea drogurilor, prin punerea la punct şi aplicarea, în
aceste servicii, a unui sistem de informare privind drogurile şi prin punerea
la punct în cadrul poliţiei a unei unităţi speciale, însărcinate cu coordonarea
execuţiei Strategiei naţionale antidrog pentru perioada 2005–2012. A fost
adoptată o legislaţie adecvată prin care noi substanţe au fost puse sub control
naţional şi a fost îmbunătăţită cooperarea naţională şi internaţională în lupta
contra traficului de droguri.“
OICS
remarcă faptul că guvernanţii români iau măsuri pentru a-şi creşte capacitatea
de a reduce cererea ilicită de droguri în ţară. OICS îi încurajează pe guvernanţi
să-şi continue eforturile pentru obţinerea de noi progrese în domeniu, în
particular în ceea ce priveşte funcţionarea centrelor de tratament a
toxicomanilor şi producerea de date fiabile asupra situaţiei în materie de
consum ilicit de droguri din ţară.
