Prima
oră după naştere, aşa-numita „oră magică“, este foarte importantă pentru
dezvoltarea bebeluşului, spun specialiştii de la Institutul Healthy Children
din SUA, veniţi în România, la invitaţia asociaţiei ProMAMA, pentru a ajuta la
implementarea, în maternităţile de aici, a programului Skin to skin in the first hour after birth – Contactul piele pe piele între
mamă şi nou-născut în prima oră după naştere.
Conform
cercetărilor, de-a lungul a 15 ani, pe care aceştia le-au efectuat, dacă în
prima oră după naştere, nou-născutul este pus pe burta mamei, acesta trece prin
nouă stadii instinctive. Astfel, mai întâi apare plânsul de la naştere. Apoi,pe măsură ce plămânii bebeluşului se extind, acesta se relaxează, iar după două-trei minute se trezeşte. Începe să îşi
mişte uşor capul, umerii, gura, deschide ochii şi îşi priveşte mama. La
aproximativ opt minute de la naştere, urmează perioada de activitate. Acum începe să schiţeze mişcări de supt. Bebeluşul se
poate odihni în orice moment. La
circa 35 de minute, începe să se caţere
spre sân, se familiarizează cu
acesta prin linsul mamelonului şi prin atingerea sânului cu mânuţele, după care
prinde mamelonul, se ataşează singur şi suge.
Învăţarea alăptării începe după o oră de la naştere. Dacă însă mama a fost
anesteziată în timpul travaliului, poate dura ceva mai mult până ce nou-născutul
termină toate aceste stadii şi începe să sugă. Totul se încheie cu un somn binemeritat, atât pentru copil, cât
şi pentru mamă.
Ca să
fie posibil şi eficient contactul piele pe piele, mai întâi copilul trebuie şters,
aşezat gol pe burta mamei şi acoperit cu o pătură caldă şi uscată. Anumite
proceduri medicale (ascultarea cu stetoscopul, injectarea de vitamina K) care
se fac în această perioadă, de o oră, se vor face cu bebeluşul pe mamă. Altele,
precum cântărirea sau măsurarea lungimii, pot fi amânate cu una-două ore.
Dacă,
din anumite motive medicale, contactul piele pe piele nu poate fi realizat,
acest lucru trebuie făcut cât mai curând posibil.
Potrivit
specialiştilor prezenţi la Bucureşti – dr. Kajsa Brimdyr şi dr. Karin Cadwell –
o astfel de procedură este crucială pentru îmbunătăţirea sănătăţii (inclusiv scăderea
cu 20–22% a ratei mortalităţii), creând condiţiile necesare iniţierii alăptării
şi ajutând la stabilirea unui ataşament profund între mamă şi bebeluş.
Implementarea proiectului se poate face fără riscuri şi fără investiţii mari,
cu o instruire minimă a personalului medical. Mai greu ar fi, însă, cu
schimbarea mentalităţii şi rutinei cu care s-au obişnuit cadrele medicale.
