Centrul Cultural „I.I. Mironescu” al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași inaugurează pe 20 iunie 2023 salonul de artă „Dr. Ștefan Possa” / Galerie de Artă Transdisciplinară.
Utilizarea în exces a telefoanelor mobile ne-a cam redus la mașinării. Edităm până la perfecţiune tot ceea ce trimitem și ajungem aidoma unor algoritmi: automate de litere și de spaţii.
Ce aspecte ar trebui să ia în considerare un elev înainte de a alege să devină medic? Iată o listă de sugestii*.
Săptămâna trecută a avut loc lansarea volumului „Arta protocolului. Eticheta oficială în secolul XXI”, de Sandra Gătejeanu Gheorghe.
Mereu, noi și multe sunt evitările și refuzul de a trece către ronde-bosse, de a da ocol fiinţei întregi. Rămânerea în altorelief continuă a caracteriza rostirea academică.
La o recentă întâlnire a Comisiei de Istorie a medicinei a Academiei Române, profesorul Teodor Horvat a purces la o mobilizare a resurselor proprii, dar și ale celor care vor să i se alăture, de a scrie și vorbi despre personalităţile și evenimentele remarcabile din trecutul acestei ţări.
Am fost crescut de trei femei și mi-am petrecut zile bune în copilăria mică printre femei, la Maternitatea din Tecuci, unde era moașă bunica mea, Zonia. Tot de acolo începe și povestea amintirilor din „copilăria medicală”.
Nu mi-a fost teamă și nu am avut vreo reacţie de repulsie să duc cu mine și pe mine ceva ce i-a aparţinut unui defunct. Dar pălăria lăcomiei nu aș purta-o.
Când scriu acest text, gândindu-mă la amintirile pe care le-am convocat să se aglutineze aici, sub formă de litere și cuvinte, mă cuprinde o nostalgie, dar un fel anume de nostalgie, pe care e greu să o convertesc în negru pe alb.
Răsfoiesc presa veche de aproape două decenii. În timp, și mai ales în ultimii ani, am început să corelez oameni și fapte din trecutul medical, cu persoane, locuri și întâmplări din trecutul familiei și al meu.
La Iași, a avut loc cea de-a doua ediţie a „Serii interclinice de stomatologie”. În cadrul evenimentului a fost prezentată și o cercetare care dezvăluie povești inedite din viaţa lui Mihai Eminescu.
Încă din școală ni se spune că opera unui scriitor este mai importantă decât omul care a creat-o sau viaţa pe care acesta a dus-o. Dar oare lucrurile stau chiar așa?
Cât de mult ne aplecăm înspre a scrie povestea celor care au fost, pentru a le cunoaște mai bine viaţa și lumea în care au trăit?
Cum se cheamă atunci când ţi-ai construit o realitate paralelă și îi atragi în ea pe cei cu mintea în formare, pretinzând că îi ajuţi să obţină „rezultate”?
O coroană simplă, verde, din brad, străpunsă de patru garoafe, două roșii și două albe. Asta purta bustul de lângă tei al lui Eminescu, în Ziua Culturii Naţionale.
De prea puţine ori rudele în vârstă ne răspund cu istorisiri personale la încercările de-a afla mai multe despre ei și familia noastră.
Recunosc, rezonez la toate textele în care se face vorbire despre orfani. Că, vorba aia: ban la ban și orfan la orfan!
O întâmplare recentă m-a făcut să mă gândesc la relaţia unor doctori, profesori sau înaintași ai medicinei cu copiii lor.
Totul se transmite prin corp și se receptează cu corpul. Și totuși, educaţia medicală ignoră corpul complet, deși aparent studiază chestii din el.
Dacă nu-i credităm cu încredere pe studenţi sau pe tinerii medici, dacă nu-i însoţim discret, cum să pretindem de la ei performanţă și siguranţă de sine?
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe