Unul
din subiectele cele mai „fierbinţi“ ale prezentului – şi nu pentru că s-ar face
descoperiri epocale de la o zi la alta, ci pentru că aşteptările publicului
sunt uriaşe – este obezitatea şi, mai ales, urmările ei, combaterea lor şi
păstrarea unei greutăţi zise „ideale“. Şi tocmai pentru că există un interes
cvasigeneral pentru felul în care ne putem păstra greutatea optimă, oferta de
informaţii şi servicii este extrem de bogată. Aproape la fel ca propovăduitorii
de diete care mai de care mai „eficiente“, care sufocă presa generală cu
advertoriale deghizate în conţinut editorial, acoperă ecranele televizoarelor
cu sfaturi comerciale în emisiuni de lifestyle
şi umplu inboxul cu spamul cel mai insipid şi mai puţin credibil (deşi, să fim
sinceri, la acest din urmă capitol, la concurenţă acerbă cu vânzătorii online
de V1@gr@).
Sub
un prim strat de informaţii pseudoştiinţifice, uşor de dat la o parte de
oricine a trecut bacalaureatul fără să copieze, lucrurile se complică. Pentru
că găsim tot felul de staruri şi starlete, vedete reale sau închipuite,
persoane celebre din cele mai jenante motive, dar şi personalităţi, toate promovând,
mai mult sau mai puţin interesat, diverse „metode de slăbit“. Dacă reuşiţi să
treceţi neafectaţi şi de aceste mesaje comerciale, lucrurile se complică şi mai
mult. O întreagă armată de nemedici, cu doctorate inginereşti sau
chimico-fizice, dar cu diplome obţinute online, care le atestă capacităţile (nu
competenţele, atenţie) de nutriţionişti, este preocupată să ne dea sfaturi
despre cum şi ce să mâncăm, cum să trăim sănătos şi cum putem să apelăm la
serviciile lor contra unui onorariu modest. Modest în termeni relativi,
desigur. În sensul că o boală costă mai mult decât un consult medical acordat
de doamna/domnul inginer.
Dacă
reuşiţi însă să-i ignoraţi şi pe aceştia (unii sunt infractori dovediţi, se
află în închisoare, deci sunt ceva mai uşor de evitat în ultima vreme), să nu
vă aşteptaţi să ajungeţi uşor la informaţia de calitate. Trebuie să mai treceţi
şi de o altă categorie de impostori: medici deghizaţi în nutriţionişti. Ei pot
fi recunoscuţi după frecvenţa cu care folosesc, atunci când recomandă un produs
sau o dietă, cuvintele „magic“, „minune“, „fantastic“. Şi asta pentru că, de
fapt, ei vând basme, nu leacuri reale. Chemat de Congresul SUA (subcomisia
pentru protecţia consumatorului şi siguranţă alimentară), în iunie, pentru a da
explicaţii despre „pilulele magice“ pe care le popularizează prin show-ul său
extrem de popular Dr. Oz, Mehmet Oz,
altfel profesor de chirurgie cardiotoracică la prestigioasa Columbia University
din New York, a admis că nu există pilule magice (deşi spectatorii săi au putut
afla, direct de la medicul erijat în nutriţionist, că boabele de cafea verde
au puteri magice, miraculoase, în lupta cu kilogramele în plus) şi că
greutatea normală nu se poate păstra decât prin dietă şi activitate fizică. Şi
americanul de origine turcă este doar cel mai cunoscut medic ce propovăduieşte
diete neconvenţionale şi fără baze ştiinţifice, nicidecum singurul. L-am putea
aminti aici, mai aproape de noi, pe francezul Pierre Dukan, cel căruia
autorităţile franceze i-au retras definitiv, la începutul acestui an, dreptul
de a mai practica medicina. Şi am putea da exemple şi mai apropiate, de pe la
noi, dar nu am vrea să le facem o nemeritată publicitate.
Cititorul
nostru, înarmat cu mijloacele puse la dispoziţie de ştiinţa medicală şi cu un
dram de curiozitate, va putea răzbi toate aceste obstacole. Odată ce o va face,
îşi va putea folosi discernământul rafinat în cei peste douăzeci de ani de
şcoală, pentru a găsi informaţii de calitate în revistele ştiinţifice
internaţionale. Nu-i va fi însă uşor nici de aici încolo, pentru că volumul de
date publicate este uriaş şi în creştere accelerată. Iar informaţiile pot fi
contradictorii.
Un
exemplu de săptămâna acesta. Poate că vă veţi entuziasma aflând că un studiu
publicat în Annals of Internal Medicine
a demonstrat că o dietă cu grăsimi dar fără carbohidraţi este mai eficientă
pentru reducerea greutăţii şi a riscului cardiovascular decât o dietă fără
grăsimi. Dar – aflăm din Nature – un
regim alimentar bogat în grăsimi produce modificări ale microbiomului
intestinal şi promovează carcinogeneza intestinală independent de obezitate.
Iar despre flora intestinală şi rolul acesteia în buna funcţionare a
organismului avem deja o pletoră de studii.
Journal
of the American Medical Association dedică numărul de săptămâna aceasta
controlului greutăţii. Cel mai interesant articol este, probabil, o metaanaliză
care dovedeşte că, indiferent de dieta urmată, fie ea cu restricţie de
carbohidraţi sau de grăsimi, se poate obţine o pierdere semnificativă în greutate
cu condiţia respectării regimului alimentar impus. Nu contează, deci, ce nume
poartă metoda de slăbit, important este să vă ţineţi de ea. JAMA acordă un spaţiu important şi
chirurgiei bariatrice, unde gastrectomia longitudinală pare să înlocuiască
rezecţiile cu anastomoză Roux. Revista americană mai publică şi un interesant
punct de vedere despre beneficiile precizării numărului de calorii în meniurile
restaurantelor, iar practicienii interesaţi pot găsi un set clar de recomandări
pentru evaluarea şi managementul pacienţilor cu obezitate. „Săptămâna americană
a obezităţii“ este reflectată şi de JAMA
Pediatrics, care compară tratamentul spitalicesc cu cel ambulatoriu, la
copiii şi adolescenţii cu obezitate severă, dar şi de JAMA Internal Medicine, de unde aflăm că mâncatul în faţa
televizorului se dublează atunci când urmărim filme de acţiune.
Sigur, dacă veţi căuta miracole şi magie,
atunci mai bine rămâneţi la cărţile de poveşti sau la primele straturi ale
informaţiei de pe internet. Dar dacă vreţi să vă informaţi, dacă vreţi să vă
ajutaţi şi să vă trataţi pacienţii, atunci nu o veţi putea face fără a citi
articole de specialitate. Şmecheriile miraculoase nu-şi (mai) au locul în
medicină.
