Manifestarea știinţifică s-a adresat tuturor specialiștilor implicaţi în îngrijirea pacientului ars: chirurgi plasticieni, specialiști de terapie intensivă, asistenţi medicali, dieteticieni, fiziokinetoterapeuţi, psihologi, farmaciști etc. Experţii în domeniu au prezentat experienţa diverselor centre și diferitele etape care alcătuiesc procesul de vindecare a pacientului ars și recuperarea sa ulterioară.
Programul știinţific s-a derulat într-un ritm foarte intens, în mai multe săli simultan, ceea ce a făcut dificilă alegerea. Tematica sesiunilor a acoperit o gamă extrem de vastă de subiecte, pornind de la elemente de terapie intensivă și îngrijire chirurgicală a pacientului ars în etapa acută până la cicatrizare și îngrijire locală a plăgii arse, reconstrucţie post-arsură și tratamentul cicatricilor. Totodată, au fost abordate teme de cercetare fundamentală legată de fiziopatologia arsurii și a vindecării ulterioare, idei și inovaţii, îngrijirile specifice ale arsurii la pacienţii pediatrici. S-a trecut, deopotrivă, prin subiecte complementare legate de susţinerea psihologică pentru pacient și familia sa – fundamentală pentru adaptarea pe termen lung, îngrijirile permanente și pentru reabilitarea după vindecarea tegumentară – și încheind cu subiecte de sănătate publică, precum prevenţia, reintegrarea psihosocială, organizarea centrelor de arsuri și a ghidurilor de practică.
Zonă de interferenţă a cercetării de laborator cu practica clinică, soluţiile alternative de acoperire a defectelor tegumentare provocate de arsuri, temporare ori definitive, continuă să fie un subiect de actualitate pentru specialiști. Echipe de cercetători din întreaga lume încearcă să găsească, prin intermediul ingineriei tisulare, soluţii a căror utilizare să ducă la o acoperire rapidă, la o vindecare de bună calitate din punct de vedere funcţional, dar și estetic, cu o pigmentare și o densitate a glandelor anexe ale pielii cât mai apropiate de caracteristicile tegumentului sănătos. În plus, cercetarea se concentrează și pe oferirea unor variante ușor accesibile, care să poată fi aplicate rapid, fără a necesita personal ultraspecializat sau transport de la distanţe mari. Sunt disponibile soluţii de substituenţi dermici cu componentă biologică, dar și matrice poliuretanice biodegradabile, soluţii temporare de acoperire în vederea grefării cu piele recoltată de la pacient, care oferă posibilitatea temporizării acoperirii definitive atunci când nu există suficiente zone donatoare, precum și avantajul unui aspect cosmetic final îmbunătăţit. Alte opţiuni sunt reprezentate de culturile sau suspensiile de keratinocite, precum și de culturi care permit obţinerea unor grefe dermoepidermice, toate pornind de la un mic eșantion tegumentar recoltat de la pacient. Principalul dezavantaj al acestor ultime variante este costul foarte ridicat și, pentru unele, timpul relativ lung pentru obţinerea unei suprafeţe suficient de mari necesare acoperirii defectelor post-arsură.

Potenţialul de vindecare

Evaluarea profunzimii arsurii este un element-cheie în alegerea modalităţii de tratament, conservator sau chirurgical, iar arsurile intermediare sunt cele care reprezintă provocarea constantă pentru specialiști. Un instrument util, disponibil în ultimii ani în practica clinică, este imagistica prin laser Doppler (LDI), care prin aprecierea fluxului de sânge la nivelul plăgii arse oferă informaţii despre potenţialul de vindecare a zonei respective. Deși există un anumit grad de experienţă în utilizarea acestei metode – care folosită riguros poate ajuta la stabilirea precoce a necesarului chirurgical pentru un pacient –, s-a subliniat în cadrul lucrărilor că este necesară o standardizare a utilizării LDI. Rezultatele scanărilor sunt mult influenţate de gradul de imobilitate al pacienţilor (mai dificil de obţinut în cazul copiilor), iar interpretarea acestora este dependentă de experienţa fiecărui clinician.

Perfuzare şi aport de microelemente

Prof. dr. Tina Palmieri (SUA), cunoscut specialist în chirurgia și terapia intensivă a arsurilor, a prezentat rolul deţinut de corecta reechilibrare hidroelectrolitică a pacientului ars, insistând asupra tendinţei existente în prezent de a hidrata excesiv pacientul, care poate avea efecte la fel de dăunătoare ca și perfuzarea insuficientă. Soluţia este urmărirea unor parametri suplimentari, dincolo de cei hemodinamici, pentru ajustarea în dinamică a aportului de lichide, dar și a celui de microelemente, a căror importanţă a fost scoasă în evidenţă și de prof. dr. Mette Berger (Elveţia).
Un alt subiect căruia i s-a acordat o atenţie deosebită sunt îngrijirea și îmbunătăţirea aspectului cicatricilor, în prezent scopul fiind vindecarea cât mai rapidă a arsurii și cu rezultatele cosmetice cele mai bune. Acest deziderat se poate atinge printr-o gamă variată de intervenţii de kinetoterapie, tratament compresiv, dar și prin abordare minim invazivă, prin injectare de substanţe sau iradiere, precum și prin tratament chirurgical, acolo unde acesta se impune, după cum au arătat prof. dr. Naiem Moiemen (Marea Britanie), președintele Societăţii Internaţionale de Arsuri (ISBI), și prof. dr. Rei Ogawa (Japonia), expert în tratamentul cicatricilor.

Registrul global de arsuri

Văzând arsura ca pe o „boală” la nivel global, discuţiile au scos în evidenţă necesitatea și importanţa existenţei unor registre de arsuri, a căror analiză ar putea identifica tipologia accidentelor și a leziunilor, a cauzelor și circumstanţelor legate de producerea arsurilor, elemente utile în realizarea unor campanii eficiente de educaţie și prevenţie.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a instituit deja Registrul global de arsuri (Global Burn Registry), la care poate contribui orice ţară și orice centru de arsuri. Legat de prevenţie, o organizaţie a foștilor pacienţi arși din Germania a susţinut necesitatea unei zile mondiale de conștientizare legată de arsuri. Aceasta ar reuni eforturile oarecum izolate ale celor care organizează astăzi, în doar câteva ţări, manifestări menite să aducă în atenţie diversitatea situaţiilor ce pot duce la arsuri, în special în cazul copiilor, precum și gesturile care trebuie făcute înainte de a ajunge la un centru specializat. Pe de altă parte, în cadrul sesiunii dedicate accidentelor colective a fost pusă în discuţie elaborarea de către EBA, ca organizaţie profesională specializată, a unor ghiduri și protocoale cu privire la modul de acţiune în cazul unor dezastre naturale sau accidente cu victime multiple, astfel încât să existe o mobilizare la nivel european care să susţină ţara în care a avut loc incidentul. Organizarea unui astfel de plan, precum și stabilirea unor fonduri speciale dedicate ar avea drept rezultat un nivel mai bun de îngrijire a pacienţilor, o rată de supravieţuire îmbunătăţită și, în același timp, ar evita suprasolicitarea personalului medical din regiunea afectată. Având în vedere necesitatea luării unor decizii rapide și realizarea transferului pacienţilor gravi în momentul optim, este bine ca analiza potenţialelor variabile și organizarea răspunsului în caz de urgenţă să nu se facă în momentul de criză, ci să fie planificate anticipat.