Printre subiectele abordate la eveniment au fost neurooncologia în practica neurochirurgicală, tendinţele și abordările neurochirurgicale în hemoragia intracerebrală, precum și patologia degenerativă a coloanei vertebrale.

Discuţiile și cazurile clinice din cadrul panelului destinat tinerilor neurochirurgi au abordat situaţiile speciale pe care rezidenţii le-au întâlnit în timpul scurs de la ediţia precedentă a manifestării medicale. Astfel, au fost prezentate două cazuri despre chirurgia de urgenţă în ruptura malformaţiilor arteriovenoase, încheiate cu recuperare fără sechele după intervenţie. De asemenea, s-a subliniat ideea că intervenţiile neurochirurgicale pot rezolva problemele de sănătate ale pacienţilor cu hematoame extinse și cu alterarea funcţiilor cognitive și chiar comă.
Un alt subiect a fost cazul pacienţilor cu fractură de craniu însoţită de leziune cerebrală, medicii subliniind importanţa efectuării cât mai rapide a tomografiei computerizate (CT), implicaţiile Scorului de Comă Glasgow în această investigaţie, precum și provocările pe care un astfel de pacient le ridică medicilor și echipei medicale care îl preia. Reconstrucţia craniului cu cleme de titan reprezintă o metodă de încredere, cu rezultate bune.

Prognosticul în oligodendroglioame

Un subiect interesant abordat a fost factorul de supravieţuire și prognostic în cazul mutaţiilor 1p/19q întâlnit în oligodendroglioame. Aceste tumori primare cerebrale se întâlnesc la tinerii cu vârste cuprinse între 35 și 44 de ani și afectează preponderent bărbaţii, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Peste 12.000 de persoane din întreaga lume trăiesc cu această maladie, care prezintă o rată de supravieţuire la cinci ani de 75%, potrivit OMS. Tumorile de tip oligodendroglioame pot fi de grad II – au o creștere lentă, sunt mai bine și precoce diagnosticate, pe baza simptomelor – sau de grad III, care au o creștere accelerată, sunt maligne și frecvent considerate și gestionate medical drept tumori de grad IV, tip glioblastoame (adică sunt abordate agresiv oncologic).
Simptomele bolii depind foarte mult de localizarea tumorii, însă cel mai frecvent semn al oligodendrogliomului este convulsia – peste 60% dintre pacienţi au avut cel puţin o convulsie înainte de a fi diagnosticaţi. Printre simptome se mai numără și tulburările cognitive, slăbiciunea, amorţeala, dar și problemele de echilibru și de mișcare. Potrivit specialiștilor, codeleţia 1p/19q este un factor important de prognostic pentru ratele scăzute de recurenţă și pentru supravieţuirea la 10 ani și poate ghida tratamentul în aceste tumori. În plus, o rezecţie totală grosieră a tumorii, radio- și chimioterapia pot îmbunătăţi considerabil rezultatul în această patologie.

Abord minim invaziv în craniofaringiom

Craniofaringiomul extins paraselar a fost alt subiect care a generat o prezentare despre managementul tumorilor cerebrale. Această tumoră benignă reprezintă 2,5-4% dintre toate cazurile oncologice neurochirurgicale. Craniofaringiomul apare în apropierea glandei hipofize, care secretă hormonii ce controlează numeroase funcţii ale corpului. Pe măsură ce un craniofaringiom crește, lent, acesta poate afecta funcţia glandei hipofize și a altor structuri învecinate. Simptomele includ modificări treptate ale vederii, oboseală, urinare excesivă sau frecventă și dureri de cap. De asemenea, copiii cu craniofaringiom pot avea întârzieri de creștere.
Intervenţia este minim invazivă, cu abord transsfenoidal, în timpul căreia instrumentele chirurgicale speciale sunt introduse prin nas. Instrumentele trec astfel printr-un coridor natural spre tumoră, fără a afecta creierul. Dacă este posibil, neurochirurgii elimină întreaga tumoră. Din cauza vecinătăţii cu numeroase structuri delicate și importante, rezecţia este uneori incompletă, pentru a asigura o bună calitate a vieţii postoperator. În aceste situaţii se intervine postchirurgical prin chimio- și radioterapie sau „se atacă” tumora prin terapie ţintită, împotriva genei BRAF (în cazul craniofaringioamelor papilare).

Terapii ţintite genetic

Glioblastoamele au fost și ele aduse în atenţia tinerilor medici care, prin metode PCR real-time, au ajuns la expresia genelor celulelor LIS1 și PROM1, de tip CD133. Aceste distribuţii din glioblastoamele umane ale LIS1 și PROM1 au fost cuantificate și evaluate prin imunohistochimie. O primă concluzie a experimentului de faţă a fost că lupta cu glioblastomul poate fi îndreptată spre ţintirea LIS1.

Prevenirea malpraxisului

Malpraxisul medical prin prisma infecţiilor nosocomiale a fost abordat în cadrul unei prezentări care a adus în atenţia participanţilor situaţii foarte rar întâlnite în secţiile de neurochirurgie. Este vorba despre un caz de meningită cu Klebsiella multirezistentă nosocomial, al patrulea dintr-un șir de cazuri raportate în presă. Această situaţie a apărut la un pacient de sex masculin în vârstă de 29 de ani care a dezvoltat șoc septic la 13 zile după rezecţia unei malformaţii arteriovenoase nazofaringiene.
O altă situaţie prezentată a fost un caz de infecţie cu A. baumannii multidrog-rezistentă, tulpină întâlnită la o fată de 13 ani în urma intervenţiei de craniotomie parietală pentru rezecţia unui meningiom intraventricular drept. La câteva zile după operaţie, pacienta a fost diagnosticată clinic, radiologic și microbiologic cu ventriculită cu A. baumannii rezistentă la carbapeneme.
Tratamentul combinat cu tigeciclină i.v. și colistin intraventricular și i.v. a dus la o îmbunătăţire semnificativă din punct de vedere clinic și radiologic, cu o negativare a culturilor după o săptămână de tratament. S-a accentuat ideea prevenţiei primare.

Tumorile benigne pot impune tratament agresiv, în funcţie de localizare.